ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10193/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2008 recurentul-pârât Ministerul Justiției a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 23/F din 21 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 1066/44/2008. Prin sentința civilă nr. 23/F din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții A.I., B.V.G., B.S., B.I.A., B.A., C.C., C.A., C.D., C.M., D.R., D.P., G.M., H.L., I.G., I.A., I.M.M., J.R., M.M., M.S.V., P.G., R.E., S.L., S.V., T.M., M.T., T.S., V.D., V.V. și Z.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Galați.

Au fost obligați pârâții în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale în sume brute corespunzătoare diminuării venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale aferentă perioadei august 2007 – aprilie 2008 astfel: - către reclamantul A.I. suma de 7863 lei; - către reclamanta B.V.G. suma de 5954 lei; - către reclamanta B.S. suma de 4966 lei; - către reclamanta B.I.A. suma de 3829 lei; - către reclamantul B.A. suma de 7062 lei; - către reclamantul C.C. suma de 6429 lei; - către reclamanta C.A. suma de 11233 lei; - către reclamanta C.D. suma de 3013,75 lei; - către reclamanta C.M. suma de 3179,5 lei; - către reclamanta D.R. suma de 4991,25 lei; - către reclamantul D.P.

suma de 6332 lei; - către reclamanta G.M. suma de 7003 lei; - către reclamantul H.L. suma de 4259 lei; - către reclamanta I.G. suma de 3856,5 lei; - către reclamanta I.A. suma de 6778 lei; - către reclamantul I.M.M. suma de 2547,5 lei; - către reclamantul J.R. suma de 7589 lei; - către reclamanta M.M. suma de 5626 lei; - către reclamanta M.S.V. suma de 6306 lei; - către reclamantul P.G. suma de 7615 lei; - către reclamanta R.E. suma de 5793 lei; - către reclamanta S.L. suma de 4309 lei; - către reclamantul S.V. suma de 7439 lei; - către reclamanta T.M. suma de 3545,5 lei; - către reclamanta M.T. suma de 6101 lei; - către reclamanta T.S. suma de 8137 lei; - către reclamanta V.D. suma de 3828,5 lei; - către reclamanta V.V.

suma de 5861 lei; - către reclamanta Z.A. suma de 8087 lei, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate. Au fost obligați aceeași pârâți, în solidar, la plata drepturilor salariale solicitate și în continuare, începând cu luna mai 2008 și până la data pronunțării – 21 octombrie 2008. A fost respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale începând cu data de 22 octombrie 2008 și în viitor, ca nefundat. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Casei Județene de Pensii și Asigurări Sociale Galați, formulată de pârâta Curtea de Apel Galați, ca nefondată. Au fost dați în debit reclamanții cu suma de 300 lei reprezentând onorariul pentru efectuarea expertizei de către expert contabil B.C.

De menționat faptul că prin adresa nr.1066/44/22 decembrie 2008 cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție București și ulterior restituită în baza unei proceduri administrative. Prin decizia civilă nr. 526/R din 13 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că excepția de necompetență materială este fondată deoarece obiectul recursului îl reprezintă sentința civilă nr. 23/F din 21 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca instanță de fond, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G.

75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în domeniul justiției. Prin decizia 109 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale au fost declarate ca neconstituționale dispozițiile art. I și art. III din O.U.G. nr. 75/2008. Ulterior, O.U.G. nr. 75/2008 a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2009. Urmare a evenimentelor legislative astfel intervenite în legătură cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 75/2008, nu a mai fost precizată instanța competentă a soluționa recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de Curtea de Apel. S-a considerat că într-o asemenea situație devin aplicabile prevederile art. 4 pct. 1 C. proc.

civ. conform cărora revine Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a soluționa recursurile împotriva hotărârilor Curților de Apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. S-a mai reținut că, în privința competenței materiale a Curților de Apel, dispozițiile art. 3 pct. 3 se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de Tribunale precum și în alte cazuri prevăzute de lege. În același sens sunt și prevederile art. 28 alin. (1) C. muncii, iar potrivit art. 71 Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanțele judecătorești competente să judece cererea referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se stabilesc prin lege. Se consideră că, din coroborarea tuturor textelor de lege enunțate competența, aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție competentă în soluționarea recursului, soluție ce s-ar impune și din perspectiva caracterului căii de atac, devolutivă și de reformare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, învestită cu soluționarea prezentului recurs a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru considerentele ce succed: Obiectul litigiului îl constituie o acțiune promovată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Justiției și Curtea de Apel Galați, privind plata drepturilor salariale în sume brute corespunzătoare diminuării venitului lunar net prin calcularea contribuției de asigurări sociale aferente perioadei august 2007 – aprilie 2008. Prin sentința civilă nr. 23F din 21 octombrie 2008 Curtea de Apel Galați a admis acțiunea în parte, iar pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva acestei decizii.

Prin O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare din domeniul justiției s-a stabilit competența de soluționare a litigiului având ca obiect drepturi salariale formulat de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, în favoarea Curții de Apel, ca primă instanță, și ca instanță de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție. Ulterior, prin decizia nr. 104 din 21 ianuarie 2009 Curtea Constituțională a declarat ca neconstituționale dispozițiile art. I și art. II O.U.G. nr. 75/2008, iar la data de 1 aprilie 2009 a fost adoptată Legea nr. 76 pentru aplicarea O.U.G. nr. 75/2008, cele două art. I și art. II ale acestei ordonanțe fiind declarate neconstituționale.

Excepția de necompetență „ raționale materia ”, interesând repartiția atribuțiilor între diferitele instanțe ale organizării judecătorești, este de ordine publică, putând fi invocată din oficiu și în orice fază a procesului. Față de dispozițiile art. 4 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu are competență materială de a judeca recursul împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel, ca instanță de fond, Curtea de Apel fiind cea competentă să soluționeze calea de atac a recursului în materia litigiilor de muncă. În acest sens sunt și dispozițiile art. 284 C. muncii care prevăd competența de soluționare a cazurilor în favoarea Tribunalului, ca instanță de fond și a Curții de Apel ca instanță de recurs.

Pentru aceste considerente, se va dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2009.