ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1505/2005

Asupra recursurilor penale de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 126 din 22 iunie 2004, pronunțată de către Tribunalul Buzău, în baza art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., au fost achitați inculpații V.B., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., P.A.R., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege și art. 4 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și C.A.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 99 și urm. C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților V.B. și P.A.R. pentru infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A fost aplicată fiecărui inculpat câte o sancțiune cu caracter administrativ de 8.000.000 lei. S-a constatat că inculpatul V.B. a fost reținut și arestat preventiv de la 18 decembrie 2003 la 23 decembrie 2003. S-a dispus confiscarea cantității de 302,290 gr. cannabis rămasă în urma analizelor de laborator și aflate în custodia organelor de poliție. Au fost anulate adeverințele false. Au fost obligați inculpații V.B. și P.A.R. la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța această sentință, s-a reținut în esență următoarea situație de fapt: Inculpatul V.B., în timp ce juca fotbal în luna octombrie 2002, pe un teren situat în vecinătatea autogării din Râmnicu Sărat, a observat lângă calea ferată, fire de cânepă crescută în mod natural, din care a recoltat un pumn de frunze inflorescențe pe care, în aceeași zi le-a dat coinculpatului P.A.R. În cursul lunii noiembrie 2003, după ce a consumat o mică cantitate din cannabisul primit, inculpatul P.A.R. a încredințat cca. 70 gr. inculpatei minore C.A.C., în scopul de a o vinde. La data de 26 noiembrie 2003 inculpata C.A.C. a fost surprinsă în fragrant, după ce a vândut cantitatea de 56,94 gr. cannabis unui investigator acoperit, asupra acesteia fiind găsită suma de 12.000.000 lei.

Din conținutul rapoartelor tehnico-științifică din 26 noiembrie și 27 noiembrie 2003, a rezultat că materia vegetală este cannabis, substanță pshihotropă biosintetizată de plantă cannabis și care figurează în tabelul nr. 1 anexă la Legea nr. 143/2000, iar în aceste probe s-au evidențiat tretrahidrocanabinolul. S-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința inculpatului P.A.R. și au fost găsite fragmente vegetale de cannabis în buzunarul a două geci, un pachet de foiță de țigară și 6 adeverințe medicale în alb, purtând ștampilele și parafele unor medici de la cabinetele medicale din Râmnicu Sărat. Și cu privire la acest aspect s-a efectuat o constatare tehnico-științifică, din 12 decembrie 2003 și a rezultat că resturile vegetale ridicate de la domiciliul inculpatului au pus în evidență ca și în situațiile anterioare existența tetrahidrocanabinolului.

La data de 18 decembrie 2003, inculpatul V.B. a fost surprins în flagrant după ce a vândut cantitatea de 306,5 gr. cannabis unui investigator acoperit pentru suma de 10.000.000 lei. În acest context s-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința acestui inculpat și a fost găsită cantitatea de 0,41 gr. cannabis în buzunarul unei veste, iar din raportul de constatare tehnico-științifică din 18 decembrie 2003, a rezultat că și în acest caz materia vegetală ridicată de la inculpat reprezintă cannabis, punându-se în evidență prezența tetrahidrocanabinolul.

Au fost contestate rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză și în număr de 4, solicitându-se efectuarea unei expertize care să aibă ca obiectiv stabilirea conținutului materiilor vegetale pe baza cărora s-a întocmit aceste lucrări și dacă substanțele deținute și traficate de către inculpați au în conținutul lor urme de tetrahidrocanabinol și dacă acestea au efect psihotrop, încadrându-se în categoria de drog. În raportul de expertiză întocmit la data de 19 februarie 2994, de către I.G.P. Institutul de Criminalistică, serviciul de Expertiză fizico-chimice s-a concluzionat în punctul de vedere al instanței de fond, că materia vegetală ridicată de la inculpați și suspusă expertizării nu are un efect psihotrop și că nu prezinte asemănări din punct de vedere morfologic și al concentrației în tetrahidrocanabinol, astfel încât, materia vegetală folosită de inculpați nu constituie drog.

S-a mai arătat că fragmentele de cannabis ridicate de la inculpați au conținut inflorescențe florale și fructifere însoțite de frunze, dar și de semințe și resturi de tulpini, iar urmele de THC nu pot avea efecte psihotrope, astfel că, nu se poate reține în sarcina inculpaților comiterea infracțiunilor de punere în vânzare ori deținere de droguri pentru consum propriu, și, în consecință au fost achitați. În sarcina inculpaților V.B. și P.A.R., s-a reținut și infracțiunea infracțiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., prin actul de trimitere în judecată, constând în aceea că, primul inculpat a folosit în intervalul octombrie – noiembrie 2003 două adeverințe medicale falsificate pentru motivarea a 44 absențe școlare, în timp ce cel de-al doilea inculpat a folosit 4 asemenea adeverințe, pentru motivarea unui nr. de 102 absențe școlare.

Adeverințele falsificate au fost cumpărate de către cei doi inculpați de la o persoană rămasă neidentificată, care s-a prezentat la liceul unde aceștia sunt elevi și le-a oferit contra cost cu 30.000 lei adeverința. S-a efectuat o constatare tehnico-științifică și s-a stabilit că înscrisurile menționate au fost falsificate prin contrafacerea ștampilelor și parafelor medicilor pe un calculator cu imprimantă color, iar mențiunile privind diagnosticele și recomandările medicale erau fictive.

Față de poziția sinceră a celor doi inculpați manifestată pe întregul parcurs al desfășurării procesului penal, având o poziție sinceră, că provin din familii care manifestă grijă pentru creșterea și educarea lor, că prin aceste adeverințe falsificate s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, astfel că, prin conținutul lor concret faptele comise de către cei doi inculpați nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestora pentru art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 18 1 alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat fiecăruia dintre inculpați, câte o sancțiune administrativă de natură să ducă la reeducarea acestora.

Au fost anulate adeverințele false. Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și de către inculpatul P.A.R. Parchetul, în motivele scrise și orale a criticat hotărârea instanței de fond pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita achitare a celor trei inculpați pentru comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv vânzare sau deținere de droguri de risc și pentru consum, că în mod greșit au fost achitați cei doi inculpați pentru comiterea infracțiunii de uz de fals și că, greșit s-a dispus confiscarea cantității de 302,290 gr. cannabis, rămasă în urma analizelor de laborator, în condițiile în care instanța a dispus achitarea acestora pe temeiul înscris la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală. Apelantul inculpat P.A.R. a invocat motive de apel vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței sub aspectul greșitei aplicări în sensul că, în cauză erau incidente prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen. și că greșit s-a dispus confiscarea cantității de cannabis în condițiile în care a fost achitat. Așa fiind, prin motivele de apel arătate, s-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței primei instanțe și înlăturarea aspectelor de nelegalitate și netemeinicie potrivit criticilor invocate. Curtea de Apel Prahova a examinat apelurile declarate în raport de motivele arătate, de actele și dovezile de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen. și prin decizia penală nr. 450 din 14 octombrie 2004 a admis numai apelul declarat de parchet, a fost desființată în parte sentința și condamnați cei trei inculpați după cum urmează: În baza art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.B. la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) și art. 16 din Legea 143/2000 a fost condamnat inculpatul P.A.R. la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea 143/2000 a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare. În temeiul art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului P.A.R.

și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea 143/2000 și art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnată inculpata C.A.C. la o pedeapsă de 9 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicată celor trei inculpați și s-au stabilit termene de încercare potrivit art. 82 C. pen., de 5 ani închisoare pentru inculpatul V.B., de 3 ani și 6 luni pentru P.A.R. și de 2 ani și 9 luni pentru inculpata C.A.C., atrăgându-li-se atenția asupra art. 83 C. pen. S-a constatat că inculpatul V.B. a fost reținut de la 18 decembrie 2003, la 23 decembrie 2003. Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.A.R., împotriva aceleiași sentințe și obligat să plătească către stat suma de 300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. În considerentele deciziei s-a arătat că în mod nejustificat și contrar probelor de la dosar, instanța de fond a pronunțat o sentință vădit nelegală și esențial netemeinică, când a dispus achitarea inculpaților, pe considerent că faptele inculpaților nu sunt prevăzute de legea penală.

Deși, din ansamblu probator de la dosar rezultă în mod ireversibil așa cum atestă cele patru rapoarte de constatare tehnico-științifică că substanța vegetală deținută de către cei trei inculpați a pus în evidență THC - ul substanță psihotropă, biosintetizată de planta de cannabis, cum și raportul de expertiză întocmit de către Institutul de Criminalistică, serviciul expertize fizico-chimice din cadrul I.G.P., constituie cannabis și că în conținutul lor se evidențiază prezența tetrahidrocanabinolului, astfel că, în mod greșit se apreciază că, instanța de fond a dispus achitarea inculpaților pe considerentul că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În consecință, au fost condamnați inculpații, având în vedere declarațiile acestora, care au recunoscut și regretat comiterea faptelor, mijloace de probă care au fost coroborate cu cele științifice, respectiv rapoartele de constatare tehnico-științifice, raportul de expertiză, procesele verbale vizând conținutul discuțiilor purtate de investigatorii acoperiți și inculpați, precum și interceptările dispuse și efectuate în cauză precum și declarațiile martorilor C.P., C.A. și D.G., la pedepse arătate mai sus. Au fost individualizate pedepsele aplicate inculpaților în raport de criteriile înscrise la art. 72 C. pen. și s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În temeiul art. 385 3 C. proc. pen., decizia a fost atacată cu recurs de către cei trei inculpați ca fiind vădit nelegală și esențial netemeinică, după cum urmează: - greșit instanța de apel a înlăturat achitarea inculpaților și i-a condamnat pentru fapte care nu constituie infracțiune, nefiind prevăzută de legea penală. - greșit instanța de apel nu i-a achitat pe inculpați potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 C. pen., întrucât, fapta acestora nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, avându-se în vedere atingerea minimă adusă valorilor apărare de lege și ținându-se seama de datele lor personale, care sunt elevi, fără antecedente penale și cu o poziție sinceră și plină de regret, legată de fapta pentru care au fost trimiși în judecată.

- pentru inculpatul P.A.R. s-a mai invocat un motiv de recurs care nu a fost comun și invocat de către ceilalți și anume acela vizând greșita individualizarea a pedepsei din punct de vedere al duratei, ca fiind mare, exagerată, solicitând redozarea acesteia și menținerea modalității de executare dispusă de instanța de fond. Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursurilor declarate de către cei trei recurenți-inculpați, casarea deciziei potrivit motivelor comune invocate și în subsidiar pentru P.A.R. reducerea pedepsei. Examinând recursurile declarate, potrivit motivelor arătate, a actelor și dovezilor de la dosar, a deciziei pronunțate în cauză, se constată că recursurile de față sunt nefondate și în consecință se vor respinge pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.

Din lucrările de la dosar se constată că, ambele instanțe au reținut o situație de fapt corectă, constând în aceea că, în luna octombrie 2003 inculpatul V.B., i-a oferit inculpatului P.A.R. cantitate de 75 gr. cannabis, iar în luna noiembrie 2003, după ce a consumat o parte din ea inculpatul i-a înmânat inculpatei C.A.C. cantitatea de 70 gr. pentru a o vinde, astfel că, la 26 noiembrie 2003 inculpata a fost surprinsă în fragrant după ce vânduse cantitatea de 56,94 gr. cannabis pentru suma de 12.000.000 lei. În urma percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului P.A.R. s-au descoperit fragmente vegetale în hainele acestuia, iar la 18 decembrie 2003 inculpatul V.B. a fost surprins în fragrant, după ce a vândut cantitatea de 306,5 gr.

cannabis și la percheziția domiciliară s-a mai găsit în buzunarul unei veste cantitatea de 0,41 gr. cannabis. Potrivit rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 26 noiembrie 2003, din 27 noiembrie 2003, din 12 decembrie 2003 și din 18 decembrie 2003, întocmite imediat după ce materia vegetală a intrat în posesia organelor de poliție, rezultă că materia vegetală supusă examinării și care a fost în posesia inculpaților a pus în evidență în toate situațiile tetrahidrocanabinol, substanță psihotropă biosintetizată de planta de cannabis și că, acesta face parte din tabelul 3 anexă la legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și că aceasta este drog de risc.

Din conținutul raportului de expertiză nr. 106621 din 19 februarie 2004, rezultă că au fost examinate probele de material vegetal și că acestea conțin inflorescențe florale și fructifere de cannabis însoțite de frunze, semințe și chiar fragmente de tulpină și că, în toate cele trei situații s-au evidențiat prezenta tetrahidrocanabinolului, substanță cu efect psihotrop din planta Cannabis Sativa. Se mai menționează că sub aspectul concentrației este redus în unele situații și aceasta se datorează conținutului plantelor, iar ele nu pot fi utilizate ca drog neavând efect psihotrop.

Se poate constata că, în cadrul acestei expertize există contradicții legate de faptul că într-o primă opinie expertiza precizează că probele expertizate au în conținutul lor tetrahidrocanabinolul, care îi dă efect de substanță psihotropă fiind considerată, materia vegetală, cannabis, iar într-o altă opinie că materia vegetală supusă expertizării nu are cantitatea necesară de a tetrahidrocanabinol, astfel încât, această materie vegetală să fie considerată substanță cu efect psihotrop și din punct de vedere al concentrației să constituie drog. Această contradicție poate fi justificată și este normal să fie așa, întrucât, expertiza s-a efectuat la o dată mult ulterioară ridicării materiilor vegetale – cannabis de la inculpați, când aceasta a suferit o serie de transformări, urmare a procesului de fermentație, deci pierzându-și din conținutul său, tetrahidrocanabinolul.

Cum această materie vegetală a fost examinată la scurt timp după ce a fost ridicată de la inculpați, de către specialiști și prin care s-a constatat tehnic că în conținutul său este prezent tetrahidrocanabinolul, care îi dă efect de substanță psihotropă și considerată cannabis, făcând parte din categoria drogurilor de risc, se constată că în mod just instanța de apel a reținut în sarcina acestora vinovăția. De altfel, inculpații au cunoscut conținutul și efectele materiei vegetale, întrucât, o parte dintre ei au consumat-o și tot ei au traficat-o, ori în condițiile în care aceștia ar fi cunoscut că materia vegetală cannabis nu dă efecte psihotrope nu ar fi pretins sume de bani importante și primite cu ocazia prinderii în fragrant.

Ca atare, susținerile inculpaților vizând nevinovăția și că materia vegetală deținută și traficată sau consumată nu constituie drog, nu sunt întemeiate și se vor respinge în consecință. Prin urmare, instanța de apel în mod justificat a reținut în sarcina acestora comiterea infracțiunii pentru care au fost condamnați. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat, constând în aceea că fapta lor nu constituie gradul de pericol social al unei infracțiuni și că se impune achitarea și aplicarea unei sancțiuni administrative potrivit art. 18 1 raportat la art. 91 C. pen., se constată că este de asemenea neîntemeiat. Potrivit art. 18 1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu constituie infracțiune.

La alin. (2) al art. 18 1 C. pen., se stipulează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Analizând conținutul textului mai sus enunțat, prin dispozițiile sale imperative la infracțiunea comisă de către inculpați, care este o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social fiind prevăzută de legiuitor cu limite de pedeapsă cuprinse între 3 și 15 ani închisoare, că aceștia au cunoscut conținutul produsului pe care l-au comercializat și acest lucru l-au făcut din dorința de a obține sume importante de bani, sunt tot atâtea elemente de natură să ducă la concluzia că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 18 1 C. pen., chiar dacă inculpații sunt elevi, au recunoscut și regretat comiterea infracțiunilor și nu au mai comis fapte de natură penală.

Datele personale ale inculpaților de asemenea, au fost avute în vedere de către instanța de apel, când li s-au aplicat pedepse sub limita specială a pedepsei prevăzută de lege, reținându-se în favoarea lor circumstanțe de text și totodată s-a apreciat că, scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea art. 81 C. pen. Ultimul motiv de recurs vizează greșita individualizare a pedepsei față de inculpatul P.A.R., în sensul că pedeapsa aplicată este mare, solicitând redozarea acesteia, se constată că este nefondată.

La individualizarea și aplicarea pedepsei, se constată că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social mărit al faptelor comise, împrejurările și modul în care au fost săvârșite și care constituie circumstanțe agravante da fapt și de text, că acesta a săvârși infracțiunea împreună cu inculpata C.A.C., care este minoră, că a comis două infracțiuni în concurs real, împrejurări de natură ce duc la concluzia că nu se impune reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată se apreciază că este just individualizată și reflectă o evaluare justă a gravității faptei la vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, nefiind temeiuri care să justifice reducerea acesteia față de prevederile art. 52 C. pen.

Prin urmare, motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare în sensul punctelor 14, 17 și 17 1 C. proc. pen., astfel că Înalta Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate ca fiind nefondate. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.B. timpul reținerii și arestării preventive. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.A.R., V.B. și C.A.C., împotriva deciziei penale nr. 450 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.B., timpul reținerii și al arestării preventive de la 18 decembrie 2003, la 23 decembrie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2005.