ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3075/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3075/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de
față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1380 din 8
aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu a fost condamnat, printre
alții, inculpatul P.N. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru
tentativa la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la
art. 208 și art. 209 lit. a) și i) C. pen. și la 6 luni închisoare, în baza
art. 293 din același cod.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34
lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa
cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 3 luni, inculpatul urmând a
executa pedeapsa de un an și 9 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a
dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Totodată, s-a luat act că
prejudiciul a fost recuperat în totalitate.
Pentru a pronunța această sentință,
prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 9 iulie 2002, inculpații
V.M., C.F. (condamnați în cauză la câte un an și 6 luni închisoare, în baza
art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea
art. 81 din același cod) și P.N. au fost surprinși de către agenții de pază din
cadrul S.C. P.Z.S. și S.C. R. S.A. în timp ce încercau să sustragă role
metalice din cariera Peșteana.
Inculpatul C.F. a reușit să fugă,
iar ceilalți doi inculpați au fost reținuți de organele de poliție. Ulterior,
cu ocazia audierii, inculpatul P.N. a declarat că se numește P.V. pentru a
induce în eroare organele de cercetare și pentru a se sustrage urmăririi
penale.
Tribunalul Gorj, prin decizia penală
nr. 450 din 11 iunie 2003, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă
Judecătoria Tg. Jiu, a desființat sentința atacată numai cu privire la
inculpatul P.N., a descontopit pedepsele aplicate acestui inculpat și în baza
art. 1 din Legea nr. 543/2002 și O.U.G. nr. 18/2003, a constatat grațiată
pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 293 C. pen., punându-se în
vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Totodată a contopit cele două
pedepse de câte un an și 6 luni aplicate în temeiul art. 20, raportat la art.
208 și art. 209 lit. a) și i) C. pen., la care s-a adăugat un spor de 2 luni
închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de un an și 8 luni
închisoare.
Celelalte dispoziții ale sentinței
au fost menținute.
Împotriva acestei decizii procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a
declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I
pct. 2 teza a II a C. proc. pen., învederând că inculpatul a fost condamnat
pentru o faptă pentru care nu a fost trimis în judecată.
Recursul în anulare este fondat.
Așa cum rezultă din situația de fapt
expusă mai sus, inculpatul P.N. a fost trimis în judecată, alături de alți doi
făptuitori, întrucât la data de 9 iulie 2002 a încercat să sustragă 10 role de
la E.M.C. Roșia Peșteana, declarându-și ulterior o identitate falsă.
Faptele inculpatului, așa cum au
fost încadrate din punct de vedere juridic prin actul de sesizare, și cum a
reținut și instanța de fond, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
de fals privind identitatea și o singură tentativă la infracțiunea de furt
calificat.
Cu toate acestea, instanța de
control judiciar, după ce a constatat corect grațiată pedeapsa de 6 luni
închisoare stabilită în baza art. 293 C. pen., din eroare a contopit două
pedepse de câte un an și 6 luni închisoare „aplicate” pentru două tentative la
infracțiunea de furt calificat și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa
cea mai grea la care a adăugat și un spor de pedeapsă.
În realitate inculpatul a comis numai
o tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat
la art. 208 și art. 209 lit. a) și i) C. pen., pentru care instanța de fond i-a
aplicat o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a
executării.
În consecință, recursul în anulare
este fondat și va fi admis, se va casa decizia penală nr. 450 din 11 iunie 2003
a Tribunalului Gorj și va fi înlăturată dispoziția referitoare la contopirea a
două pedepse de câte un an și 6 luni închisoare și la sporul de pedeapsă
aplicat.
Se vor menține celelalte dispoziții
ale deciziei, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul
apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție împotriva sentinței penale nr. 1380 din 8 aprilie 2003 a Judecătoriei
Târgu Jiu și deciziei penale nr. 450 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Gorj,
privind pe inculpatul P.N.
Casează decizia penală nr. 450 din
11 iunie 2003 a Tribunalului Gorj, numai cu privire la inculpatul P.N.
referitor la dispoziția de contopire a două pedepse de câte un an și 6 luni
închisoare și la aplicarea sporului de 2 luni închisoare, pe cale le înlătură.
Menține celelalte dispoziții ale
hotărârilor atacate, urmând ca inculpatul P.N. să execute pedeapsa de un an și
6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1380/2003 a Judecătoriei
Târgu Jiu în modalitatea prevăzută de art. 81, art. 82 și art. 83 C. pen.
Onorariul în sumă de 400.000 lei
pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4
iunie 2004.