ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1477/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

La data de 2 august 2004,

condamnatul

T.A.M.

a solicitat

contopirea pedepselor de 8 ani închisoare, 5 ani închisoare și 3 ani

închisoare.

În motivarea cererii,

condamnatul a arătat că faptele pentru care a fost condamnat definitiv la 8 ani

închisoare prin sentința penală nr. 63/2001 a Tribunalului Giurgiu, la 5 ani

închisoare prin sentința penală nr. 29/2001 a Judecătoriei Giurgiu și la 3 ani

închisoare prin sentința penală nr. 1358/2002 a aceleiași instanțe, sunt

concurente.

Constatând că faptele,

comise în perioada 1 noiembrie 1999 – 27 aprilie 2000, februarie - aprilie 2000

și 31 decembrie 1998 – 1 ianuarie 1999, pentru care petentul T.A.M. a fost

condamnat prin cele trei sentințe penale sunt concurente, Tribunalul Giurgiu,

prin sentința penală nr. 372 din 18 octombrie 2004 a admis cererea de

contopire.

În consecință:

rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 29 din 10

ianuarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu și a repus în individualitatea lor

pedepsele de:

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e),

g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1)

lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1)

lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1)

lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 4 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 26, raportat la

art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința

penală nr. 1358/2002 a Judecătoriei Giurgiu și a repus în individualitatea lor

pedepsele de:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1)

lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- restul de 919 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

27 din 22 mai 1996 a Tribunalului Giurgiu.

În baza art. 36 alin. (2) și

art. 34 C. pen., a contopit pedepsele menționate și pedeapsa de 8 ani

închisoare, aplicată inculpatului

T.A.M., prin sentința penală nr. 63 din 21 mai 2001 a

Tribunalului Giurgiu, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 176 lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 919 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 27 din 22

februarie 1996 a Tribunalului București, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 8

ani închisoare, pe care a sporit-o cu 7 luni, condamnatul urmând a executa în

final 8 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., a aplicat inculpatului menționat pedeapsa complementară a interzicerii pe

timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Împotriva hotărârii

instanței de executare condamnatul a declarat apel, criticile privind aplicarea

sporului de 7 luni închisoare.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 926 din 7 decembrie 2004, a respins

apelul ca nefondat.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de control judiciar a reținut că aplicarea unui spor de 7

luni la pedeapsa rezultantă este justificat de multitudinea condamnărilor

suferite, ceea ce denotă perseverență infracțională.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri condamnatul a declarat recurs, solicitând înlăturarea sporului de 7

luni închisoare.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din economia art. 34 C.

pen., rezultă că aplicarea pedepsei principale parcurge două etape, prima etapă

privind stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, iar a

doua privind aplicarea unei pedepse rezultante pentru pluralitatea de

infracțiuni.

În situația în care

inculpatul este judecat, pentru infracțiuni concurente, în procese diferite, la

date diferite, la instanțe diferite sau chiar la aceea și instanță, motivat de

împrejurarea că nu toate infracțiunile au fost descoperite și stabilite în

același timp, legea penală impune aplicarea aceluiași regim sancționator

prevăzut de art. 34 C. pen.

Astfel, contopirea

pedepselor pentru infracțiuni concurente, pentru situația în care inculpatul a

fost condamnat definitiv pentru toate infracțiunile concurente, prin hotărâri

judecătorești definitive este reglementată prin art. 36 alin. (2) C. pen.

Acest din urmă text face

trimitere expresă la art. 34 și art. 35 C. pen.

Or, cea de a doua etapă, așa

cum s-a arătat, a stabilirii pedepsei pentru pluralitatea de infracțiuni,

constă în aprecierea ansamblului de fapte concurente, în raport de care

pedeapsa rezultantă să corespundă gradului de pericol social concret al

întregului concurs de infracțiuni.

În cauză, instanța de

executare a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor menționate.

Drept urmare, menținând

hotărârea primei instanțe, ca urmare a respingerii apelului declarat de

condamnat, instanța de control a pronunțat o hotărâre nesupusă cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc.

pen., vizat de recurent.

Totodată, nici alte motive

de casare, susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul

T.A.M. care, în baza art.

192 alin. (2) din același cod, va fi obligat, potrivit dispozitivului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul T.A.M. împotriva deciziei penale nr. 926 din 7

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 februarie 2005.