ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3168/2005

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 354 din 15 martie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul C.M.A. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe termenul de încercare de 5 ani, iar în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 15 octombrie 2001 la 20 octombrie 2001. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 728 din 11 octombrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și de către inculpat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 744 din 1 februarie 2005, admițând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a casat hotărârile atacate, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 71 – art. 64 C. pen., prin privare de libertate. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Prin aceeași decizie, a fost respins recursul declarat de inculpat.

Totodată, s-a dedus, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 15 octombrie 2001 la 20 octombrie 2001. Împotriva acestei decizii, condamnatul a formulat contestație în anulare, motivând că, la data judecării cauzei în recurs, nu a fost legal citat, la adresa pe care o indicase în cursul judecării apelului, comuna Mogoșoaia, județul Ilfov. Contestația în anulare nu este fondată. Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, atunci când procedura de citare a părții, pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii. În cauză, așa cum rezultă din plicul prin care a fost expediat recursul declarat de inculpat, prin avocatul său, adresa menționată expres de avocatul B.B., în exercitarea mandatului său, pentru inculpatul C.M.A., a fost București.

Așa fiind, sunt incidente dispozițiile art. 177 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că, atunci când învinuitul sau inculpatul, a indicat, în cursul procesului, un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat. În consecință, urmează a se constata că procedura de citare cu inculpatul pentru termenul din 1 februarie 2005, când s-a judecat recursul, a fost legal îndeplinită, astfel că, contestația urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 744 din 1 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă contestatorul la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2005.