ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3230/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 647 din 21 noiembrie 2002 Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul S.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare. S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 12 februarie 2002, la zi. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să achite părții civile T.M. suma de 570.000 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.000.000 lei, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în cuantum de 300.000 lei, ce va fi suportat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: În seara zilei de 11 februarie 2002, inculpatul a mers la barul A.F.H., amplasat în Sodomeni suburbia municipiul Pașcani. În bar se aflau mai mulți consumatori, printre care și partea vătămată T.M., care venise din comuna Miroslovești și în drum spre casă s-a oprit la bar, pentru a consuma o bere. Observând că partea vătămată are bani asupra sa, în momentul în care a părăsit barul, inculpatul S.I.

a urmărit-o și, într-un loc întunecos, a împins-o și a lovit-o cu picioarele, după care a deposedat-o de suma de 570.000 lei, pe care o avea în buzunar. În momentul agresiunii partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 106 din 20 martie 2003, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat. Împotriva ultimei hotărâri S.I. a declarat recurs, solicitând casarea acestuia și, după rejudecare, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă. Recursul declarat nu este fondat. La individualizarea pedepsei, în mod corect instanțele, ținând seama de dispozițiile art. 72 C. proc. pen., au avut în vedere gravitatea faptei comise, conduita necorespunzătoare a inculpatului pe timpul procesului penal precum și faptul că acesta a comis fapta, în stare de recidivă postexecutorie, împrejurări în raport de care pedeapsa aplicată este just individualizată, în măsură să asigure, potrivit art. 52 C. proc.

pen., atât reeducarea inculpatului cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În raport de toate cele expuse, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare. Se va deduce perioada arestării preventive a inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul S.I., împotriva deciziei penale nr. 106 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 12 februarie 2002, la 3 iulie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iulie 2003.