ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2278/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 456 din 28 februarie 2002, definitivă prin neapelare, Judecătoria Pitești a condamnat pe inculpații: - N.Șt. la pedeapsa de câte 3 ani închisoare, pentru trei infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen.; art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. și art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (2) lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 4 ani închisoare; - M.M.

la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 din același cod, s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 92 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 463 din 6 noiembrie 2000 a Judecătoriei Mangalia, și s-a contopit cu pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca acesta să execute, în final, 3 ani închisoare. Potrivit art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a scăzut reținerea și arestarea preventivă a celor doi inculpați de la 14 ianuarie, respectiv 16 ianuarie 2002, la zi.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în noaptea de 7 decembrie 2001, inculpatul N.Șt. a sustras dintr-un autoturism parcat în loc public, bunuri în valoare de 400.000 lei, precum și o borsetă în care se aflau acte de identitate. Totodată, la 17 decembrie 2001, inculpații N.Șt. și M.M., au sustras dintr-o locuință, prin efracție și escaladare, bunuri în valoare de 3.500.000 lei. Împotriva menționatei hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 și 7 1 teza I C. proc.

pen., pentru următoarele considerente: 1. Faptei săvârșită de inculpatul N.Șt., la 7 decembrie 2001 i s-a dat o greșită încadrare juridică în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) și g), și art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., în loc de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) și g) și alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 2. Greșita revocare a liberării condiționate pentru inculpatul M.M.; 3. Greșita deducere a perioadei reținerii și arestării preventive a inculpatului M.M. În concluziile orale, procurorul de ședință, referindu-se la primul motiv de casare, a solicitat încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc.

pen., cu privire la inculpatul N.Șt., pentru infracțiunile de furt pentru care a fost condamnat, întrucât a intervenit decesul făptuitorului. Recursul în anulare este fondat. 1.Potrivit art. 61 alin. (1) C. pen., dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat comite din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.

În speță, deși s-a reținut corect, în sarcina inculpatului M.M., starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în mod greșit s-a dispus contopirea restului neexecutat de 92 zile închisoare, din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 463 din 6 noiembrie 2000 a Judecătoriei Mangalia cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune dedusă judecății. Astfel, prin sentința penală nr. 1293 din 5 iunie 2001 a Judecătoriei Pitești, având ca obiect contopirea mai multor pedepse cu închisoarea, s-a dispus ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu un an, în total 10 ani închisoare. De asemenea, din fișa de cazier judiciar, precum și din copia biletului de liberare nr. 15811/2002 rezultă că inculpatul M.M.

a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse rezultante, la 5 decembrie 2001, având un rest neexecutat de 1689 zile (4 ani, 7 luni și 19 zile) închisoare. În schimb, restul de 92 zile închisoare, avut în vedere de către instanță, a rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare aplicată celuilalt inculpat, respectiv N.Șt., prin sentința penală nr. 463 din 6 noiembrie 2000 a Judecătoriei Mangalia și figurează în fișa de cazier a acestuia. În consecință, operând prevederile art. 61 alin. (1) C. pen., se impune, ca restul de 1689 zile închisoare, rămas neexecutat din sentința penală nr. 1293 din 5 iunie 2001 a Judecătoriei Pitești, să fie contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpatul M.M.

să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani, 7 luni și 19 zile închisoare. 2. Potrivit art. 88 alin. (1) C. pen., timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii, pronunțate. Din actele existente în dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul M.M. a fost reținut de organele de cercetare penală la 17 ianuarie 2002, în aceeași zi fiind emis mandatul de arestare preventivă pe o perioadă de 30 zile. Constatându-se, deci că instanța de fond a scăzut greșit perioada executată, începând cu 16 ianuarie, în loc de 17 ianuarie 2002, urmează ca hotărârea atacată să fie casată și sub acest aspect și a se face cuvenita corectare.

Cu privire la inculpatul N.Șt., constatându-se decesul făptuitorului, urmează ca procesul penal pornit împotriva acestuia pentru cele trei infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1), lit. e) și g); art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (2) lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., să înceteze, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate vor fi menținute. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 456 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Pitești, privind pe inculpații N.Șt. și M.M. Casează hotărârea atacată cu privire la latura penală a cauzei. În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b), coroborate cu art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului N.Șt. pentru infracțiunile de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) și g), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., intervenind decesul inculpatului. Conform art. 61 C. pen., revocă liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 1689 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1293 din 5 iunie 2001 a Judecătoriei Pitești, rest ce se va contopi cu pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 456 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Pitești, urmând ca în final, inculpatul M.M. să execute pedeapsa de 1689 zile închisoare. Aplică prevederile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., se compută din pedeapsa aplicată inculpatului M.M. reținerea și arestarea preventivă de la 17 ianuarie 2002 la 15 mai 2003. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2003.