ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1748/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 667 din 20

februarie 2003, Judecătoria Craiova a admis contestația la executare formulată

de condamnatul

P.I.

, a descontopit pedeapsa de 6 ani

închisoare stabilită prin sentința penală nr. 272 din 8 decembrie 1997 a

Judecătoriei Filiași, definitivă prin decizia penală nr. 1611 din 24 noiembrie

1998 a Curții de Apel Craiova, în pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova,

definitivă prin neapelare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.

208 și art. 209 lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsă

pentru care a fost revocat beneficiul suspendării condiționate, și pedeapsa

rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 272 din 8

decembrie 1997 a Judecătoriei Filiași, definitivă prin decizia penală nr. 1611

din 24 noiembrie 1998 a Curții de Apel Craiova, pentru infracțiunile de furt

calificat, furt, violare de domiciliu și distrugere, prevăzute de art. 208 alin.

(1), raportat la art. 209 lit. i); art. 208 alin. (1); art. 192 alin. (1) (două

fapte) și art. 217 alin. (1) (două fapte), toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

Totodată, în baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova, pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Hotărând astfel, judecătoria Craiova

a reținut următoarele:

„Analizând contestația formulată în

raport de dispozițiile Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse și

cele hotărâte prin sentința penală nr. 272/1997 a Judecătoriei Filiași,

definitivă prin decizia penal nr. 1611 din 24 noiembrie 1998 a Curții de Apel Craiova,

instanța o constată întemeiată, condamnatului P.I. fiindu-i aplicate pedepse a

căror executare este grațiată conform legii”.

Sentința penală nr. 667 din 20

februarie 2003 a Judecătoriei Craiova a rămas definitivă prin neapelare.

În baza art. 409 și art. 410 alin.

(2) C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare pentru casarea acestei

hotărâri ce a fost pronunțată cu încălcarea legii, deoarece instanța,

confundând noțiunile de „infracțiuni săvârșite în stare de recidivă” și

„recidivist prin condamnări anterioare” a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a

Judecătoriei Craiova, deși, la data apariției Legii nr. 543 din 4 octombrie

2002, privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni,

inculpatul avea deja statut de recidivist, ceea ce îl excludea de la beneficiul

grațierii acordat prin actul normativ menționat.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 4

alin. (1) din Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse și înlăturarea

unor măsuri și sancțiuni, nu beneficiază de prevederile acesteia cei condamnați

pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă, precum și recidiviștii prin

condamnări anterioare.

Infractor recidivist este o

persoană, care, după o primă condamnare, săvârșește o nouă infracțiune, în

condițiile cerute de lege pentru existența recidivei.

În consecință,

starea de recidivă

respectiv,

calitatea de recidivist

se dobândesc în momentul săvârșirii

celei de-a doua infracțiuni.

Pe de altă parte, exceptarea

recidiviștilor de la grațiere vizează toți condamnații care au dobândit calitatea

de recidivist, până în momentul intrării în vigoare a actului de clemență.

Prin prisma acestei calități,

urmează a fi analizată vocația condamnatului la beneficiul actului de clemență

pentru toate pedepsele anterior aplicate. Chiar dacă, la data săvârșirii uneia

dintre infracțiunile anterioare, se află la prima încălcare a legii, vocația sa

la grațiere este analizată, în raport cu condițiile în care se găsește în

momentul respectiv, cu evoluția sa ulterioară, cu pericolul sporit pe care l-a

dobândit persoana în cauză, ca urmare a activității infracționale ulterioare.

Ca o consecință,

selecția legiuitorului

cu privire la persoanele, care

urmează să beneficieze de clemență

operează la data actului normativ și în raport cu situația

existentă în acel moment,

singurul determinant în stabilirea sferei de aplicare a actului de

clemență.

Revenind la cauză, se constată că

prin sentința penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994, pronunțată în dosarul nr. 15125/1994

al Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat

la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 208, raportat la art. 209 lit. e), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) din C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen

de încercare de 4 ani, cuprins între 29 octombrie 1994 și 28 octombrie 1998.

Pe de altă parte, prin sentința

penală nr. 272 din 8 decembrie 1997, pronunțată în dosarul nr. 1079/1997 al

Judecătoriei Filiași, definitivă prin decizia penală nr. 1611 din 24 noiembrie

1998 a Curții de Apel Craiova, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă

rezultantă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor

de furt, furt calificat, violare de domiciliu și distrugere, prevăzute de art. 208

alin. (1); art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 lit. i); art. 192 alin. (1)

(două fapte) și art. 217 alin. (2) (două fapte) C. pen., toate cu aplicarea art.

37 lit. a) din același cod.

Întrucât aceste fapte au fost comise

la 19 mai 1997, în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a

executării pedepsei anterioare, rezultă că, în momentul comiterii lor,

inculpatul a dobândit calitatea de recidivist.

În consecință, la data apariției

Legii nr. 543 din 4 octombrie 2002, inculpatul P.I., avea deja statut de

recidivist, ceea ce îl excludea de la beneficiul grațierii acordat prin actul

normativ menționat, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) teza I din

această lege.

Odată dobândită această calitate,

toate infracțiunile comise de inculpat, inclusiv cele care constituie primul termen

al recidivei, apar ca emanând de la o persoană recidivistă.

Pentru aceste motive ele sunt

excluse de la grațiere, iar nu pentru considerentul că faptele respective ar fi

fost săvârșite în stare de recidivă, ceea ce, în speță, nici nu este cazul.

Instanța, confundând noțiunile de

„infracțiuni săvârșite în stare de recidivă” și „recidivist prin condamnări

anterioare” a pronunțat o hotărâre contrară legii prin constatarea grațierii

pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4514 din 18

octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova.

În consecință, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând îndeplinite în cauză cerințele

cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 385

15

alin. (1) pct.

2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa sentința penală

nr. 667 din 20 februarie 2003 a Judecătoriei Craiova, numai cu privire la

greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, prin care a

constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova, pentru infracțiunea

de furt calificat, prevăzută de art. 208, raportat la art. 209 lit. e), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispoziții pe care le va înlătura.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, împotriva sentinței penale nr. 667 din 20 februarie 2003 a

Judecătoriei Craiova, privind pe inculpatul P.I.

Casează hotărârea atacată numai cu

privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, prin

care a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova,

pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, raportat la art. 209

lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispoziții pe care le

înlătură.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 martie 2004.