ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1251/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 201 din 29 ianuarie 2002, Judecătoria Craiova, a condamnat

pe inculpatul N.K.A. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.

Pentru

a pronunța această soluție instanța a reținut că, în ziua de 24 iunie 2001,

inculpatul a sustras, din atelierul care aparține R.A. Apă Craiova o stație de

emisie-recepție în valoare de 3.306.037 lei.

Tribunalul

Dolj, prin decizia penală nr. 218 din 1 aprilie 2002, a respins apelul declarat

de inculpat.

Curtea

de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 709 din 7 iunie 2002, a respins

recursul declarat de inculpat.

Împotriva

acestor hotărâri a declarat recurs în anulare, procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în baza art. 409 și art.

410 alin. (1), partea I pct. 87 C. proc. pen., susținând că faptei săvârșite de

inculpat i s-a dat o greșită încadrare juridică prin reținerea prevederilor

art. 37 lit. b) C. pen.

Recursul

în anulare este fondat.

Potrivit

art. 37 lit. b) C. pen., există recidivă când după executarea pedepsei cu

închisoarea mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de

pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei

asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție

pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Conform

art. 38 alin. final din același cod, la stabilirea stării de recidivă nu se

ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în

privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.

În

cauză, din fișa de cazier judiciar a inculpatului și din dosarul nr. 15232/1994

al Judecătoriei Craiova, rezultă că prin sentința penală nr. 4722 din 31

octombrie 1994, acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6

luni închisoare pentru săvârșirea, în concurs real, a două infracțiuni de furt

calificat, prevăzute de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. e) și g), cu

aplicarea art. 224 și art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 208 și art. 209

alin. (1) lit. e) și g) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest și a

scăzut arestul preventiv de la 24 mai 1994.

Prin

decizia penală nr. 269 din 26 aprilie 1995, definitivă prin nerecurare,

Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de inculpat și a schimbat încadrarea

juridică într-o singură infracțiune de furt calificat, prevăzută de art. 208 și

art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen. și l-a condamnat la 2 ani închisoare.

În

executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat de la 24 mai 1994, iar la

26 iunie 1995, când a fost liberat condiționat, avea un rest neexecutat de 332

zile de închisoare.

Deci

conform art. 61 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 2 ani închisoare se consideră

executată la 23 mai 1996, iar termenul de reabilitare, de 5 ani, calculat

potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a împlinit la 26 mai 2001.

Cum

inculpatul a comis infracțiunea din prezenta cauză la 24 iunie 2001, deci după

împlinirea termenului reabilitării judecătorești, pentru condamnarea

precedentă, aceasta nu mai poate constitui prin termen al recidivei

postexecutorii, conform art. 38 alineat final C. pen.

Deci

se impune înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., iar pe

cale de consecință, inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile Legii de

grațiere nr. 543 din 4 octombrie 2002.

Ca

urmare, se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile atacate, numai

cu privire la aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., dispoziție pe care o va

înlătura și se va constata că pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., este grațiată prin Decretul nr. 543/2002.

Onorariul

pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 201 din 29 ianuarie

2002 a Judecătoriei Craiova, deciziei penale nr. 218 din 1 aprilie 2002 a

Tribunalului Dolj și deciziei penale nr. 709 din 7 iunie 2002 a Curții de Apel

Craiova, privind pe inculpatul N.K.A.

Casează

hotărârile atacate, numai cu privire la aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

dispoziție pe care o înlătură.

Constată

că pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.

208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., este grațiată prin

Decretul nr. 543/2002.

Onorariul

pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 martie 2003.