ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5810/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 212 din 23

iunie 2003, Tribunalul Giurgiu a admis cererea formulată de condamnatul Z.L. și

a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 68 din 10 iulie 2000 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 674 din 9 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, în

pedepsele ei componente:

- 7 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., comisă la data de 27 decembrie 1999 și

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., comisă la data de 27 decembrie 1999, pe care le-a repus în

individualitatea lor.

S-a descontopit și pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 734 din 26

septembrie 2000 a Judecătoriei Giurgiu rămasă definitivă prin decizia penală

nr. 180 din 13 noiembrie 2000 a Tribunalului Giurgiu, în pedepsele ei

componente:

- 4 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. a) C.

pen., comisă la data de 1 mai 1998;

- un an și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), e) și g) C.

pen., comisă la data de 9 martie 1993;

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu art. 41 alin. (2) și

art. 37 lit. a) C. pen., comisă la 10 iunie 2000 și a repus aceste pedepse în

individualitatea lor.

În baza art. 36 C. pen., pedepsele

arătate mai sus au fost contopite cu următoarele pedepse:

- 3 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 14 februarie 2001 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă

la 12 martie 2001, pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3)

C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., comisă la 23 iulie 1999.

- 4 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 1964 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 736 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului

Giurgiu pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin.

(1) lit. g) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., comisă la data de 21 iunie

1999, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare

sporită cu 6 luni, în total 7 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus anularea mandatelor de

executare a pedepsei închisorii nr. 1395 din 16 noiembrie 2000 emis de

Judecătoria Giurgiu în baza sentinței penale nr. 734 din 26 septembrie 2000 a

aceleiași instanțe, nr. 93/2000/1 martie 2001 emis de Tribunalul Giurgiu, în baza

sentinței penale nr. 68 din 10 iulie 2000 a aceluiași tribunal, nr. 22/2001 din

12 martie 2001 emis de Tribunalul Giurgiu, în baza sentinței penale nr. 14 din

12 februarie 2001 a aceluiași tribunal, nr. 302 din 3 decembrie 2002 emis de

Tribunalul Giurgiu, în baza sentinței penale nr. 281 din 18 noiembrie 2002 a

aceluiași tribunal și nr. 2949 din 6 ianuarie 2003 emis de Judecătoria Giurgiu,

în baza sentinței penale nr. 1964 din 23 octombrie 2002 a aceleiași instanțe și

emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de

7 ani și 6 luni închisoare de către Biroul executări penale al Tribunalului

Giurgiu.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

timpul executat de la 11 martie 1993 la 5 aprilie 1993, de la 22 iunie 1999 la

22 iulie 1999 și de la 14 ianuarie 2000, la zi.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 150.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că cererea condamnatului este întemeiată, întrucât

infracțiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menționate sunt concurente,

fiind incidente în cauză prevederile art. 36 C. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 495/ A din 2 septembrie 2003 a respins

apelul condamnatului ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul Z.L., solicitând admiterea acestuia și reținerea în rândul

faptelor concurente și a celei pentru care a fost condamnat prin sentința

penală nr. 419 din 1 aprilie 1996 a Judecătoriei Giurgiu, cu deducerea

perioadei executate de 2 ani închisoare.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Prin sentința penală nr. 419 din 1

aprilie 1996 a Judecătoriei Giurgiu, Z.L. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin.

(1) C. pen. Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin decizia penală nr.

47 din 17 februarie 1997 a Tribunalului Giurgiu, condamnatul fiind arestat la

30 iulie 1995 și liberat la 4 iulie 1997 cu un rest de pedeapsă neexecutat de

390 zile.

Fapta comisă la data de 29 iulie

1995 nu este concurentă cu celelalte fapte aflate în discuție și, prin urmare pedeapsa

aplicată nu poate fi contopită după regulile concursului de infracțiuni,

întrucât ea constituie primul termen al recidivei, reținut ca atare prin

sentința penală nr. 734/2000 a Judecătoriei Giurgiu.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să respingă recursul condamnatului Z.L. ca nefondat și să dispună obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului

din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul Z.L. împotriva deciziei penale nr. 495 din 2 septembrie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

decembrie 2003.