ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4499/2003

Asupra recursurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 162 din 18

februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 211 alin. (2)

lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost

condamnat inculpatul D.P.C., la 15 ani închisoare și la detențiune pe viață

pentru art. 174 – art. 175 lit. i), raportat la art. 176 lit. a) și d) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Conform art. 39 C. pen., s-a contopit

pedeapsa de un an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 2000/2001 a

Judecătoriei sectorului 6 cu pedeapsa detențiunii pe viață.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, inculpatul

dispunându-se să execute pedeapsa detențiunii pe viață.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

d) și e) C. pen., prin aceeași sentință, a mai fost condamnat și inculpatul

M.B., la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa detențiunii pe viață

pentru art. 174 – art. 175 lit. i), raportat la art. 176 lit. a) și d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa detențiunii pe viață.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., pentru ambii inculpați.

Conform art. 65 C. pen., s-a

interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a luat act că K.L. și SC I. SRL nu

s-au constituit părți civile.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpatul D.P.C. în folosul statului, suma de 200.000 lei.

La 2 aprilie 2002, în Parcul

Giulești a fost descoperit cadavrul victimei O.A. Cadavrul era fără haine și la

mijlocul trupului prezenta numeroase semne de violență.

Din cercetările efectuate a rezultat

că, în noaptea de 1 aprilie 2002, victima, aflată în stare avansată de

ebrietate, s-a întâlnit întâmplător în zona Parcului Giulești cu inculpații,

aflați în stare de ebrietate.

Victima a propus celor doi inculpați

să întrețină relații sexuale, motiv pentru care cei trei s-au așezat pe o

bancă.

Din cauza unor neînțelegeri

spontane, inculpații au început să lovească victima cu pumnii și picioarele, au

târât-o 10 m în spatele băncii, după care au început să o dezbrace cu ajutorul

unor crengi, rupte dintr-un copac din apropiere.

Au continuat să lovească victima,

după care s-au urcat cu picioarele pe ea, sărind de mai multe ori. În final,

victimei i-au fost introduse, prin zona vaginală o creangă de copac și un săpun

și i-au fost sustrase un inel de argint, o pereche de cercei din aur și 10.000

lei.

După comiterea faptei cei doi s-au

deplasat la locuința lui D.N., fratele inculpatului D.P.C., căruia i-au

povestit că au omorât o femeie.

La 2 aprilie 2002, prin intermediul

prietenului său I.M., inculpatul D.P.C. a amanetat perechea de cercei pentru

suma de 170.000 lei.

Cerceii au fost ridicați și

prezentați martorei K.L., fiica victimei, care a confirmat că aceștia sunt

cerceii purtați de mama sa.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații care au solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Prin decizia penală nr. 280 din 22

mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel București s-au admis apelurile

declarate, s-a desființat hotărârea numai cu privire la pedepsele aplicate

infracțiunilor de omor deosebit de grav, care au fost reduse la câte 25 ani

închisoare.

Conform art. 39 C. pen., s-a

contopit pedeapsa de un an și 6 luni aplicată inculpatului D.P.C. prin sentința

penală nr. 2000/2001 a Judecătoriei sector 6 București cu fiecare din pedepsele

aplicate aceluiași inculpat de câte 15 ani și respectiv 25 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit aceste pedepse și s-a dispus ca inculpatul

D.P.C. să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare sporită cu 5 ani, în

final pedeapsa de 30 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., au fost contopite și pedepsele de câte 12 ani și 25 ani

închisoare aplicate inculpatului M.B., urmând ca acest inculpat să execute 25

ani închisoare, pedeapsă sporită cu 3 ani, în final, 28 ani închisoare în

condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-au menținut, în rest, dispozițiile

hotărârii apelate.

S-a reținut în motivarea soluției

că, pedepsele detenției pe viață aplicate inculpaților sunt de natură să

înlăture pentru totdeauna pe inculpați din societate, așa încât, respectând

criteriile art. 72 C. pen., se pot aplica inculpaților pedepse la limita

maximă, în scopul reeducării lor și al conștientizării gravității faptei

comisă.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

cei doi inculpați.

Prin motivele scrise parchetul a

criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul netemeiniciei pedepselor

aplicate, impunându-se în raport de modul în care au conceput și executat fapta

să fie menținute pedepsele cu detențiunea pe viață.

Recurenții inculpați au solicitat

reducerea pedepselor aplicate pe care le-au apreciat severe în raport de

contextul împrejurărilor de fapt, în care s-a comis infracțiunea.

Criticile formulate vor fi examinate

în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen., constatându-se a fi fondat recursul parchetului, dar numai cu

privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare în apel, pentru cei doi

inculpați, motiv analizat din oficiu conform art. 385

9

alin. (3)

teza I C. proc. pen.

Din conținutul art. 65 C. pen.,

rezultă obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor

drepturi, atunci când legea prevede expres această pedeapsă și când pedeapsa

principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani.

În cauză inculpații au fost condamnați,

în apel, la pedepse de câte 25 ani închisoare pentru o infracțiune de omor

calificat deosebit de grav, prevăzută de art. 174 lit. i) și art. 176 lit. a)

și d) C. pen.

Ori, în această situație este de

observat că faptul mai sus amintit, în baza cărora au fost condamnați cei doi

inculpați, prevede pe lângă limitele pedepsei principale și pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi.

În atare situație, omisiunea

aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi atrage o

nelegalitate a hotărârii recurate care nu poate fi îndreptată decât prin

admiterea recursului declarat de parchet, potrivit art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen. și, casarea hotărârii numai sub acest aspect.

Procedând la rejudecare, în limitele

casării, se va aplica fiecărui inculpat, pe lângă pedeapsa de 25 ani închisoare

stabilită pentru art. 174 și art. 175 lit. i) și art. 176 lit. a) și d) C.

pen., și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe timp de câte 5 ani.

În rest criticile formulate de

parchet vizând stabilirea pedepsei detenției pe viață pentru ambii inculpați,

cât și ale inculpaților referitoare la reducerea pedepselor sunt nefondate,

pentru cele ce urmează.

Indiscutabil că, inculpații prin

modul în care au conceput și executat infracțiunea au demonstrat un pericol

crescut atât al faptei, dar și al făptuitorilor.

Încadrarea juridică dată acestei

fapte, de o deosebită gravitate, prevede alternativ posibilitatea aplicării

atât a pedepsei detenției pe viață, cât și a pedepsei închisorii de la 15 la 25

ani.

Instanța de apel, în considerarea

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și al unor date ce caracterizează

pozitiv pe inculpați, a aplicat pedepse la limita maximă legală, pe care le-au

sporit cu 5 ani, în cazul recurentului inculpat recidivist D.P.C. și cu 3 ani,

în cazul inculpatului M.B. infractor primar.

Chiar dacă asemenea infracțiuni

impun o sancțiune fermă nu se poate refuza inculpaților posibilitatea unei

reeducări în sensul dispozițiilor art. 52 C. pen.

Pentru aceleași argumente nu se

poate discuta în cauză o reducere a pedepselor aplicate, așa cum au solicitat

inculpații, deoarece s-ar crea o vădită disproporție între gravitatea faptei și

pedeapsa aplicată.

Pentru aceste argumente criticile vizând

pedeapsa, formulate de parchet și de inculpați, se vor respinge ca nefondate,

recursurile declarate de inculpați urmând a fi respinse potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa aplicată inculpaților timpul arestării preventive la zi .

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați vor fi obligați, fiecare, la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

280 din 22 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată, numai cu

privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare.

În baza art. 65 C. pen., aplică

inculpaților M.B. și D.P.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.B. și D.P.C. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 4 aprilie 2002, la 15 octombrie

2003.

Obligă pe inculpați să plătească

statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de

câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.