ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3230/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 647 din 21

noiembrie 2002 Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul S.I., pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d)

și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., la pedeapsa de

7 ani închisoare.

S-au aplicat inculpatului

dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive,

începând cu data de 12 februarie 2002, la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să achite părții civile T.M. suma de 570.000

lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de

1.000.000 lei, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu în cuantum de 300.000 lei, ce va fi suportat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

În seara zilei de 11 februarie 2002,

inculpatul a mers la barul A.F.H., amplasat în Sodomeni suburbia municipiul

Pașcani. În bar se aflau mai mulți consumatori, printre care și partea vătămată

T.M., care venise din comuna Miroslovești și în drum spre casă s-a oprit la bar,

pentru a consuma o bere.

Observând că partea vătămată are

bani asupra sa, în momentul în care a părăsit barul, inculpatul S.I. a

urmărit-o și, într-un loc întunecos, a împins-o și a lovit-o cu picioarele,

după care a deposedat-o de suma de 570.000 lei, pe care o avea în buzunar.

În momentul agresiunii partea

vătămată l-a recunoscut pe inculpat.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 106 din 20 martie 2003, a respins, ca nefondat apelul declarat de

inculpat.

Împotriva ultimei hotărâri S.I. a

declarat recurs, solicitând casarea acestuia și, după rejudecare, reducerea

pedepsei pe care o consideră prea severă.

Recursul declarat nu este fondat.

La individualizarea pedepsei, în mod

corect instanțele, ținând seama de dispozițiile art. 72 C. proc. pen., au avut

în vedere gravitatea faptei comise, conduita necorespunzătoare a inculpatului

pe timpul procesului penal precum și faptul că acesta a comis fapta, în stare

de recidivă postexecutorie, împrejurări în raport de care pedeapsa aplicată

este just individualizată, în măsură să asigure, potrivit art. 52 C. proc. pen.,

atât reeducarea inculpatului cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În raport de toate cele expuse,

Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat, cu obligarea inculpatului

la plata cheltuielilor judiciare.

Se va deduce perioada arestării

preventive a inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul S.I., împotriva deciziei penale nr. 106 din 20 martie 2003 a Curții

de Apel Iași, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 12 februarie 2002, la 3 iulie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iulie 2003.