ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1748/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 667 din 20 februarie 2003, Judecătoria Craiova a admis contestația la executare formulată de condamnatul P.I.

, a descontopit pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 272 din 8 decembrie 1997 a Judecătoriei Filiași, definitivă prin decizia penală nr. 1611 din 24 noiembrie 1998 a Curții de Apel Craiova, în pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsă pentru care a fost revocat beneficiul suspendării condiționate, și pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 272 din 8 decembrie 1997 a Judecătoriei Filiași, definitivă prin decizia penală nr. 1611 din 24 noiembrie 1998 a Curții de Apel Craiova, pentru infracțiunile de furt calificat, furt, violare de domiciliu și distrugere, prevăzute de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 lit. i); art. 208 alin. (1); art. 192 alin. (1) (două fapte) și art. 217 alin. (1) (două fapte), toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Totodată, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Hotărând astfel, judecătoria Craiova a reținut următoarele: „Analizând contestația formulată în raport de dispozițiile Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse și cele hotărâte prin sentința penală nr. 272/1997 a Judecătoriei Filiași, definitivă prin decizia penal nr. 1611 din 24 noiembrie 1998 a Curții de Apel Craiova, instanța o constată întemeiată, condamnatului P.I. fiindu-i aplicate pedepse a căror executare este grațiată conform legii”.

Sentința penală nr. 667 din 20 februarie 2003 a Judecătoriei Craiova a rămas definitivă prin neapelare. În baza art. 409 și art. 410 alin. (2) C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare pentru casarea acestei hotărâri ce a fost pronunțată cu încălcarea legii, deoarece instanța, confundând noțiunile de „infracțiuni săvârșite în stare de recidivă” și „recidivist prin condamnări anterioare” a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova, deși, la data apariției Legii nr. 543 din 4 octombrie 2002, privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, inculpatul avea deja statut de recidivist, ceea ce îl excludea de la beneficiul grațierii acordat prin actul normativ menționat.

Recursul în anulare este fondat. În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, nu beneficiază de prevederile acesteia cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă, precum și recidiviștii prin condamnări anterioare. Infractor recidivist este o persoană, care, după o primă condamnare, săvârșește o nouă infracțiune, în condițiile cerute de lege pentru existența recidivei. În consecință, starea de recidivă respectiv, calitatea de recidivist se dobândesc în momentul săvârșirii celei de-a doua infracțiuni. Pe de altă parte, exceptarea recidiviștilor de la grațiere vizează toți condamnații care au dobândit calitatea de recidivist, până în momentul intrării în vigoare a actului de clemență.

Prin prisma acestei calități, urmează a fi analizată vocația condamnatului la beneficiul actului de clemență pentru toate pedepsele anterior aplicate. Chiar dacă, la data săvârșirii uneia dintre infracțiunile anterioare, se află la prima încălcare a legii, vocația sa la grațiere este analizată, în raport cu condițiile în care se găsește în momentul respectiv, cu evoluția sa ulterioară, cu pericolul sporit pe care l-a dobândit persoana în cauză, ca urmare a activității infracționale ulterioare. Ca o consecință, selecția legiuitorului cu privire la persoanele, care urmează să beneficieze de clemență operează la data actului normativ și în raport cu situația existentă în acel moment, singurul determinant în stabilirea sferei de aplicare a actului de clemență.

Revenind la cauză, se constată că prin sentința penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994, pronunțată în dosarul nr. 15125/1994 al Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, raportat la art. 209 lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, cuprins între 29 octombrie 1994 și 28 octombrie 1998. Pe de altă parte, prin sentința penală nr. 272 din 8 decembrie 1997, pronunțată în dosarul nr. 1079/1997 al Judecătoriei Filiași, definitivă prin decizia penală nr. 1611 din 24 noiembrie 1998 a Curții de Apel Craiova, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de furt, furt calificat, violare de domiciliu și distrugere, prevăzute de art. 208 alin. (1); art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 lit. i); art. 192 alin. (1) (două fapte) și art. 217 alin. (2) (două fapte) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

Întrucât aceste fapte au fost comise la 19 mai 1997, în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, rezultă că, în momentul comiterii lor, inculpatul a dobândit calitatea de recidivist. În consecință, la data apariției Legii nr. 543 din 4 octombrie 2002, inculpatul P.I., avea deja statut de recidivist, ceea ce îl excludea de la beneficiul grațierii acordat prin actul normativ menționat, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) teza I din această lege. Odată dobândită această calitate, toate infracțiunile comise de inculpat, inclusiv cele care constituie primul termen al recidivei, apar ca emanând de la o persoană recidivistă. Pentru aceste motive ele sunt excluse de la grațiere, iar nu pentru considerentul că faptele respective ar fi fost săvârșite în stare de recidivă, ceea ce, în speță, nici nu este cazul.

Instanța, confundând noțiunile de „infracțiuni săvârșite în stare de recidivă” și „recidivist prin condamnări anterioare” a pronunțat o hotărâre contrară legii prin constatarea grațierii pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova. În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând îndeplinite în cauză cerințele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul în anulare, va casa sentința penală nr. 667 din 20 februarie 2003 a Judecătoriei Craiova, numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, prin care a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, raportat la art. 209 lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispoziții pe care le va înlătura.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 667 din 20 februarie 2003 a Judecătoriei Craiova, privind pe inculpatul P.I. Casează hotărârea atacată numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, prin care a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, raportat la art. 209 lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispoziții pe care le înlătură. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2004.