ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6387/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 601

din 6 mai 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 4 din Legea

nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul B.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C.

pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 5 ani, termen

de încercare.

Conform art. 359 C. proc.

pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată, prevenția de la 9 iulie 2003, la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit.

b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă

nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpata

A.V.

la pedeapsa de 11 ani închisoare.

A aplicat art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a

aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa de 11

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

A aplicat art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus prevenția de la 9 iulie 2003 la zi și a menținut starea de arest a

inculpatei, conform art. 350 C. proc. pen.

În temeiul art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, a confiscat cantitatea de 3,09 grame heroină, cântarul

electronic, foarfeca și placa de gresie folosite de inculpați la porționarea

dozelor de heroină.

În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpata A.V. suma de 900.000 lei.

În baza art. 444 C. proc.

pen., a dispus restituirea către inculpați și martorii B.C., B.I., D.C. și I.T.,

a celorlalte sume de bani ridicate de organele de poliție.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că la data de 8 iulie 2003, inculpata A.V. a vândut

martorului C.F. trei doze de heroină, iar cu ocazia percheziției în locuința

celor doi inculpați a fost găsită heroină, o parte din aceasta fiind deținută

de inculpatul B.G. în vederea consumului propriu.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză, respectiv procesele-verbale de percheziție domiciliară și

caseta cu materialul filmat, de marcare a sumei de 900.000 lei, folosită de

martor pentru achiziționarea a 3 doze de heroină, raportul de constatare

tehnico-științifică, declarațiile martorilor T.O., B.C., B.V., B.I., R.Ș.,

precum și declarațiile inculpaților.

Fiind audiat, atât în faza

de urmărire penală cât și în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul B.G. a

recunoscut că este consumator de droguri, iar cantitatea găsită în locuința sa,

fiind destinată consumului propriu, negând că el sau inculpata A.V. s-ar ocupa

cu vânzarea de stupefiante.

În fața instanței,

inculpatul a mai declarat că banii folosiți pentru flagrant au fost introduși

de către polițiștii care au efectuat percheziția în borseta sa.

Fiind audiată în faza de

urmărire penală inculpata A.V. a declarat inițial că nu-l cunoaște pe martorul C.F.

și că nu a vândut niciodată heroină, pentru ca ulterior să recunoască ca a

cumpărat heroină pentru consum propriu și a vândut 3 doze martorului pentru

suma de 900.000 lei, dar fără să-i spună lui B.G.

În cadrul cercetării

judecătorești, inculpata a susținut că drogurile găsite în locuința sa le avea

pentru consumul propriu, iar banii folosiți în flagrant au fost găsiți asupra unui

nepot al său ce se afla în curte.

Apelurile declarate de

inculpații A.V. și B.G. împotriva sentinței penale nr. 601/2004 au fost

respinse ca nefondate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, care

prin decizia nr. 474/ A din 23 iunie 2004 a reținut că soluția primei instanțe

este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații, solicitând redozarea pedepselor prin reținerea în

favoarea lor a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., arătând

că au recunoscut săvârșirea faptelor, nu au antecedente penale, au avut o

conduită bună și au 3 minori în întreținere, cu menținerea pentru inculpatul B.G.

a dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpata A.V. a arătat că

recunoaște și săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

Recursurile sunt nefondate.

Verificând decizia atacată,

atât sub aspectul invocat de inculpați, cât și din oficiu, în temeiul art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că la individualizarea judiciară a pedepselor,

instanța de apel a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat

al faptelor, raportat la modalitatea de săvârșire, la urmarea produsă, la

recrudescența deosebită a infracțiunilor de acest gen, la atitudinea nesinceră

și oscilantă a inculpaților; circumstanțele personale ale acestora, faptul că

inculpații sunt fără antecedente penale și au împreună trei minori în

întreținere, nu sunt de natură a determina recunoașterea unor circumstanțe atenuante,

astfel încât se constată că pedepsele aplicate au fost just individualizate în

raport de prevederile art. 72 C. pen. și nu se impune redozarea acestora, fiind

îndeplinite în acest fel dispozițiile art. 52 C. pen.

Ca atare, după verificarea

cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge ca atare în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații A.V. și B.G. împotriva deciziei penale nr. 474/

A din 23 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei A.V., timpul arestării preventive de la 9 iulie 2003 la 30 noiembrie

2004.

Obligă pe recurenți să

plătească statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 noiembrie 2004.