ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7/2018

HOTĂRÂRE

07.03.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 14 noiembrie 2018 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești sub nr. x/2018, condamnatul A. a formulat contestație la executare solicitând, în esență, deducerea din pedeapsa de 2 ani o lună și 740 zile (rest de pedeapsă provenind din Sentințele penale nr. 256/2000 și nr. 73/2002 ale Tribunalului București) închisoare, în a cărei executare se află, a perioadei executate, în condiții necorespunzătoare, în baza unui mandat anterior în intervalul 2010 - 2015, conform prevederilor Legii nr. 169/2017.

În urma demersurilor efectuate de instanță, Penitenciarul Spital Târgu Ocna a comunicat, prin adresele din 14 decembrie 2018 și din 4 ianuarie 2019, că persoana condamnată A. se află în executarea unei pedepse de 2 ani 1 lună și 740 zile închisoare, conform M.E.P.I. nr. 1770/2017 emis în baza Sentinței penale nr. 908 din 6 aprilie 2017 a Judecătoriei sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1014/A din 23 iunie 2017 a Curții de Apel București.

Prin Sentința penală nr. 33 din 14 ianuarie 2019, pronunțată de Judecătoria Onești, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 50 C. proc. pen., a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată din oficiu, și a fost declinată competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de persoana condamnată A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a se pronunța astfel, făcând trimitere la cele statuate prin Decizia nr. 7/2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Judecătoria Onești a reținut, în esență, că, în raport cu motivele invocate în cuprinsul cererii formulate în scris, respectiv o împiedicare la executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat dintr-un mandat anterior, contestația promovată de condamnatul A. poate fi circumscrisă doar cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împrejurare ce atrage, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., competența de soluționare a instanței de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 4 București.

Cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar la Judecătoria Sectorului 4 București care, prin Sentința penală nr. 380 din 7 februarie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, ce a fost invocată din oficiu, și, în temeiul art. 50 C. proc. pen. cu referire la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Onești. Constatându-se ivit conflict negativ de competență, în temeiul art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra acestuia.

Pentru a se pronunța în acest sens, Judecătoria Sectorului 4 București a apreciat că, în raport cu motivele invocate în cuprinsul cererii, respectiv solicitarea de deducere a zilelor câștigate conform Legii nr. 169/2017, condamnatul a invocat o cauză de micșorare a pedepsei, ceea ce atrage recalificarea contestației la executare formulată de acesta ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., dar și competența de soluționare în favoarea instanței de executare sau a instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere ori unitatea în care condamnatul execută pedeapsa. Ca urmare, s-a arătat că, în condițiile în care, la momentul formulării cererii, condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Spital Târgu Ocna, competentă să soluționeze contestația la executare este instanța în a cărei circumscripție teritorială se află locul de deținere al contestatorului, respectiv Judecătoria Onești.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Onești este instanța competentă să soluționeze cauza privindu-l pe condamnatul A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c) ori atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșoare a pedepsei (lit. d).

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) al aceluiași articol cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Analizând, în acest context, cererea formulată de condamnatul A., se constată că acesta a solicitat calcularea zilelor considerate ca executate în conformitate cu dispozițiile art. 55

din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017, aferente perioadei petrecută în detenție în intervalul 2010 - 2015 și deducerea acestora din pedeapsa în a cărei executare se află în prezent. Prin urmare, se observă că cererea persoanei condamnate tinde la constatarea incidenței unei cauze de micșorare a pedepsei, motiv care se încadrează în cazul de contestație la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar nu în cel de la lit. c) a aceluiași text de lege, nefiind invocată existența unei împiedicări la executare care să derive chiar din hotărârea ce se execută.

Așadar, față de cazul de contestație la executare incident în speță, competența de soluționare a cererii condamnatului revine, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (1) sau (6) C. proc. pen., instanței de executare ori celei în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, atât la momentul formulării cererii, respectiv 14 noiembrie 2018, cât și ulterior, condamnatul A. s-a aflat încarcerat în Penitenciarul Spital Târgu Ocna, care este și locul de executare a M.E.P.I. nr. 1770/2017, împrejurare care, în temeiul dispozițiilor legale mai sus invocate, atrage competența Judecătoriei Onești de soluționare a cauzei, iar nu cea a Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă a soluționa cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Onești, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.