ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 240/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 240/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
In baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.526 din 9 octombrie 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe
inculpatul
H.T.G.
la 1 an închisoare pentru infracțiunea de
furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.3 lit.a C.pen., cu
aplicarea art.74-76 C.pen.
In
temeiul art.81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei.
S-a
constatat că prejudiciul în valoare de 4.216.317 lei, provocat părții civile, a
fost acoperit.
Instanța
de fond a reținut că la data de 4 ianuarie 2002, inculpatul s-a racordat
fraudulos la rețeaua de gaze naturale, prin ocolirea contorului de măsurat,
consumând astfel, fără drept o cantitate de gaze naturale, în valoare de
4.216.317 lei.
Curtea
de Apel Craiova, prin decizia penală nr.42 din 12 februarie 2003, admițând
apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a înlăturat aplicarea art.81 C.pen.,
cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de
lege menționat, întrucât infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208
alin.1 – 209 alin.3 C.pen. este pedepsită cu închisoare de la 4 la 18 ani.
Impotriva
menționatelor hotărârî, inculpatul a declarat recurs, solicitând redozarea
pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de circumstanțele sale
personale.
Examinând
hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât și
din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și
vinovția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art.208 alin.1 – 209
alin.3 lit.a C.pen. fiind corespunzătoare.
Din
probele administrate, care au fost analizate în considerentele hotărârilor
pronunțate, rezultă, fără dubiu că în cursul lunii ianuarie 2002, inculpatul
s-a racordat fraudulos la rețeaua de gaze naturale, provocând astfel părții
civile SC „Distrigaz”,sucursala Craiova, un prejudiciu în valoare de 4.216.317
lei.
Cu
privire la pedeapsa de 1 an închisoare se constată că aceasta a fost corect
individualizată, la stabilirea acesteia și a modalității de executare,
instanțele respectând criteriile prevăzute de art.72 și art.52 C.pen.,
cuantumul acesteia fiind minim.
Aplicarea
în cauză a prevederilor art.81 C.pen. nu era posibilă, așa cum a reținut și
instanța de apel, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 15 ani.
Intrucât
criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu
rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art.385
9
alin.3C.proc.pen. și care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în
baza art.385
15
pct.1 lit.b din același cod, urmează a respinge
recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Onorariul
pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
:
Respinge recursul declarat de
inculpatul H.T.G. împotriva decizei nr.42 din 12 februarie 2003 a Curții de
Apel Craiova, ca nefondat.
Obligă
pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care
se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va
fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.