ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4149/2003

Asupra recursului în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Inculpatul P.F.V. a fost condamnat

prin sentința penală nr. 1353, din 22 aprilie 2002, a Judecătoriei Tg. Jiu, la

4 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208,

art. 209 alin. (1), lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a dispus aplicarea art. 74 și art.

64 C. pen.

În baza art. 85 C. pen., s-a anulat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1054 din 4 martie 1997

pronunțată de aceeași judecătorie.

Constatându-se că infracțiunea ce a

făcut obiectul acestei din urmă sentințe, este concurentă cu infracțiunea ce a

format obiectul sentinței penale nr. 4275/1996 al aceleași judecătorii, a

contopit cele două pedepse de câte un an și 6 luni închisoare în baza art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., dispunând ca inculpatul să execute un an și 6 luni

închisoare și a menținut suspendarea executării acestei pedepse rezultante.

Prima instanță a reținut că, în

noaptea de 24 august 2000, inculpatul P.F.V., folosind o cheie potrivită, a

sustras, împreună cu coinculpatul M.N. (condamnat în același dosar), din

imobilul părții vătămate C.N., două uși, cea de la intrarea principală și cea

de la prima cameră, precum și material pentru o sobă de teracotă, în curs de

montare.

Prin decizia penală nr. 615 din 17

iunie 2002, Tribunalul Gorj a admis apelul declarat de inculpatul P.F.V. și a

desființat parțial sentința în sensul că a redus pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1)

lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de la 4 ani la 3 ani

închisoare, menționând celelalte dispoziții ale sentinței.

Recursul declarat de inculpatul

P.F.V., a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 1434 din 7

noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva

celor trei hotărâri pronunțate în cauză, cu privire la inculpatul P.F.V.,

referitor la greșita reținere a recidivei post executorie prevăzută de art. 37

lit. b) C. pen., în loc de recidiva postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit.

a) C. pen., ceea ce a avut drept consecință neaplicarea art. 83 C. pen.

Recursul în anulare este fondat.

Există recidivă după condamnare,

potrivit art. 37 lit. a) C. pen., dacă după rămânerea definitivă a unei

hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat

săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării

acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua

infracțiune este închisoarea de un an.

Totodată, potrivit art. 83 alin. (1)

C. pen., dacă în cursul termenului de încercare, în cazul suspendării

condiționate a executării pedepsei în baza art. 81 C. pen., cel condamnat a mai

săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare chiar

după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată,

dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa

aplicată pentru noua infracțiune.

Din fișa de antecedente penale a

inculpatului P.F.V. rezultă că acesta a fost condamnat prin două sentințe

anterioare, la câte un an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării prin sentințele penale nr. 4275 din 15 noiembrie 1996 și nr. 1054

din 4 martie 1997, ambele ale Judecătoriei Târgu Jiu.

Referitor la prima sentință, se

constată că s-a împlinit termenul de reabilitare, de drept, prevăzut de art. 86

C. pen., astfel că nu se ia în considerare la stabilirea stării de recidivă.

Pentru cea de a doua sentință

anterioară, termenul de încercare de 3 ani și 6 luni, se împlinea la data de 15

septembrie 2000.

Întrucât, la data de 24 august 2000,

deci înainte de împlinirea termenului de încercare, inculpatul a săvârșit

infracțiunea de furt calificat, ce a făcut obiectul celui de-al treilea dosar,

instanța de fond urma să facă aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 83 C.

pen., la care ne-am referit mai sus, dar greșit a făcut aplicarea art. 37 lit.

b) și a art. 85 C. pen.

Instanța de apel, în absența unui

apel al procurorului, nu a putut îndrepta greșeala primei instanțe.

Nici instanța de recurs nu a avut

posibilitatea legală, în recursul inculpatului, să examineze acest aspect.

Cum greșeala despre care s-a arătat,

constituie cazul prevăzut de art. 410, partea I, pct. 7

1

C. proc.

pen., urmează, ca în baza art. 414

1

alin. (1), raportat la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursul în anulare, a se casa

hotărârile atacate numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b)

și art. 85 C. pen. și la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 37 lit. a) și

art. 83 C. pen., referitoare la infracțiunea săvârșită de inculpatul P.F.V.

Se va înlătura aplicarea

dispozițiilor art. 37 lit. b) și art. 85 C. pen. și se vor aplica în cauză

dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., menținându-se pedeapsa de 3 ani

închisoare.

Apoi, conform art. 83 C. pen., se va

revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1054 din 4 martie 1997, a

Judecătoriei Târgu Jiu și dispune executarea acestei pedepse, alături de

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată în cauză, deci în final va executa 4 ani

și 6 luni închisoare.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

se vor menține.

Onorariul de avocat, în sumă de

400.000 lei pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, urmează a se

plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 1353 din 22 aprilie 2002 a Judecătoriei Târgu

Jiu, deciziei penale nr. 615 din 17 iunie 2002 a Tribunalului Gorj și deciziei

penale nr. 1434 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, privind pe

inculpatul P.F.V.

Casează hotărârile numai cu privire

la aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) și art. 85 C. pen. și la omisiunea

aplicării dispozițiilor art. 37 lit. a) și art. 83 C. pen., referitor la infracțiunea

săvârșită de inculpat.

Înlătură aplicarea dispozițiilor

art. 37 lit. b) și art. 85 C. pen.

Aplică în cauză dispozițiile art. 37

lit. a) C. pen. și menține pedeapsa aplicată inculpatului P.F.V., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g)

și i) C. pen., de 3 ani închisoare.

Conform art. 83 C. pen., revocă

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1054 din 4 martie 1997 a Judecătoriei Târgu

Jiu și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 ani închisoare,

urmând ca în final, inculpatul să execute 4 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul de avocat în sumă de

400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.