ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1477/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La data de 2 august 2004, condamnatul T.A.M. a solicitat contopirea pedepselor de 8 ani închisoare, 5 ani închisoare și 3 ani închisoare. În motivarea cererii, condamnatul a arătat că faptele pentru care a fost condamnat definitiv la 8 ani închisoare prin sentința penală nr. 63/2001 a Tribunalului Giurgiu, la 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 29/2001 a Judecătoriei Giurgiu și la 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 1358/2002 a aceleiași instanțe, sunt concurente. Constatând că faptele, comise în perioada 1 noiembrie 1999 – 27 aprilie 2000, februarie - aprilie 2000 și 31 decembrie 1998 – 1 ianuarie 1999, pentru care petentul T.A.M.

a fost condamnat prin cele trei sentințe penale sunt concurente, Tribunalul Giurgiu, prin sentința penală nr. 372 din 18 octombrie 2004 a admis cererea de contopire.

În consecință: 1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 29 din 10 ianuarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu și a repus în individualitatea lor pedepsele de: - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

2. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1358/2002 a Judecătoriei Giurgiu și a repus în individualitatea lor pedepsele de: - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - restul de 919 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 27 din 22 mai 1996 a Tribunalului Giurgiu. În baza art. 36 alin. (2) și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele menționate și pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului T.A.M., prin sentința penală nr. 63 din 21 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 și art. 176 lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 919 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 27 din 22 februarie 1996 a Tribunalului București, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 7 luni, condamnatul urmând a executa în final 8 ani și 7 luni închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului menționat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Împotriva hotărârii instanței de executare condamnatul a declarat apel, criticile privind aplicarea sporului de 7 luni închisoare. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 926 din 7 decembrie 2004, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de control judiciar a reținut că aplicarea unui spor de 7 luni la pedeapsa rezultantă este justificat de multitudinea condamnărilor suferite, ceea ce denotă perseverență infracțională. Împotriva acestei din urmă hotărâri condamnatul a declarat recurs, solicitând înlăturarea sporului de 7 luni închisoare. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din economia art. 34 C. pen., rezultă că aplicarea pedepsei principale parcurge două etape, prima etapă privind stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, iar a doua privind aplicarea unei pedepse rezultante pentru pluralitatea de infracțiuni.

În situația în care inculpatul este judecat, pentru infracțiuni concurente, în procese diferite, la date diferite, la instanțe diferite sau chiar la aceea și instanță, motivat de împrejurarea că nu toate infracțiunile au fost descoperite și stabilite în același timp, legea penală impune aplicarea aceluiași regim sancționator prevăzut de art. 34 C. pen. Astfel, contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente, pentru situația în care inculpatul a fost condamnat definitiv pentru toate infracțiunile concurente, prin hotărâri judecătorești definitive este reglementată prin art. 36 alin. (2) C. pen. Acest din urmă text face trimitere expresă la art. 34 și art. 35 C. pen. Or, cea de a doua etapă, așa cum s-a arătat, a stabilirii pedepsei pentru pluralitatea de infracțiuni, constă în aprecierea ansamblului de fapte concurente, în raport de care pedeapsa rezultantă să corespundă gradului de pericol social concret al întregului concurs de infracțiuni.

În cauză, instanța de executare a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor menționate. Drept urmare, menținând hotărârea primei instanțe, ca urmare a respingerii apelului declarat de condamnat, instanța de control a pronunțat o hotărâre nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., vizat de recurent. Totodată, nici alte motive de casare, susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul T.A.M. care, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va fi obligat, potrivit dispozitivului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.A.M. împotriva deciziei penale nr. 926 din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2005.