ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 3744 din 20 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huși.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că, în data de 26 noiembrie 2019 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2019 cererea având ca obiect contestație la executare formulată de petentul A..
În motivare, petentul a învederat că solicită, în principal, deducerea perioadei executate în Italia și, în subsidiar, să fie contopite pedepsele pe care le are de executat în România.
Prin Sentința penală nr. 62/16 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Huși, definitivă prin neapelare la data de 4 aprilie 2017, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza acestei sentințe s-a emis MEPI nr. 84 din 4 aprilie 2017 pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că, literatura de specialitate și practica judiciară stabilesc că, atunci când un condamnat invocă omisiunea deducerii sau greșita deducere a arestului, cererea formulată are natura unei contestații la executare pe motiv de lămurire a dispozitivului, competentă fiind instanța care a pronunțat soluția. În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 167 din 12 ianuarie 2006.
Față de conținutul sesizării și de situația de fapt relevată de înscrisurile aflate la dosar, s-a apreciat că o contestație la executare prin care se solicită deducerea corectă a măsurii arestului se încadrează pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fiind vorba despre o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
În consecință, în baza art. 47 alin. (3) și (4) C. proc. pen. și art. 50 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 553 alin. (1) C. proc. pen., Judecătoria Sectorului 4 București a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, în favoarea instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, în cuprinsul căreia se regăsește nelămurirea ce se impune a fi clarificată, respectiv în favoarea Judecătoriei Huși.
Prin Sentința penală nr. 100 din 7 aprilie 2020, pronunțată de Judecătoria Huși, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus astfel:
A fost recalificată cererea formulată de condamnatul A. ca fiind cerere privind alte modificări de pedepse - contopire pedepse, prevăzută de art. 585 C. proc. pen.
S-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Huși, invocată de instanță din oficiu.
În baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect alte modificări de pedepse - contopire pedepse, privind pe condamnatul A., în prezent deținut în Penitenciarul Spital București Jilava, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
S-a constatat conflictul negativ de competență între Judecătoria Huși și Judecătoria Sectorului 4 București și, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost sesizată instanța ierarhic superioară comună - Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Huși a reținut că, prin cererea formulată, petentul A. a solicitat reducerea perioadei de pedeapsă pe care a executată-o până în prezent, perioadă ce a început la data de 14 noiembrie 2017 și a încetat la data de 24 octombrie 2019, când a fost extrădat în România și încarcerat în Penitenciarul București Rahova; totodată, a solicitat contopirea mandatului pe care îl are de executat în România pentru infracțiunea de vătămare corporală de 1 an și 6 luni închisoare din Sentința nr. 62 din 16 martie 2017 a Judecătoriei Huși, rămasă definitivă prin neapelare la data de 4 aprilie 2017.
Petentul a mai menționat că a fost încarcerat în Penitenciarul Rahova în urma unei condamnări primite de la autoritățile italiene pentru infracțiunea de tâlhărie, la o pedeapsă de 4 ani și 4 luni, despre care a afirmat că o executa la momentul formulării cererii.
S-a mai reținut că, din cererea formulată și din precizările făcute în ședința de judecată din data de 12 decembrie 2019, reiese faptul că petentul dorește contopirea a două pedepse cu închisoarea, una pronunțată într-un stat străin și una în România, cu deducerea perioadei în care s-a aflat în stare de arest sau deținere. Față de faptul că nu a fost individualizată hotărârea pronunțată în Italia, invocată de condamnat, instanța nu poate efectua verificări cu privire la temeinicia cererii de contopire înainte de stabilirea competenței, acest lucru fiind dat în competența instanței legal învestite.
De asemenea, faptul că în cererea formulată petentul a solicitat mai întâi "reducerea perioadei de pedeapsă pe care am ispășit-o până în prezent" și mai jos "contopirea mandatului pe care îl am de ispășit în România" nu înseamnă că acesta a solicitat "în principal, deducerea perioadei executate în Italia și, în subsidiar, să fie contopite mandatele pe care le are de executat în România", astfel cum a reținut Judecătoria Sectorului 4 în sentință.
Din punct de vedere procedural, în cazul aplicării dispozițiilor referitoare la pluralitatea de infracțiuni, ordinea operațiunilor este următoarea: se stabilește pedeapsa conform prevederilor de la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară, luând în calcul pedepsele stabilite de instanță, iar computarea măsurilor preventive sau deducerea perioadei executate în stare de deținere se realizează din pedeapsa rezultantă.
Judecătoria Huși a apreciat că, pentru stabilirea competenței instanței, este necesară stabilirea naturii juridice a cererii formulată de petentul A., în cauză impunându-se recalificarea acesteia, din contestație la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în cerere privind alte modificări de pedepse - contopire pedepse, prevăzută de art. 585 alin. (1) C. proc. pen.. Astfel, conform art. 585 alin. (2) C. proc. pen., competenta de soluționare a acestei cereri aparține instanței corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
Potrivit Deciziei nr. 15/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M.Of. nr. 885 din 22 octombrie 2018, "Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.".
S-a reținut că, în situația în care se solicită, după condamnarea printr-o hotărâre definitivă, contopirea unei pedepsei pronunțate de o instanță străină cu o pedeapsă pronunțată de o instanță română, nu este obligatorie recunoașterea prealabilă, pe cale principală, a hotărârii de condamnare date într-un stat străin, această operațiune juridică putând fi realizată de instanța învestită cu cererea de modificare a pedepsei. Art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează posibilitatea recunoașterii unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat pe cale incidentală, prevăzând următoarele:
"Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare."
Conform Deciziei nr. 1/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M.Of. nr. 239 din 19 martie 2018, "Cererea de recunoaștere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată de o instanță străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanțele române și deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competența instanței învestite cu soluționarea cererii de contopire."
S-a mai reținut că, deși în cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2019, condamnatul A. a arătat că a fost încarcerat la Penitenciarul București Rahova, pe plicul în care a fost trimisă cererea este menționat Penitenciarul Spital Jilava București. Potrivit situației juridice a condamnatului, la data depunerii cererii, acesta se afla încarcerat în Penitenciarul Spital București Jilava. Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1279/C/12.06.2000, competența de soluționare a cererilor formulate de persoanele aflate în stare de detenție în Penitenciarul Jilava și Penitenciarul Spital Jilava aparține Judecătoriei Sectorului 4 București.
Cauza având ca obiect conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 4 București și Judecătoria Huedin a fost înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând conflictul negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe contestatorul A. este Judecătoria Sectorului 4 București, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată la data de 26 noiembrie 2019, condamnatul A., aflat în stare de detenție în Penitenciarul Spital București Jilava, a solicitat contopirea a două pedepse cu închisoarea, una pronunțată în Italia și una în România, cu deducerea perioadei în care acesta s-a aflat în stare de arest sau deținere.
În cazul în care se solicită, după condamnarea printr-o hotărâre definitivă, contopirea unei pedepsei pronunțate de o instanță străină cu o pedeapsă pronunțată de o instanță română, nu este obligatorie recunoașterea prealabilă, pe cale principală, a hotărârii de condamnare date într-un stat străin, această operațiune juridică putând fi realizată de instanța învestită cu cererea de modificare a pedepsei.
Dispozițiile art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează posibilitatea recunoașterii unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat pe cale incidentală, prevăzând următoarele:
"Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare."
De asemenea, prin Decizia nr. 1/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 239/19.03.2018, s-a stabilit că, cererea de recunoaștere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată de o instanță străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanțele române și deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competența instanței învestite cu soluționarea cererii de contopire.
Conform prevederilor art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
La data formulării cererii de contopire, condamnatul A. se afla în stare de detenție în Penitenciarul Spital București Jilava, astfel că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea formulată de acesta este Judecătoria Sectorului 4 București.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei, privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.
În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie2020.