ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5810/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 212 din 23 iunie 2003, Tribunalul Giurgiu a admis cererea formulată de condamnatul Z.L. și a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 68 din 10 iulie 2000 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 674 din 9 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, în pedepsele ei componente: - 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., comisă la data de 27 decembrie 1999 și - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., comisă la data de 27 decembrie 1999, pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a descontopit și pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 734 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Giurgiu rămasă definitivă prin decizia penală nr. 180 din 13 noiembrie 2000 a Tribunalului Giurgiu, în pedepsele ei componente: - 4 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., comisă la data de 1 mai 1998; - un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), e) și g) C. pen., comisă la data de 9 martie 1993; - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., comisă la 10 iunie 2000 și a repus aceste pedepse în individualitatea lor.

În baza art. 36 C. pen., pedepsele arătate mai sus au fost contopite cu următoarele pedepse: - 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 14 februarie 2001 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă la 12 martie 2001, pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., comisă la 23 iulie 1999. - 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1964 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 736 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., comisă la data de 21 iunie 1999, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu 6 luni, în total 7 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 1395 din 16 noiembrie 2000 emis de Judecătoria Giurgiu în baza sentinței penale nr. 734 din 26 septembrie 2000 a aceleiași instanțe, nr. 93/2000/1 martie 2001 emis de Tribunalul Giurgiu, în baza sentinței penale nr. 68 din 10 iulie 2000 a aceluiași tribunal, nr. 22/2001 din 12 martie 2001 emis de Tribunalul Giurgiu, în baza sentinței penale nr. 14 din 12 februarie 2001 a aceluiași tribunal, nr. 302 din 3 decembrie 2002 emis de Tribunalul Giurgiu, în baza sentinței penale nr. 281 din 18 noiembrie 2002 a aceluiași tribunal și nr. 2949 din 6 ianuarie 2003 emis de Judecătoria Giurgiu, în baza sentinței penale nr. 1964 din 23 octombrie 2002 a aceleiași instanțe și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare de către Biroul executări penale al Tribunalului Giurgiu.

S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat de la 11 martie 1993 la 5 aprilie 1993, de la 22 iunie 1999 la 22 iulie 1999 și de la 14 ianuarie 2000, la zi. Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că cererea condamnatului este întemeiată, întrucât infracțiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menționate sunt concurente, fiind incidente în cauză prevederile art. 36 C. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 495/ A din 2 septembrie 2003 a respins apelul condamnatului ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul Z.L., solicitând admiterea acestuia și reținerea în rândul faptelor concurente și a celei pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 419 din 1 aprilie 1996 a Judecătoriei Giurgiu, cu deducerea perioadei executate de 2 ani închisoare.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. Prin sentința penală nr. 419 din 1 aprilie 1996 a Judecătoriei Giurgiu, Z.L. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin decizia penală nr. 47 din 17 februarie 1997 a Tribunalului Giurgiu, condamnatul fiind arestat la 30 iulie 1995 și liberat la 4 iulie 1997 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 390 zile. Fapta comisă la data de 29 iulie 1995 nu este concurentă cu celelalte fapte aflate în discuție și, prin urmare pedeapsa aplicată nu poate fi contopită după regulile concursului de infracțiuni, întrucât ea constituie primul termen al recidivei, reținut ca atare prin sentința penală nr. 734/2000 a Judecătoriei Giurgiu.

Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă recursul condamnatului Z.L. ca nefondat și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Z.L. împotriva deciziei penale nr. 495 din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2003.