ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4607/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122 din 13

februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 5757/2002, în baza art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C.

proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării

pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 377/2001 a

Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 3876/2002 a Curții

Supreme de Justiție, formulată de condamnatul M.D.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat condamnatul la 450.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care 150.000 lei onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Instanța de judecată a reținut că

petentul condamnat a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani

închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 375/2001 a

Tribunalului Prahova, invocând motive de ordin familial.

Din referatul de anchetă socială a

rezultat că mama condamnatului, în vârstă de 62 de ani, suferă de insuficiență

cardiacă, având nevoie de ajutor, deoarece are o pensie de urmaș în cuantum de

800.000 lei, iar sora sa este căsătorită.

Față de cele de mai sus, tribunalul

a reținut că în cauză nu sunt împrejurări speciale, care să aibă consecințe

grave asupra familiei condamnatului, pentru a justifica întreruperea executării

pedepsei, în condițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei soluții a formulat

apel condamnatul M.D., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând că, în raport de concluziile anchetei sociale se impune admiterea

cererii, fiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a i se întrerupe

executarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 253/ A din 5

mai 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat

recursul declarat de condamnat, apreciind sentința atacată legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii, ca și a

hotărârii pronunțate de prima instanță, în termen legal, a declarat recurs

condamnatul M.D., care fără să critice hotărârile pronunțate, în raport de motivele

de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., a susținut în

esență, prin apărătorul său, admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor

iar pe fond întreruperea executării pedepsei pentru motive de ordin familial.

În ultimul cuvânt acordat, cu ocazia

dezbaterilor, condamnatul a lăsat soluționarea recursului la aprecierea

instanței.

Recursul declarat este nefondat.

Examinând actele și lucrările

existente la dosarul cauzei, în raport de criticile formulate și dispozițiile

legale, Curtea Supremă de Justiție constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 453 lit.

c), raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la

care lucrează.

Din raportarea acestor prevederi

legale la speța concretă, se reține că, motivele invocate de recurentul

condamnat nu constituie acele împrejurări speciale, care să impună întreruperea

executării pedepsei, întrucât situația în care se găsește familia sa, mai

precis mama sa care suferă de insuficiență cardiacă, este de durată și

anterioară aplicării pedepsei în a cărei executare se află condamnatul nefiind

în măsură să conducă la ameliorarea acesteia, situație în care recursul

declarat este nefondat.

Cum motivele invocate nu se

încadrează în prevederile art. 385

9

C. proc. pen. și examinându-se

și din oficiu cauza în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen. și neconstatându-se existența vreunui caz de casare, recursul

declarat de condamnat urmează să fie respins ca atare, cu obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.D., împotriva deciziei penale nr. 253/ A din 5 mai 2003

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă condamnatul la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei

reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 octombrie 2003.