ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2202/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului, rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din data

de 15 ianuarie 2002, pronunțată în dosar penal nr. 6156/2000, Tribunalul Iași a

condamnat pe inculpații:

1. B.M.,;

2. B.P.,;

3. S.P.L.,;

două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e)

C. pen., la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse de câte 5 ani

închisoare, inculpații urmând să execute fiecare pedeapsa cea mai grea de 5

(cinci) ani închisoare.

S-a aplicat inculpaților pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 14 și

art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., au fost obligați

inculpații, în solidar, să plătească părții civile P.C., suma de 500.000 lei

despăgubiri civile.

S-a luat act că partea vătămată H.D.

nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în fapt următoarele:

Părțile vătămate P.C. și H.D.,

consăteni din satul Războieni, s-au dus la discoteca din Gârbești, deși erau

băuți.

Împreună cu inculpatul B.M. au băut

la barul unde se aflau și inculpații B.P., S.P.L. și după ce au băut, toți s-au

deplasat în satul Gârbești. La un moment dat a izbucnit un conflict și au

început să se insulte și să se lovească reciproc. În acest conflict a intrat și

inculpatul T.S. care l-a lovit pe H.D. ce încerca să fugă, de la care a sustras

bani și țigări. Inculpatul B.P. a lovit de mai multe ori pe P.C., apoi i-a

sustras cureaua de piele, inelul de aur și B.M. i-a luat 100.000 lei și

țigările. În tot acest timp S.P.L. care aplicase și el lovituri a asistat la

deposedări.

Inculpații au recunoscut și regretat

faptele petrecute pe fondul consumului de alcool (în faza de urmărire penală).

La proces s-au prezentat doar în prima fază.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților a fost reținută din probele administrate și anume: plângerile și

declarațiile părții vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului,

raportul medico-legal, dovezi de ridicare-restituire a bunurilor, declarațiile

martorilor T.B.N., R.F., coroborate cu declarațiile inculpaților date în faza

urmăririi penale.

Instanța a constatat că faptele inculpaților

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prin aceea că

împreună, pe timp de noapte, aflându-se într-un loc public, au deposedat, prin

violență, părțile vătămate de bani și bunuri.

Calitatea în care au participat

inculpații la săvârșirea infracțiunii a fost aceea de coautor, fiecare dintre

ei realizând latura subiectivă și obiectivă a infracțiunii prin contribuția

proprie.

Pedepsele aplicate au ținut seama de

gradul de pericol social concret relevat de condițiile în care s-a desfășurat

fapta.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 316, pronunțată la data de 31 octombrie 2002, în dosarul penal nr.

1044/2002 a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.M.,

S.P.L. și T.S. și ca inadmisibil pe cel promovat de tatăl lui B.P.

S-a precizat că pentru reținerea

infracțiunii de tâlhărie este irelevantă participarea diferențiată a

inculpaților la realizarea laturii civile, unii prin violențe, alții prin

însușirea de bunuri.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs B.M., S.P.L. și B.P.

Deoarece nu s-au formulat motive

scrise de recurs și în absența inculpaților la judecarea recursurilor, apărarea

a invocat două aspecte: greșita încadrare juridică a faptei, care în realitate

a fost doar de violență nu împotriva patrimoniului [(art. 385

9

alin.

(1) pct. 12 C. proc. pen.)] și greșita individualizare a pedepselor prin

nereținerea de circumstanțe atenuante [(art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen.)].

Pentru recurenți s-a solicitat în

baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în infracțiunea,

prevăzută de art. 181 C. pen. și în subsidiar, reținerea art. 74 și art. 76 C.

pen. și reducerea pedepselor.

Curtea, examinând hotărârile în

raport de criticile formulate, constată că ambele sunt nejustificate, hotărârile

fiind legale și temeinice.

Astfel, chiar dacă activitatea

infracțională a început sub aspectul unor violențe între părți pe fondul

consumului de alcool, „bătaia” a degenerat în tâlhărie atunci când profitând de

neputința celor loviți, li s-au sustras bunuri. Intenția însușirii nu este

obligatoriu să preceadă violența, ea o poate însoți și deci să se nască

instantaneu.

Cum inculpații, chiar fără o

înțelegere anterioară, au acționat în același fel și în realizarea aceluiași

scop este evident că au fost părtași la tâlhărie, coautori.

Pedepsele aplicate au respectat

criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. și în absența unor împrejurări care să

fie apreciate ca atenuante în mod firesc, instanțele nu le-au reținut.

În ceea ce privește pe inculpatul

B.P. nici nu intră în discuție vreun motiv de recurs, acesta fiind inadmisibil,

deoarece inculpatul a uzat de calea apelului, situație în care pentru el

hotărârea este definitivă și nu-i mai este îngăduit să o atace cu recurs.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. a) și b) C. proc. pen., urmează a fi respinse

recursurile inculpaților.

Conform art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.M. și S.P.L. împotriva deciziei penale nr. 316 din 3

octombrie 2002 a Curții de Apel Iași.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul B.P. împotriva aceleiași decizii.

Obligă inculpații la câte 1.400.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 mai 2003.