Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.06.2004
casat

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3075/2004

HOTĂRÂRE
04.06.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3075/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1380 din 8 aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu a fost condamnat, printre alții, inculpatul P.N. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru tentativa la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 lit. a) și i) C. pen. și la 6 luni închisoare, în baza art. 293 din același cod. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 3 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa de un an și 9 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Totodată, s-a luat act că prejudiciul a fost recuperat în totalitate. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 9 iulie 2002, inculpații V.M., C.F. (condamnați în cauză la câte un an și 6 luni închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 81 din același cod) și P.N. au fost surprinși de către agenții de pază din cadrul S.C. P.Z.S. și S.C. R. S.A. în timp ce încercau să sustragă role metalice din cariera Peșteana. Inculpatul C.F. a reușit să fugă, iar ceilalți doi inculpați au fost reținuți de organele de poliție. Ulterior, cu ocazia audierii, inculpatul P.N. a declarat că se numește P.V.

pentru a induce în eroare organele de cercetare și pentru a se sustrage urmăririi penale. Tribunalul Gorj, prin decizia penală nr. 450 din 11 iunie 2003, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu, a desființat sentința atacată numai cu privire la inculpatul P.N., a descontopit pedepsele aplicate acestui inculpat și în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 și O.U.G. nr. 18/2003, a constatat grațiată pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 293 C. pen., punându-se în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002. Totodată a contopit cele două pedepse de câte un an și 6 luni aplicate în temeiul art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 lit. a) și i) C. pen., la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de un an și 8 luni închisoare.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Împotriva acestei decizii procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza a II a C. proc. pen., învederând că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă pentru care nu a fost trimis în judecată. Recursul în anulare este fondat. Așa cum rezultă din situația de fapt expusă mai sus, inculpatul P.N. a fost trimis în judecată, alături de alți doi făptuitori, întrucât la data de 9 iulie 2002 a încercat să sustragă 10 role de la E.M.C. Roșia Peșteana, declarându-și ulterior o identitate falsă. Faptele inculpatului, așa cum au fost încadrate din punct de vedere juridic prin actul de sesizare, și cum a reținut și instanța de fond, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea și o singură tentativă la infracțiunea de furt calificat.

Cu toate acestea, instanța de control judiciar, după ce a constatat corect grațiată pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită în baza art. 293 C. pen., din eroare a contopit două pedepse de câte un an și 6 luni închisoare „aplicate” pentru două tentative la infracțiunea de furt calificat și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea la care a adăugat și un spor de pedeapsă. În realitate inculpatul a comis numai o tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 lit. a) și i) C. pen., pentru care instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării. În consecință, recursul în anulare este fondat și va fi admis, se va casa decizia penală nr. 450 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Gorj și va fi înlăturată dispoziția referitoare la contopirea a două pedepse de câte un an și 6 luni închisoare și la sporul de pedeapsă aplicat.

Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 1380 din 8 aprilie 2003 a Judecătoriei Târgu Jiu și deciziei penale nr. 450 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Gorj, privind pe inculpatul P.N. Casează decizia penală nr. 450 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Gorj, numai cu privire la inculpatul P.N. referitor la dispoziția de contopire a două pedepse de câte un an și 6 luni închisoare și la aplicarea sporului de 2 luni închisoare, pe cale le înlătură. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, urmând ca inculpatul P.N. să execute pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1380/2003 a Judecătoriei Târgu Jiu în modalitatea prevăzută de art. 81, art. 82 și art. 83 C. pen.

Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-05-15
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2278/2003
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 456 din 28 februarie 2002, definitivă prin neapelare, Judecătoria Pitești a condamnat pe inculpații: - N.Șt. la pedeapsa de c
ÎCCJ 2003-10-01
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4149/2003
Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Inculpatul P.F.V. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1353, din 22 aprilie 2002, a Judecătoriei Tg. Jiu, la 4 ani închisoare, pentru infracțiune
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1768/2004
patul R.F., care îl cunoștea pe partea vătămată A.M.C., a intervenit, prinzându-l de umăr și solicitându-i să-l lase în pace pe F.F.G., moment în care acesta din urmă a profitat de distragerea părții vătămate, a lovit-o cu cotul în stomac ș
ÎCCJ 2003-01-31
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 486/2003
F. care, cu ajutorul a trei polițiști ce se aflau în zonă, a reușit prinderea lui. La percheziția corporală efectuată s-a găsit și recuperat bunul sustras, având însă, închizătoarea ruptă prin smulgere. Inculpatul P.V.C. a recunoscut fapta
ÎCCJ 2004-09-22
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4725/2004
i Deva, pedeapsă pe care inculpatul urmează să o execute alături de cea stabilită în cauză, în final, 2 ani și 3 luni închisoare. S-a reținut că inculpatul minor J.F., fără o înțelegere prealabilă sau în timpul săvârșirii infracțiunii, i-a
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă