ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 486/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 76 din 6 februarie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a hotărât următoarele: 1. În baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. e) și art. 76 C. pen., condamnarea inculpatei C.F. la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. 2. În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., condamnarea inculpatului C.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. 3. În baza art. 211 lit. a) și e), cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., condamnarea inculpatului P.V.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 și art. 110 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un interval de timp de 5 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. De asemenea, s-a constatat că acest inculpat a fost reținut și arestat preventiv de la 24 august 2001 – 30 august 2001. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților C.V. și C.F. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția pentru inculpatul C.V. de la 6 septembrie 2001 la zi, iar pentru inculpata C.F. de la 24 august 2001 și 28 august 2001, la zi. S-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate P.I. a fost acoperit prin restituirea bunului sustras. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat, 1.200.000 lei inculpații C.V.

și P.V.C. și 1.500.000 lei inculpata C.F., din care 300.000 lei onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 24 august 2001, orele 16,00, în urma unei înțelegeri prealabile și pe fondul consumului de heroină, cei trei inculpați au luat hotărârea infracțională de a face rost de bani în vederea cumpărării drogului și, conform planului stabilit, s-au urcat în tramvaiul nr. 8, unde inculpatul minor P.V.C. i-a smuls lanțul din aur de la gât, părții vătămate P.I., în momentul opririi în stație și al deschiderii ușii, menținută astfel de inculpatul C.V., pentru a-i asigura fuga inculpatului minor și în același timp, a o împiedica pe partea vătămată sau alți călători să pornească în urmărirea inculpatului minor.

Pentru a-și recupera bunul, partea vătămată a încercat să fugă după inculpatul minor, însă inculpata C.F. a îmbrâncit-o, motiv pentru care aceasta a strigat „ajutor”. În urmărirea inculpatului P.V.C. a plecat martorul S.F. care, cu ajutorul a trei polițiști ce se aflau în zonă, a reușit prinderea lui. La percheziția corporală efectuată s-a găsit și recuperat bunul sustras, având însă, închizătoarea ruptă prin smulgere. Inculpatul P.V.C. a recunoscut fapta săvârșită și a dat relații cu privire și la ceilalți coinculpați, însă ceva mai târziu, la 6 septembrie 2001, C.V. s-a prezentat singur la poliție. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații C.V.

și C.F. Parchetul a criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepselor și omisiunea aplicării art. 75 lit. c) C. pen., iar oral, și pentru greșita deducere a arestării preventive, la inculpații C.V. și C.F. Cei doi inculpați recurenți au criticat sentința sub aspectul stabilirii pedepselor, solicitând redozarea acestora. Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, numai cu privire la inculpații C.F. și C.V. și, în fond, a majorat pedeapsa aplicată, prima de la 3 ani la 4 ani închisoare și pedeapsa aplicată secundului, de la 5 ani la 6 ani închisoare, reținându-se în sarcina ambilor circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.

A aplicat ambilor inculpați sus-menționați, pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu referire la art. 65 din același cod, pe o perioadă de câte 2 ani. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Totodată, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către cei doi inculpați și a dedus detenția preventivă de la 6 septembrie 2001, la zi pentru C.V. și de la 24 august 2001, la 28 august 2001, apoi până la zi pentru C.F. Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații C.V. și C.F. Parchetul a formulat trei motive de recurs. În primul motiv formulat în scris, hotărârile pronunțate în cauză sunt criticate pentru omisiunea introducerii în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a mamei inculpatului P.V.C., fiind citat numai tatăl acestuia.

Astăzi, în instanță, procurorul de ședință a renunțat la acest motiv. De altfel, nici nu mai era necesară citarea mamei inculpatului, avându-se în vedere că din ancheta socială și celelalte probe, rezultă că aceasta nu realizează venituri și că prejudiciul cauzat părții civile a fost recuperat prin restituirea obiectului sustras. Totodată, se constată că, de la data de 1 iulie 2002, inculpatul P.V.C. are venituri proprii, fiind angajat la o societate comercială. Prin al doilea motiv formulat, se invocă greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților sub aspectul cuantumului, precum și al modalității de executare pentru inculpatul P.V.C. Critica nu este fondată. Pedepsele aplicate de instanță, în apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpaților C.V.

și C.F. de 6 ani și, respectiv, 4 ani închisoare, reflectă just gravitatea faptelor săvârșite în condițiile agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. Totodată, la inculpata C.F., neșcolarizată, fără antecedente penale, fără ocupație și are un copil minor, s-a făcut justificat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., iar la inculpatul C.V. s-a ținut seama și de gradul de participație (complicitate), precum și de faptul că este cunoscut cu antecedente penale (dar nu este recidivist). De asemenea, este corect individualizată și pedeapsa aplicată inculpatului P.V.C., precum și modalitatea de executare prin suspendarea condiționată, avându-se în vedere că la data comiterii faptei acesta era minor și că, ulterior faptei, s-a încadrat în serviciu.

Prin ultimul motiv formulat, s-a susținut că deducerea prevenției pentru inculpații C.F. și P.V.C. s-a făcut eronat. Că, pentru inculpata C.F. nu s-a dedus perioada arestării preventive de 5 zile, iar pentru inculpatul P.V.C., să se constate executată și aceeași perioadă de 5 zile. Critica este, de asemenea, nefondată. Perioada de 5 zile de arest preventiv de la 24 august 2001 – 28 august 2001, a fost dedusă la inculpata C.F. Totodată, s-a dedus corect arestarea preventivă în continuare, de la 28 august 2001, la zi. De asemenea, s-a constatat corect, la inculpatul P.V.C. (condamnat cu suspendare) că a fost arestat preventiv de la 24 august 2001 la 28 august 2001 și în continuare, până la data de 30 august 2001, când s-a revocat arestarea preventivă.

Inculpații C.V. și C.F. au criticat decizia recurată cu privire la individualizarea pedepselor aplicate, solicitând a fi reduse. Pentru considerentele expuse la examinarea motivului doi din recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pedepsele aplicate inculpaților reflectă just aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se impune modificarea acestora în nici un mod. Se impune a se menține la cuantumul fixat, pentru a fi suficiente în vederea realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Criticile fiind nefondate, urmează a respinge cele trei recursuri declarate în cauză, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a deduce din pedepse timpul reținerii și arestării preventive de la 6 septembrie 2001 pentru inculpatul C.V.

și de la 24 august 2001 pentru inculpata C.F., pentru ambii până la data pronunțării prezentei decizii. Pentru inculpatul P.V.C., se va constata că a fost reținut și arestat preventiv de la 24 august 2001, la 30 august 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații C.V. și C.F. împotriva deciziei penale nr. 423 din 18 iulie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind și pe inculpatul P.V.C. Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, timpul reținerii și al arestării preventive astfel: - pentru inculpatul C.V. de la 6 septembrie 2001, la 31 ianuarie 2003; - pentru inculpata C.F. de la 24 august 2001, la 31 ianuarie 2003. Constată că inculpatul P.V.C. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 24 august 2001 – 30 august 2001. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2003.