ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1730/2003

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 868 din 24 iulie 2002, Judecătoria Sibiu a declinat, în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, competența soluționării în fond a cererii condamnatului I.G., privind contopirea pedepselor aplicate printr-o serie de hotărâri penale și computarea arestării preventive. Pentru a hotărî astfel, prima instanță investită a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 449 alin. (2) C. proc. pen., competența soluționării cererii de contopire a pedepselor revine instanței în raza căreia se află locul de deținere în care, la momentul introducerii cererii, condamnatul se află. În cauză, la data introducerii cererii de contopire a pedepselor, condamnatul se afla în Penitenciarul Jilava, aflat pe raza de competență a Judecătoriei sectorului 4 București.

Judecătoria sectorului 4, prin sentința penală nr. 161 din 22 ianuarie 2003, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii condamnatului I.G. în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a dispus sesizarea Curții Supreme de Justiție, în vederea soluționării acestuia. S-a reținut că, deși condamnatul și-a precizat cererea în sensul formulării unei contestații la executare, instanța nu este ținută de aceste precizări ci are obligația de a da calificarea corectă a cererii. Constatând că cererea condamnatului reprezintă o contestație în anulare, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc.

pen., precum și că ultima instanță a cărei hotărâre a rămas definitivă este Judecătoria Sibiu, competența de soluționare a contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 389 alin. (2) C. proc. pen., revine acestei din urmă instanțe. Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, constată următoarele: La data de 1 iulie 2002, condamnatul I.G., aflat în penitenciarul Jilava în executarea unei pedepse privative de libertate, a solicitat contopirea pedepselor și computarea arestării preventive. Cererea acestuia privește cazul de modificare a pedepsei prevăzut de art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 461 din același cod.

În această situație, în raport de dispozițiile art. 449 alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este, în cazul condamnatului aflat în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. Cum condamnatul era, la data sesizării instanței cu prezenta contestație la executare, în stare de deținere în Penitenciarul Jilava, aflat în raza teritorială a Judecătoriei sectorului 4 București, competența soluționării cererii privitoare la contopirea pedepselor, revine acestei instanțe. În consecință, în baza art. 43 C. proc. pen., Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul I.G., la Judecătoria sectorului 4 București, unde va trimite dosarul.

Onorariul de avocat, conform dispozitivului, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul I.G., la Judecătoria sectorului 4 București, unde se va trimite dosarul spre competentă soluționare. Onorariul de avocat în sumă de 150.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2003