ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1505/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1505/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor penale

de față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 126

din 22 iunie 2004, pronunțată de către Tribunalul Buzău, în baza art. 11 pct. 1

lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., au fost achitați inculpații

V.B., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., P.A.R., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din

aceeași lege și art. 4 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art. 16 din

Legea nr. 143/2000 și C.A.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1)

din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 99 și urm. C.

pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpaților V.B. și P.A.R. pentru infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost aplicată fiecărui

inculpat câte o sancțiune cu caracter administrativ de 8.000.000 lei.

S-a constatat că inculpatul V.B.

a fost reținut și arestat preventiv de la 18 decembrie 2003 la 23 decembrie

2003.

S-a dispus confiscarea

cantității de 302,290 gr. cannabis rămasă în urma analizelor de laborator și

aflate în custodia organelor de poliție.

Au fost anulate adeverințele

false.

Au fost obligați inculpații V.B.

și P.A.R. la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța această

sentință, s-a reținut în esență următoarea situație de fapt:

Inculpatul V.B., în timp ce

juca fotbal în luna octombrie 2002, pe un teren situat în vecinătatea autogării

din Râmnicu Sărat, a observat lângă calea ferată, fire de cânepă crescută în

mod natural, din care a recoltat un pumn de frunze inflorescențe pe care, în

aceeași zi le-a dat coinculpatului P.A.R.

În cursul lunii noiembrie

2003, după ce a consumat o mică cantitate din cannabisul primit, inculpatul P.A.R.

a încredințat cca. 70 gr. inculpatei minore C.A.C., în scopul de a o vinde.

La data de 26 noiembrie 2003

inculpata C.A.C. a fost surprinsă în fragrant, după ce a vândut cantitatea de

56,94 gr. cannabis unui investigator acoperit, asupra acesteia fiind găsită

suma de 12.000.000 lei.

Din conținutul rapoartelor

tehnico-științifică din 26 noiembrie și 27 noiembrie 2003, a rezultat că

materia vegetală este cannabis, substanță pshihotropă biosintetizată de plantă

cannabis și care figurează în tabelul nr. 1 anexă la Legea nr. 143/2000, iar în

aceste probe s-au evidențiat tretrahidrocanabinolul.

S-a efectuat o percheziție

domiciliară la locuința inculpatului P.A.R. și au fost găsite fragmente

vegetale de cannabis în buzunarul a două geci, un pachet de foiță de țigară și

6 adeverințe medicale în alb, purtând ștampilele și parafele unor medici de la

cabinetele medicale din Râmnicu Sărat.

Și cu privire la acest

aspect s-a efectuat o constatare tehnico-științifică, din 12 decembrie 2003 și

a rezultat că resturile vegetale ridicate de la domiciliul inculpatului au pus

în evidență ca și în situațiile anterioare existența tetrahidrocanabinolului.

La data de 18 decembrie

2003, inculpatul V.B. a fost surprins în flagrant după ce a vândut cantitatea

de 306,5 gr. cannabis unui investigator acoperit pentru suma de 10.000.000 lei.

În acest context s-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința acestui

inculpat și a fost găsită cantitatea de 0,41 gr. cannabis în buzunarul unei

veste, iar din raportul de constatare tehnico-științifică din 18 decembrie

2003, a rezultat că și în acest caz materia vegetală ridicată de la inculpat

reprezintă cannabis, punându-se în evidență prezența tetrahidrocanabinolul.

Au fost contestate rapoartele

de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză și în număr de 4,

solicitându-se efectuarea unei expertize care să aibă ca obiectiv stabilirea

conținutului materiilor vegetale pe baza cărora s-a întocmit aceste lucrări și

dacă substanțele deținute și traficate de către inculpați au în conținutul lor

urme de tetrahidrocanabinol și dacă acestea au efect psihotrop, încadrându-se

în categoria de drog.

În raportul de expertiză

întocmit la data de 19 februarie 2994, de către I.G.P. Institutul de Criminalistică,

serviciul de Expertiză fizico-chimice s-a concluzionat în punctul de vedere al

instanței de fond, că materia vegetală ridicată de la inculpați și suspusă

expertizării nu are un efect psihotrop și că nu prezinte asemănări din punct de

vedere morfologic și al concentrației în tetrahidrocanabinol, astfel încât,

materia vegetală folosită de inculpați nu constituie drog.

S-a mai arătat că

fragmentele de cannabis ridicate de la inculpați au conținut inflorescențe

florale și fructifere însoțite de frunze, dar și de semințe și resturi de

tulpini, iar urmele de THC nu pot avea efecte psihotrope, astfel că, nu se

poate reține în sarcina inculpaților comiterea infracțiunilor de punere în

vânzare ori deținere de droguri pentru consum propriu, și, în consecință au

fost achitați.

În sarcina inculpaților V.B.

și P.A.R., s-a reținut și infracțiunea infracțiunilor de uz de fals, prevăzută

de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., prin actul de trimitere în

judecată, constând în aceea că, primul inculpat a folosit în intervalul

octombrie – noiembrie 2003 două adeverințe medicale falsificate pentru

motivarea a 44 absențe școlare, în timp ce cel de-al doilea inculpat a folosit

4 asemenea adeverințe, pentru motivarea unui nr. de 102 absențe școlare.

Adeverințele falsificate au

fost cumpărate de către cei doi inculpați de la o persoană rămasă

neidentificată, care s-a prezentat la liceul unde aceștia sunt elevi și le-a

oferit contra cost cu 30.000 lei adeverința.

S-a efectuat o constatare

tehnico-științifică și s-a stabilit că înscrisurile menționate au fost

falsificate prin contrafacerea ștampilelor și parafelor medicilor pe un

calculator cu imprimantă color, iar mențiunile privind diagnosticele și

recomandările medicale erau fictive.

Față de poziția sinceră a

celor doi inculpați manifestată pe întregul parcurs al desfășurării procesului

penal, având o poziție sinceră, că provin din familii care manifestă grijă

pentru creșterea și educarea lor, că prin aceste adeverințe falsificate s-a

adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, astfel că, prin conținutul

lor concret faptele comise de către cei doi inculpați nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestora

pentru art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 18

1

alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat fiecăruia dintre

inculpați, câte o sancțiune administrativă de natură să ducă la reeducarea

acestora.

Au fost anulate adeverințele

false.

Potrivit art. 362 și art.

363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe

lângă Tribunalul Buzău și de către inculpatul P.A.R.

Parchetul, în motivele

scrise și orale a criticat hotărârea instanței de fond pe aspecte de

nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita achitare a celor trei inculpați

pentru comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată,

respectiv vânzare sau deținere de droguri de risc și pentru consum, că în mod

greșit au fost achitați cei doi inculpați pentru comiterea infracțiunii de uz

de fals și că, greșit s-a dispus confiscarea cantității de 302,290 gr.

cannabis, rămasă în urma analizelor de laborator, în condițiile în care

instanța a dispus achitarea acestora pe temeiul înscris la art. 10 lit. b) C.

proc. pen., în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Apelantul inculpat P.A.R. a

invocat motive de apel vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței sub

aspectul greșitei aplicări în sensul că, în cauză erau incidente prevederile

art. 10 lit. d) C. proc. pen. și că greșit s-a dispus confiscarea cantității de

cannabis în condițiile în care a fost achitat.

Așa fiind, prin motivele de

apel arătate, s-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței primei

instanțe și înlăturarea aspectelor de nelegalitate și netemeinicie potrivit

criticilor invocate.

Curtea de Apel Prahova a

examinat apelurile declarate în raport de motivele arătate, de actele și

dovezile de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu

potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 450 din 14

octombrie 2004 a admis numai apelul declarat de parchet, a fost desființată în

parte sentința și condamnați cei trei inculpați după cum urmează:

În baza art. 2 alin. (1) din

Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

inculpatul V.B. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) din

Legea 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) și art. 16 din Legea 143/2000 a fost

condamnat inculpatul P.A.R. la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 4 din Legea

143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea 143/2000 a mai fost condamnat

inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare.

În temeiul art. 33 și art.

34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului P.A.R.

și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni

închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) din

Legea 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea 143/2000 și art. 99 și urm. C.

pen., a fost condamnată inculpata C.A.C. la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicată celor trei

inculpați și s-au stabilit termene de încercare potrivit art. 82 C. pen., de 5

ani închisoare pentru inculpatul V.B., de 3 ani și 6 luni pentru P.A.R. și de 2

ani și 9 luni pentru inculpata C.A.C., atrăgându-li-se atenția asupra art. 83 C.

pen.

S-a constatat că inculpatul

V.B. a fost reținut de la 18 decembrie 2003, la 23 decembrie 2003.

Au fost menținute în rest

celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul P.A.R., împotriva aceleiași sentințe și obligat

să plătească către stat suma de 300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În considerentele deciziei

s-a arătat că în mod nejustificat și contrar probelor de la dosar, instanța de

fond a pronunțat o sentință vădit nelegală și esențial netemeinică, când a

dispus achitarea inculpaților, pe considerent că faptele inculpaților nu sunt

prevăzute de legea penală.

Deși, din ansamblu probator

de la dosar rezultă în mod ireversibil așa cum atestă cele patru rapoarte de

constatare tehnico-științifică că substanța vegetală deținută de către cei trei

inculpați a pus în evidență THC - ul substanță psihotropă, biosintetizată de

planta de cannabis, cum și raportul de expertiză întocmit de către Institutul

de Criminalistică, serviciul expertize fizico-chimice din cadrul I.G.P.,

constituie cannabis și că în conținutul lor se evidențiază prezența

tetrahidrocanabinolului, astfel că, în mod greșit se apreciază că, instanța de

fond a dispus achitarea inculpaților pe considerentul că fapta nu este

prevăzută de legea penală.

În consecință, au fost

condamnați inculpații, având în vedere declarațiile acestora, care au

recunoscut și regretat comiterea faptelor, mijloace de probă care au fost coroborate

cu cele științifice, respectiv rapoartele de constatare tehnico-științifice,

raportul de expertiză, procesele verbale vizând conținutul discuțiilor purtate

de investigatorii acoperiți și inculpați, precum și interceptările dispuse și

efectuate în cauză precum și declarațiile martorilor C.P., C.A. și D.G., la

pedepse arătate mai sus.

Au fost individualizate

pedepsele aplicate inculpaților în raport de criteriile înscrise la art. 72 C.

pen. și s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

În temeiul art. 385

3

C. proc. pen., decizia a fost atacată cu recurs de către cei trei inculpați ca

fiind vădit nelegală și esențial netemeinică, după cum urmează:

- greșit instanța de apel a

înlăturat achitarea inculpaților și i-a condamnat pentru fapte care nu

constituie infracțiune, nefiind prevăzută de legea penală.

- greșit instanța de apel nu

i-a achitat pe inculpați potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit.

b

1

) C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen., întrucât, fapta

acestora nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, avându-se în

vedere atingerea minimă adusă valorilor apărare de lege și ținându-se seama de

datele lor personale, care sunt elevi, fără antecedente penale și cu o poziție

sinceră și plină de regret, legată de fapta pentru care au fost trimiși în

judecată.

- pentru inculpatul P.A.R.

s-a mai invocat un motiv de recurs care nu a fost comun și invocat de către

ceilalți și anume acela vizând greșita individualizarea a pedepsei din punct de

vedere al duratei, ca fiind mare, exagerată, solicitând redozarea acesteia și

menținerea modalității de executare dispusă de instanța de fond.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea

recursurilor declarate de către cei trei recurenți-inculpați, casarea deciziei

potrivit motivelor comune invocate și în subsidiar pentru P.A.R. reducerea

pedepsei.

Examinând recursurile

declarate, potrivit motivelor arătate, a actelor și dovezilor de la dosar, a

deciziei pronunțate în cauză, se constată că recursurile de față sunt nefondate

și în consecință se vor respinge pentru considerentele ce vor fi expuse mai

jos.

Din lucrările de la dosar se

constată că, ambele instanțe au reținut o situație de fapt corectă, constând în

aceea că, în luna octombrie 2003 inculpatul V.B., i-a oferit inculpatului P.A.R.

cantitate de 75 gr. cannabis, iar în luna noiembrie 2003, după ce a consumat o

parte din ea inculpatul i-a înmânat inculpatei C.A.C. cantitatea de 70 gr.

pentru a o vinde, astfel că, la 26 noiembrie 2003 inculpata a fost surprinsă în

fragrant după ce vânduse cantitatea de 56,94 gr. cannabis pentru suma de

12.000.000 lei. În urma percheziției domiciliare efectuată la locuința

inculpatului P.A.R. s-au descoperit fragmente vegetale în hainele acestuia, iar

la 18 decembrie 2003 inculpatul V.B. a fost surprins în fragrant, după ce a

vândut cantitatea de 306,5 gr. cannabis și la percheziția domiciliară s-a mai

găsit în buzunarul unei veste cantitatea de 0,41 gr. cannabis.

Potrivit rapoartelor de

constatare tehnico-științifică din 26 noiembrie 2003, din 27 noiembrie 2003,

din 12 decembrie 2003 și din 18 decembrie 2003, întocmite imediat după ce

materia vegetală a intrat în posesia organelor de poliție, rezultă că materia

vegetală supusă examinării și care a fost în posesia inculpaților a pus în

evidență în toate situațiile tetrahidrocanabinol, substanță psihotropă

biosintetizată de planta de cannabis și că, acesta face parte din tabelul 3

anexă la legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit

de droguri și că aceasta este drog de risc.

Din conținutul raportului de

expertiză nr. 106621 din 19 februarie 2004, rezultă că au fost examinate

probele de material vegetal și că acestea conțin inflorescențe florale și

fructifere de cannabis însoțite de frunze, semințe și chiar fragmente de

tulpină și că, în toate cele trei situații s-au evidențiat prezenta

tetrahidrocanabinolului, substanță cu efect psihotrop din planta Cannabis

Sativa. Se mai menționează că sub aspectul concentrației este redus în unele

situații și aceasta se datorează conținutului plantelor, iar ele nu pot fi

utilizate ca drog neavând efect psihotrop.

Se poate constata că, în

cadrul acestei expertize există contradicții legate de faptul că într-o primă

opinie expertiza precizează că probele expertizate au în conținutul lor

tetrahidrocanabinolul, care îi dă efect de substanță psihotropă fiind

considerată, materia vegetală, cannabis, iar într-o altă opinie că materia

vegetală supusă expertizării nu are cantitatea necesară de a tetrahidrocanabinol,

astfel încât, această materie vegetală să fie considerată substanță cu efect

psihotrop și din punct de vedere al concentrației să constituie drog.

Această contradicție poate

fi justificată și este normal să fie așa, întrucât, expertiza s-a efectuat la o

dată mult ulterioară ridicării materiilor vegetale – cannabis de la inculpați,

când aceasta a suferit o serie de transformări, urmare a procesului de

fermentație, deci pierzându-și din conținutul său, tetrahidrocanabinolul.

Cum această materie vegetală

a fost examinată la scurt timp după ce a fost ridicată de la inculpați, de

către specialiști și prin care s-a constatat tehnic că în conținutul său este

prezent tetrahidrocanabinolul, care îi dă efect de substanță psihotropă și

considerată cannabis, făcând parte din categoria drogurilor de risc, se

constată că în mod just instanța de apel a reținut în sarcina acestora

vinovăția.

De altfel, inculpații au

cunoscut conținutul și efectele materiei vegetale, întrucât, o parte dintre ei

au consumat-o și tot ei au traficat-o, ori în condițiile în care aceștia ar fi

cunoscut că materia vegetală cannabis nu dă efecte psihotrope nu ar fi pretins

sume de bani importante și primite cu ocazia prinderii în fragrant.

Ca atare, susținerile

inculpaților vizând nevinovăția și că materia vegetală deținută și traficată

sau consumată nu constituie drog, nu sunt întemeiate și se vor respinge în

consecință.

Prin urmare, instanța de

apel în mod justificat a reținut în sarcina acestora comiterea infracțiunii

pentru care au fost condamnați.

În ceea ce privește cel

de-al doilea motiv de recurs invocat, constând în aceea că fapta lor nu

constituie gradul de pericol social al unei infracțiuni și că se impune

achitarea și aplicarea unei sancțiuni administrative potrivit art. 18

1

raportat la art. 91 C. pen., se constată că este de asemenea neîntemeiat.

Potrivit art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin

atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei

concret fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu constituie infracțiune.

La alin. (2) al art. 18

1

C. pen., se stipulează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social

se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit,

de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi

putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Analizând conținutul

textului mai sus enunțat, prin dispozițiile sale imperative la infracțiunea

comisă de către inculpați, care este o infracțiune cu un grad ridicat de

pericol social fiind prevăzută de legiuitor cu limite de pedeapsă cuprinse

între 3 și 15 ani închisoare, că aceștia au cunoscut conținutul produsului pe

care l-au comercializat și acest lucru l-au făcut din dorința de a obține sume

importante de bani, sunt tot atâtea elemente de natură să ducă la concluzia că

în cauză nu sunt incidente prevederile art. 18

1

C. pen., chiar dacă

inculpații sunt elevi, au recunoscut și regretat comiterea infracțiunilor și nu

au mai comis fapte de natură penală.

Datele personale ale

inculpaților de asemenea, au fost avute în vedere de către instanța de apel,

când li s-au aplicat pedepse sub limita specială a pedepsei prevăzută de lege,

reținându-se în favoarea lor circumstanțe de text și totodată s-a apreciat că,

scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea art. 81 C. pen.

Ultimul motiv de recurs

vizează greșita individualizare a pedepsei față de inculpatul P.A.R., în sensul

că pedeapsa aplicată este mare, solicitând redozarea acesteia, se constată că

este nefondată.

La individualizarea și

aplicarea pedepsei, se constată că au fost avute în vedere toate criteriile

înscrise în art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social mărit al

faptelor comise, împrejurările și modul în care au fost săvârșite și care

constituie circumstanțe agravante da fapt și de text, că acesta a săvârși

infracțiunea împreună cu inculpata C.A.C., care este minoră, că a comis două

infracțiuni în concurs real, împrejurări de natură ce duc la concluzia că nu se

impune reducerea pedepsei.

Pedeapsa aplicată se

apreciază că este just individualizată și reflectă o evaluare justă a

gravității faptei la vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială,

nefiind temeiuri care să justifice reducerea acesteia față de prevederile art. 52

C. pen.

Prin urmare, motivele de

recurs invocate nu constituie cazuri de casare în sensul punctelor 14, 17 și 17

1

C. proc. pen., astfel că Înalta Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate ca fiind nefondate.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului V.B. timpul reținerii și arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 189

și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații P.A.R., V.B. și C.A.C., împotriva deciziei

penale nr. 450 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului V.B., timpul reținerii și al arestării preventive de la 18

decembrie 2003, la 23 decembrie 2003.

Obligă pe recurent la plata

sumei de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 martie 2005.