ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1474/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 76 din 21 mai 2003, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpata B.V., la un an închisoare pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 209 alin. (3) lit. a) din același cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 81 C. pen. și în condițiile prevăzute de art. 82 din același cod, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată S.N.P. P. SA sucursala P. Pitești, schela Drăgășani, nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiindu-i recuperat prin restituirea lucrurilor. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpata, locuitoare a satului Dobriceni, perimetru traversat de o conductă de gazolină care fusese spartă și din această cauză, pe diferite porțiuni de teren, se formaseră bălți, auzind de la consăteni că din acele bălți se poate fura produsul petrolier, ea, în mod repetat, în perioada 25 octombrie – 30 noiembrie 2002, singură, a strâns din bălți cantitatea de 180 litri gazolină cu apă. Depozitarea cantităților sustrase a fost făcută în bidoane și găleți, pe acestea inculpata păstrându-le într-o magazie, unde au și fost găsite.

Împotriva sentinței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a declarat apel, motivele invocate fiind nelegale, schimbare a încadrării juridice a faptei și netemeinicia pedepsei aplicate. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 431 din 7 octombrie 2003 a respins, ca nefondat apelul declarat de parchet. Și împotriva hotărârii pronunțată în apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele, prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., respectiv, faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică și s-a aplicat pedeapsa greșit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursul declarat de parchet nu este fondat.

Potrivit art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 20/2002, furtul de țiței gazolină condensate din conducte, se pedepsește cu închisoare de la 4 ani la 18 ani. În cauză, s-a stabilit însă, cert, că inculpata a sustras gazolină (cu apă), din bălțile formate urmare scurgerii produsului din conductă, spartă de autori necunoscuți, la aceasta nefiind participantă inculpata. În acest sens, sunt de reținut declarațiile inculpatei, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto și declarațiile martorilor L.A., B.E. și M.V. În ce privește motivul de recurs vizând netemeinicia pedepsei aplicate și acesta este nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, orientându-se la pedeapsa de un an închisoare, a cărei executare s-a dispus a fi suspendată condiționat, instanța a considerat pericolul social al faptei, împrejurările în care ea a fost săvârșită, respectiv prin repetarea de către autoare, a aceleiași rezoluții infracționale, dar și persoana făptuitoarei, sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal și fără antecedente penale. Totodată, se apreciază că acordându-i-se beneficiul suspendării executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, scopul prevenției va fi realizat, inculpata putându-se reeduca în mediul familial. În baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat de parchet nefiind fondat, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei penale nr. 431 din 7 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe intimata inculpată B.V. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul reținerii de o zi, din 5 decembrie 2002. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2004.