ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 486/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din 6

februarie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a hotărât

următoarele:

a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. e) și art. 76 C. pen., condamnarea

inculpatei C.F. la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

alin. (2) lit. a) și e) C. pen., condamnarea inculpatului C.V. la pedeapsa de 5

ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., condamnarea inculpatului P.V.C. la

pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 și art. 110 C. pen.,

suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un interval de timp de 5

ani.

S-a atras atenția inculpatului

asupra prevederilor art. 83 C. pen., cu privire la revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei. De asemenea, s-a constatat că acest

inculpat a fost reținut și arestat preventiv de la 24 august 2001 – 30 august

2001.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest preventiv a inculpaților C.V. și C.F.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția pentru inculpatul C.V. de la 6 septembrie 2001 la zi, iar pentru

inculpata C.F. de la 24 august 2001 și 28 august 2001, la zi.

S-a luat act că prejudiciul cauzat

părții vătămate P.I. a fost acoperit prin restituirea bunului sustras.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat, 1.200.000 lei

inculpații C.V. și P.V.C. și 1.500.000 lei inculpata C.F., din care 300.000 lei

onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța o astfel de

soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 24 august 2001, orele 16,00,

în urma unei înțelegeri prealabile și pe fondul consumului de heroină, cei trei

inculpați au luat hotărârea infracțională de a face rost de bani în vederea

cumpărării drogului și, conform planului stabilit, s-au urcat în tramvaiul nr. 8,

unde inculpatul minor P.V.C. i-a smuls lanțul din aur de la gât, părții

vătămate P.I., în momentul opririi în stație și al deschiderii ușii, menținută

astfel de inculpatul C.V., pentru a-i asigura fuga inculpatului minor și în

același timp, a o împiedica pe partea vătămată sau alți călători să pornească

în urmărirea inculpatului minor.

Pentru a-și recupera bunul, partea

vătămată a încercat să fugă după inculpatul minor, însă inculpata C.F. a

îmbrâncit-o, motiv pentru care aceasta a strigat „ajutor”.

În urmărirea inculpatului P.V.C. a

plecat martorul S.F. care, cu ajutorul a trei polițiști ce se aflau în zonă, a

reușit prinderea lui.

La percheziția corporală efectuată

s-a găsit și recuperat bunul sustras, având însă, închizătoarea ruptă prin

smulgere.

Inculpatul P.V.C. a recunoscut fapta

săvârșită și a dat relații cu privire și la ceilalți coinculpați, însă ceva mai

târziu, la 6 septembrie 2001, C.V. s-a prezentat singur la poliție.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații C.V. și C.F.

Parchetul a criticat sentința pentru

greșita individualizare a pedepselor și omisiunea aplicării art. 75 lit. c) C. pen.,

iar oral, și pentru greșita deducere a arestării preventive, la inculpații C.V.

și C.F.

Cei doi inculpați recurenți au

criticat sentința sub aspectul stabilirii pedepselor, solicitând redozarea

acestora.

Curtea de Apel București, secția I

penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

numai cu privire la inculpații C.F. și C.V. și, în fond, a majorat pedeapsa

aplicată, prima de la 3 ani la 4 ani închisoare și pedeapsa aplicată

secundului, de la 5 ani la 6 ani închisoare, reținându-se în sarcina ambilor

circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.

A aplicat ambilor inculpați

sus-menționați, pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

cu referire la art. 65 din același cod, pe o perioadă de câte 2 ani.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Totodată, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de către cei doi inculpați și a dedus detenția preventivă

de la 6 septembrie 2001, la zi pentru C.V. și de la 24 august 2001, la 28

august 2001, apoi până la zi pentru C.F.

Împotriva deciziei instanței de

apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpații C.V. și C.F.

Parchetul a formulat trei motive de

recurs.

În primul motiv formulat în scris,

hotărârile pronunțate în cauză sunt criticate pentru omisiunea introducerii în

cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a mamei inculpatului P.V.C.,

fiind citat numai tatăl acestuia.

Astăzi, în instanță, procurorul de

ședință a renunțat la acest motiv.

De altfel, nici nu mai era necesară

citarea mamei inculpatului, avându-se în vedere că din ancheta socială și

celelalte probe, rezultă că aceasta nu realizează venituri și că prejudiciul

cauzat părții civile a fost recuperat prin restituirea obiectului sustras.

Totodată, se constată că, de la data

de 1 iulie 2002, inculpatul P.V.C. are venituri proprii, fiind angajat la o

societate comercială.

Prin al doilea motiv formulat, se

invocă greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților sub aspectul

cuantumului, precum și al modalității de executare pentru inculpatul P.V.C.

Critica nu este fondată.

Pedepsele aplicate de instanță, în

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpaților C.V.

și C.F. de 6 ani și, respectiv, 4 ani închisoare, reflectă just gravitatea faptelor

săvârșite în condițiile agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.

Totodată, la inculpata C.F.,

neșcolarizată, fără antecedente penale, fără ocupație și are un copil minor,

s-a făcut justificat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., iar la inculpatul C.V.

s-a ținut seama și de gradul de participație (complicitate), precum și de

faptul că este cunoscut cu antecedente penale (dar nu este recidivist).

De asemenea, este corect

individualizată și pedeapsa aplicată inculpatului P.V.C., precum și modalitatea

de executare prin suspendarea condiționată, avându-se în vedere că la data

comiterii faptei acesta era minor și că, ulterior faptei, s-a încadrat în

serviciu.

Prin ultimul motiv formulat, s-a

susținut că deducerea prevenției pentru inculpații C.F. și P.V.C. s-a făcut

eronat.

Că, pentru inculpata C.F. nu s-a

dedus perioada arestării preventive de 5 zile, iar pentru inculpatul P.V.C., să

se constate executată și aceeași perioadă de 5 zile.

Critica este, de asemenea,

nefondată.

Perioada de 5 zile de arest preventiv

de la 24 august 2001 – 28 august 2001, a fost dedusă la inculpata C.F.

Totodată, s-a dedus corect arestarea preventivă în continuare, de la 28 august

2001, la zi.

De asemenea, s-a constatat corect,

la inculpatul P.V.C. (condamnat cu suspendare) că a fost arestat preventiv de

la 24 august 2001 la 28 august 2001 și în continuare, până la data de 30 august

2001, când s-a revocat arestarea preventivă.

Inculpații C.V. și C.F. au criticat

decizia recurată cu privire la individualizarea pedepselor aplicate, solicitând

a fi reduse.

Pentru considerentele expuse la

examinarea motivului doi din recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, pedepsele aplicate inculpaților reflectă just aplicarea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se impune modificarea acestora în nici un

mod.

Se impune a se menține la cuantumul

fixat, pentru a fi suficiente în vederea realizării scopului prevăzut de art. 52

C. pen.

Criticile fiind nefondate, urmează a

respinge cele trei recursuri declarate în cauză, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen. și a deduce din pedepse timpul reținerii și arestării

preventive de la 6 septembrie 2001 pentru inculpatul C.V. și de la 24 august

2001 pentru inculpata C.F., pentru ambii până la data pronunțării prezentei

decizii.

Pentru inculpatul P.V.C., se va

constata că a fost reținut și arestat preventiv de la 24 august 2001, la 30

august 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații C.V. și C.F. împotriva

deciziei penale nr. 423 din 18 iulie 2002 a Curții de Apel București, secția I

penală, privind și pe inculpatul P.V.C.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpaților, timpul reținerii și al arestării preventive astfel:

- pentru inculpatul C.V. de la 6

septembrie 2001, la 31 ianuarie 2003;

- pentru inculpata C.F. de la 24

august 2001, la 31 ianuarie 2003.

Constată că inculpatul P.V.C. a fost

reținut și arestat preventiv în perioada 24 august 2001 – 30 august 2001.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 ianuarie 2003.