ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1474/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din 21

mai 2003, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpata B.V., la un an închisoare

pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, prin schimbarea încadrării

juridice a faptei, din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) din C. pen., raportat la art. 209 alin. (3) lit. a) din același cod, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și în

condițiile prevăzute de art. 82 din același cod, s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Pe latură civilă, s-a luat act că

partea vătămată S.N.P. P. SA sucursala P. Pitești, schela Drăgășani, nu s-a

constituit parte civilă, prejudiciul fiindu-i recuperat prin restituirea

lucrurilor.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpata, locuitoare a satului

Dobriceni, perimetru traversat de o conductă de gazolină care fusese spartă și

din această cauză, pe diferite porțiuni de teren, se formaseră bălți, auzind de

la consăteni că din acele bălți se poate fura produsul petrolier, ea, în mod

repetat, în perioada 25 octombrie – 30 noiembrie 2002, singură, a strâns din

bălți cantitatea de 180 litri gazolină cu apă. Depozitarea cantităților

sustrase a fost făcută în bidoane și găleți, pe acestea inculpata păstrându-le

într-o magazie, unde au și fost găsite.

Împotriva sentinței, Parchetul de pe

lângă Tribunalul Olt a declarat apel, motivele invocate fiind nelegale,

schimbare a încadrării juridice a faptei și netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 431 din 7 octombrie 2003 a respins, ca nefondat apelul declarat de

parchet.

Și împotriva hotărârii pronunțată în

apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, cazurile

de casare invocate fiind cele, prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., respectiv, faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică

și s-a aplicat pedeapsa greșit individualizată, în raport cu prevederile art. 72

C. pen.

Recursul declarat de parchet nu este

fondat.

Potrivit art. 209 alin. (3) lit. a) C.

pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 20/2002, furtul de țiței gazolină

condensate din conducte, se pedepsește cu închisoare de la 4 ani la 18 ani.

În cauză, s-a stabilit însă, cert,

că inculpata a sustras gazolină (cu apă), din bălțile formate urmare scurgerii

produsului din conductă, spartă de autori necunoscuți, la aceasta nefiind

participantă inculpata.

În acest sens, sunt de reținut declarațiile

inculpatei, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto și

declarațiile martorilor L.A., B.E. și M.V.

În ce privește motivul de recurs

vizând netemeinicia pedepsei aplicate și acesta este nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., text de

lege care prevede criteriile generale de individualizare, orientându-se la

pedeapsa de un an închisoare, a cărei executare s-a dispus a fi suspendată

condiționat, instanța a considerat pericolul social al faptei, împrejurările în

care ea a fost săvârșită, respectiv prin repetarea de către autoare, a

aceleiași rezoluții infracționale, dar și persoana făptuitoarei, sinceră pe

parcursul desfășurării procesului penal și fără antecedente penale.

Totodată, se apreciază că

acordându-i-se beneficiul suspendării executării pedepsei pe un termen de

încercare de 3 ani, scopul prevenției va fi realizat, inculpata putându-se

reeduca în mediul familial.

În baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de parchet nefiind fondat, va

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei

penale nr. 431 din 7 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe

intimata inculpată B.V.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei timpul reținerii de o zi, din 5 decembrie 2002.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

martie 2004.