ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3681/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3681/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 135 din 27

februarie 2001, Tribunalul București, secția II-a penală, a condamnat pe

inculpații:

- A.M. la două pedepse de câte 5 ani

și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211

alin. (2) lit. a), b), e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să

execute în final 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția inculpatului de la 7 aprilie 2000 până la zi, respectiv din

27 februarie 2001.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

- S.C.M. la două pedepse de câte 5

ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

211 alin. (2) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să

execute în final 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 67 C. pen., i s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția inculpatului de la 7 aprilie 2000 la zi, respectiv 27

februarie 2001.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

- C.E. la două pedepse de câte 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26, raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în cauză, inculpatul urmând

să execute în final 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 67 C. pen., i s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția inculpatului de la 7 aprilie 2000 la zi, respectiv 27

februarie 2001.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.M. a unui pistol cu capse cu aer

comprimat și un număr de 5 capse nepercutate, depuse la D.G.P.M.B., Serviciul

Poliției Criminale, precum și un spray cu gaz iritant lacrimogen și o pereche

de mănuși chirurgicale, dispunând distrugerea acestora.

În baza art. 14, raportat la art.

346 C. proc. pen., s-a luat act că părțile vătămate M.M. și M.M.O. nu s-au

constituit părți civile în cauză, iar prejudiciul față de Banca I.Ț. a fost

acoperit prin restituire.

În baza art. 191 C. proc. pen., au

fost obligați inculpații la câte 1.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare

către stat.

Se reține că, începând cu luna

august 1999, inculpatul C.E., care era prieten cu inculpatul A.M., s-a întâlnit

cu acesta în repetate rânduri, povestindu-i despre modalitatea defectuasă și

neglijență, în care banca la care lucrează transportă bani, în sensul că acesta

nu se efectuează cu mașini blindate și sunt însoțite de agenți de pază fără

experiență.

În luna octombrie 1999, după ce s-a

lăsat convins de inculpatul C.E., că săvârșirea unei infracțiuni de furt este

posibilă și poate avea succes, inculpatul A.M. a luat legătura cu un alt

prieten, inculpatul S.C.M. și toți trei în baza unei înțelegeri prealabile, în

data de 7 aprilie 2000, în timp ce inculpații A.M. și S.C. supravegheau zona,

inculpatul C.E. (care a fost desemnat să lucreze pe autoturismul Mercedes, al

cărui șofer titular era învoit în perioada 3 – 7 aprilie 2000) le-a comunicat

că urmează să transporte bani. Totodată, le-a precizat că suma urma să fie

luată de la sediul central din Calea Victoriei și adusă la sucursală, fapt

pentru care cei doi inculpați urmau să se deplaseze la locul stabilit, având

timp suficient să ajungă.

Inculpații A.M. și S.C.M. s-au

deplasat cu mijloace de transport în comun până la semaforul din colțul străzii

Schitu Măgureanu, unde au așteptat autoturismul băncii, având asupra lor două

pistoale cu aer condiționat, o pereche de mănuși chirurgicale și un spray

lacrimogen.

În momentul în care autoturismul

Mercedes a oprit la semafor, cei doi inculpați, au pătruns, prin ușile laterale

spate în vehicul, datorită faptului că șoferul nu a asigurat portierele,

amenințând șoferul, respectiv pe inculpatul C.E., cu pistolul în cap, pe

casieră și agentul de pază și au dirijat autoturismul pe străzi laterale.

Inculpații au solicitat agentului de

pază, pistolul, menționând că știu sigur că acesta îl are asupra sa (informație

furnizată anterior de inculpatul C.E.), dar acesta a refuzat, arătându-le că

l-a pus între picioarele sale, pe banchetă.

Imediat după ce autoturismul a

oprit, cei doi inculpați, au cerut banii și, deși, casiera a răspuns că nu are

bani, inculpații au insistat, cu mențiunea că știu sigur că există bani.

Inculpatul C.E. a ridicat săculețul

cu bani, dintre scaune (întrucât casiera încercase să arunce banii în față la

picioarele agentului de pază), l-a dat inculpatului A.M., care i-a solicitat și

cheile mașinii și acumulatorul telefonului mobil, apoi, a ieșit din mașină. În

momentul în care și inculpatul S.C.M. a coborât din mașină, inculpatul A.M. a

pulverizat spray lacrimogen în interior, după care a fugit. Agentul de pază,

deși afectat de gazul lacrimogen, a somat, a tras, în aer, un foc de

avertisment și a pornit în urmărirea inculpaților.

Aceste, din urmă, împrejurări au

fost percepute direct și de martorii O.D., care era oprit la semafor și care

l-a luat, în mașină, pe agentul de pază, pentru a urmări pe inculpați, precum

și de S.C. și P.D., angajați ai băncii, aflați întâmplător, cu mașina la același

semafor, care au pornit și ei în urmărirea inculpaților.

Inculpatul A.M. a fost prins și

imobilizat (fără să se opună) de martorul O.D., iar inculpatul S.C.M. a fost

ridicat de organele de poliție de la domiciliul unei cunoștințe, la care s-a

dus, întrucât văzuse când inculpatul M.A., fusese prins.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații C.E.,

A.M. și S.C.M., pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin apelul parchetului este

criticată sentința pentru netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților, care

au fost orientate, în mod eronat, către minimul special prevăzut de lege,

deoarece aceștia au comis o infracțiune deosebit de gravă și prezintă suficient

pericol social pentru ordinea publică care să justifice aplicarea unor pedepse

mai aspre.

Inculpatul C.E. a criticat hotărârea

pentru următoarele motive: încălcarea dreptului la apărare în momentul luării

primei declarații (7 aprilie 2000); deși avea interese contrare cu inculpatul

S.C.M., la urmărirea penală, au fost asistați amândoi de același avocat,

violându-se în acest mod prevederile art. 44 din Legea nr. 51/1975; deși din

analiza probelor dosarului rezultă nevinovăția sa, instanța de fond l-a

condamnat pentru comiterea a două infracțiuni prevăzute de art. 26, raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a), b) și e) C. pen.; prima instanță a reținut, în mod

greșit comiterea a două infracțiuni de tâlhărie, aflate în concurs real,

deoarece în cauză există o singură infracțiune de tâlhărie, cu mai multe

agravante, întrunite în mod cumulativ, nu o pluralitate de infracțiuni; în

procesul de individualizare a pedepsei aplicate acestuia, instanța de fond a

reținut, în mod nejustificat numai circumstanțe agravante, deși în favoarea sa

existau circumstanțe atenuante, care ar fi condus la o pedeapsă mai blândă.

Inculpații A.M. și S.C.M. au

criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepselor care le-au fost

aplicate, pe care le apreciază ca fiind prea aspre în raport de circumstanțele

personale și au solicitat reducerea acestor pedepse sub minimul special

prevăzut de lege.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 655 din 27 noiembrie 2001, a admis recursul

parchetului, a desființat parțial sentința atacată, a descontopit pedepsele aplicate

inculpaților, în pedepsele componente și a majorat pedepsele aplicate

inculpaților după cum urmează:

- de la câte 5 ani și 6 luni

închisoare la câte 7 ani închisoare, pentru inculpatul A.M., iar prin aplicarea

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., acesta va executa 7 ani închisoare.

- de la 5 ani și 6 luni închisoare

la câte 7 ani închisoare, pentru inculpatul S.C.M., iar prin aplicarea art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., acesta va executa 7 ani închisoare.

- de la câte 7 ani închisoare la

câte 9 ani închisoare, pentru inculpatul C.E., iar prin aplicarea art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., acesta va executa 9 ani închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-au respins, ca nefondate apelurile

declarate de inculpați.

S-a computat prevenția inculpaților

de la 7 aprilie 2000 la 27 noiembrie 2001.

Au fost obligați inculpații C.E. și

S.C.M. la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare statului și inculpatul A.M. la

950.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 450.000 lei onorariu avocat

oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații

A.M., S.C.M. și C.E.

Procurorul a solicitat extinderea

recursului parchetului și asupra inculpatului C.E., schimbarea încadrării

juridice, pentru acest inculpat din complicitate la tâlhărie în instigare la

tâlhărie și aplicarea de pedepse mai aspre pentru toți inculpații.

Inculpatul A.M. a solicitat, prin

apărătorul său, trimiterea cauzei, spre rejudecare la instanța de apel,

întrucât greșit au fost reținute două infracțiuni de tâlhărie, în loc de una și

pentru că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Inculpatul S.C.M. a solicitat, prin

apărătorul său, schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune de

tâlhărie, în loc de două și, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Inculpatul C.E. a solicitat, prin

apărătorul său, în principal trimiterea cauzei, pentru rejudecare, la instanța

de fond, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând decizia atacată se

constată că este legală și temeinică sub toate aspectele.

Astfel, starea de fapt și vinovăția

inculpaților a fost bine reținută de către instanța de apel și pe baza probelor

care au fost necesare aflării adevărului complet administrate și corect

interpretate, iar încadrarea juridică corespunde acestora.

În ce privește cererea apărătorilor

de a se trimite cauza la prima instanță pentru rejudecare nu este întemeiată și

bine au procedat instanțele, când au respins-o deoarece neadministrarea unor

probe (vizionarea unei casete privind reconstituirea nu a afectat soluția

pronunțată, întrucât nu există alte probe, declarații de martori) pe baza

cărora instanța a putut să-și formeze convingerea asupra vinovăției

inculpaților.

În ce privește pe inculpatul C.E.,

instanța constată că fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale

complicității la tâlhărie prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2)

lit. a), b) și e) C. pen.

Potrivit art. 26 C. pen., complice

este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea

unei fapte prevăzute de legea penală.

Având în vedere că inculpatul C.E. a

furnizat celorlalți coinculpați informații cu privire la modul defectuos și

neglijent în care se efectuează transportul valorilor de la bancă la sucursale,

precum și modul necorespunzător de asigurare și pază, intinerariul parcurs și

reconstituirea traseului autovehicolului ce transporta bani, este evident că

activitatea acestuia reprezintă un ajutor la comiterea infracțiunii de

asemenea, nu trebuie omisă nici împrejurarea că acest inculpat nu a asigurat

portierele autoturismului deși știa că transportă bani prin centrul orașului,

ceeace impunerea luarea unor măsuri de siguranță.

Ca atare, fapta comisă de inculpatul

C.E. de a ajuta atât prin informațiile furnizate, cât și prin nerespectarea

obligațiilor de serviciu pe ceilalți coinculpați să deposedeze prin amenințare

cu pistolul pe cei doi angajați ai băncii de sumele de bani pe care le transportau

întrunește elementele constitutive ale complicității la tâlhărie prevăzută de

art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și e) C. pen.

Față de cele menționate este evident

că fapta acestui inculpat nu constituie instigare la infracțiunea de tâlhărie,

deoarece prin această formă de participație, potrivit art. 25 C. pen., se

înțelege acea persoană care cu intenție determina pe o altă persoană să

săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.

Din actele dosarului nu rezultă o

asemenea situație, ci din contră din declarațiile acestuia date în cursul

urmăririi penale reiese că ceilalți doi inculpați au căutat să îl convingă să

participe la săvârșirea faptei.

Nici susținerile apărătorilor, în

sensul că în mod greșit instanțele au reținut săvârșirea a câte două

infracțiuni de tâlhărie fiecare prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și

e) C. pen., nu este întemeiată, întrucât, cum bine au reținut instanțele,

activitatea acestora a vizat două persoane.

Pedepsele aplicate au fost bine

individualizate ele reflectând corect gradul de pericol social al faptei și

făptuitorilor.

Astfel, fapta comisă prezintă un

pericol social deosebit de ridicat datorită naturii ei cât și caracterului

calificat al infracțiunii.

Astfel, s-a avut în vedere

caracterului premeditat al comiterii infracțiunii, precum și persoana

inculpaților care nu au antecedente penale.

În consecință recursurile urmează să

fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații A.M.,

S.C.M. și C.E. împotriva deciziei penale nr. 655 din 27 noiembrie 2001 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de le 7 aprilie 2000 la 11 septembrie

2003.

Obligă pe recurenții inculpați A.M.

și C.E. să plătească statului sumele de câte 1.000.000 lei cheltuieli

judiciare.

Obligă pe recurentul inculpat S.C.M.

să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma

de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 septembrie 2003.