ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1730/2003

Asupra conflictului de competență de

față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 868 din 24

iulie 2002, Judecătoria Sibiu a declinat, în favoarea Judecătoriei sectorului 4

București, competența soluționării în fond a cererii condamnatului I.G.,

privind contopirea pedepselor aplicate printr-o serie de hotărâri penale și

computarea arestării preventive.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță investită a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 449 alin. (2) C.

proc. pen., competența soluționării cererii de contopire a pedepselor revine

instanței în raza căreia se află locul de deținere în care, la momentul introducerii

cererii, condamnatul se află.

În cauză, la data introducerii

cererii de contopire a pedepselor, condamnatul se afla în Penitenciarul Jilava,

aflat pe raza de competență a Judecătoriei sectorului 4 București.

Judecătoria sectorului 4, prin

sentința penală nr. 161 din 22 ianuarie 2003, a admis excepția de necompetență

teritorială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii

condamnatului I.G. în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivirea

conflictului negativ de competență și a dispus sesizarea Curții Supreme de

Justiție, în vederea soluționării acestuia.

S-a reținut că, deși condamnatul

și-a precizat cererea în sensul formulării unei contestații la executare,

instanța nu este ținută de aceste precizări ci are obligația de a da calificarea

corectă a cererii.

Constatând că cererea condamnatului

reprezintă o contestație în anulare, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 386

lit. d) C. proc. pen., precum și că ultima instanță a cărei hotărâre a rămas

definitivă este Judecătoria Sibiu, competența de soluționare a contestației în

anulare, în raport de dispozițiile art. 389 alin. (2) C. proc. pen., revine

acestei din urmă instanțe.

Investită cu soluționarea

conflictului negativ de competență, Curtea Supremă de Justiție, secția penală,

constată următoarele:

La data de 1 iulie 2002, condamnatul

I.G., aflat în penitenciarul Jilava în executarea unei pedepse privative de

libertate, a solicitat contopirea pedepselor și computarea arestării

preventive.

Cererea acestuia privește cazul de

modificare a pedepsei prevăzut de art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu

referire la art. 461 din același cod.

În această situație, în raport de

dispozițiile art. 449 alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună

asupra modificării pedepsei este, în cazul condamnatului aflat în stare de

deținere, instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de

deținere.

Cum condamnatul era, la data

sesizării instanței cu prezenta contestație la executare, în stare de deținere

în Penitenciarul Jilava, aflat în raza teritorială a Judecătoriei sectorului 4

București, competența soluționării cererii privitoare la contopirea pedepselor,

revine acestei instanțe.

În consecință, în baza art. 43 C.

proc. pen., Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe

condamnatul I.G., la Judecătoria sectorului 4 București, unde va trimite

dosarul.

Onorariul de avocat, conform

dispozitivului, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe condamnatul I.G., la Judecătoria sectorului 4 București,

unde se va trimite dosarul spre competentă soluționare.

Onorariul de avocat în sumă de

150.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

aprilie 2003