ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1814/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune înregistrată, la 15 martie 2001, la Tribunalul Bihor, reclamanta A.P.A.P.S. a solicitat anularea Hotărârii nr. 1 din 27 februarie 2001, privind majorarea capitalului social al SC O.L.I. SA Oradea, societate aflată în reorganizare judiciară, anularea procesului-verbal din aceeași dată, care a stat la baza hotărârii menționate, precum și a tuturor actelor subsecvente intervenite în vederea înregistrării acestei hotărâri. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea, a cărei anulare o solicită, a fost luată cu încălcarea dispozițiilor art. 115 din Legea nr. 31/1990, privind cvorumul de vot și că, prin adoptarea acesteia, se creează un important prejudiciu statului, în calitate de acționar majoritar, în ceea ce privește procentul deținut din capitalul social al SC O.L.I.

SA Oradea, întrucât conversia creanțelor SC T.T.I. SA Cluj Napoca, în lipsa reevaluării imobilelor corporale, conform H.G. nr. 403/2000 și O.U.G. nr. 229/2000, are ca efect nu numai modificarea structurii acționariatului, ci și reducerea cotei de participare a statului, cu consecința dobândirii, de către creditoarea SC T.T.I. SA, a 61,84% din acțiuni. Prin sentința nr. 59/A din 20 martie 2001, Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de A.P.A.P.S., precum și contestația introdusă de Direcția de Muncă și Solidaritate Socială, privind obligarea SC O.L.I. SA Oradea la plata majorărilor de întârziere, în cuantum de 0,1% pe zi, fiind admisă, însă, contestația formulată de administratorul judiciar SC I.N.T.

SRL, privind înscrierea unui creditor în tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei SC O.L.I. SA Oradea. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că Hotărârea nr. 1 din 27 februarie 2001 a fost adoptată de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor SC O.L.I. SA, cu respectarea prevederilor art. 115 din Legea nr. 31/1990, întrucât, conform adresei nr. 304/235 din 19 februarie 2001, reclamanta A.P.A.P.S. a fost de acord cu majorarea capitalului social prin conversie în acțiuni a creanței SC T.T.I. SA, astfel că lipsa reprezentantului A.P.A.P.S., în ședința Adunării Generale Extraordinare din 27 februarie 2001, nu poate avea nici o semnificație. A mai reținut prima instanță că, potrivit art. 1 alin. (7) din H.G.

nr. 403/2000, agenții economici care se află în procedura de lichidare judiciară, conform Legii nr. 64/1995, nu pot proceda la reevaluarea activelor imobilizate. Prin decizia nr. 271/C din 1 noiembrie 2001, Curtea de Apel Oradea a admis recursul declarat de Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Bihor, debitoarea fiind obligată la plata majorărilor de întârziere. p rin aceeași decizie a fost respins recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Împotriva hotărârilor judecătorești menționate, în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, a declarat recurs în anulare Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, susținând că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat în parte soluționarea greșită a cauzei pe fond.

În dezvoltarea motivelor din recursul în anulare se arată, în esență, că, prin Hotărârea nr. 914 din 19 februarie 2001, A.P.A.P.S. a decis să acorde reprezentantului său în A.G.A. un mandat special, în vederea conversiei în acțiuni a creanței SC T.T.I. SA Cluj Napoca, dar condiționat de reevaluarea patrimoniului societății, conform H.G. nr. 403/2000 și majorarea capitalului social al acesteia, cu diferențele rezultate din reevaluare și cu un număr de acțiuni raportat la valoarea nominală a acestora. Că, prin adresa nr. 304/235 din 19 februarie 2001, A.P.A.P.S. a comunicat atât SC O.L.I. SA Oradea, cât și Direcției de Coordonare, sucursala regională din cadrul A.P.A.P.S., că a dat mandat special reprezentantului său în A.G.A.

să voteze favorabil cu privire la conversie, dar numai în condițiile arătate mai sus. Cu toate că reprezentantul A.P.A.P.S. a lipsit la a doua convocare, totuși, acționarii prezenți, reprezentând 23,12% din capitalul social, în ședința Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 27 februarie 2001, au adoptat Hotărârea nr. 1 din aceeași dată, prin care au aprobat conversia în acțiuni a creanței deținute de SC T.T.I. SRL Cluj Napoca și majorarea capitalului social al societății, stabilind, în același timp, noua valoare a capitalului social și structura acționariatului, fără a lua în considerație condițiile în care reclamanta A.P.A.P.S. și-a dat acordul în acest sens.

Cum, potrivit art. 115 din Legea nr. 31/1990, pentru validitatea deliberării Adunării Generale Extraordinare este necesară prezența acționarilor, reprezentând jumătate din capitalul social, iar hotărârea să fie luată cu votul unui număr de acționari reprezentând cel puțin o treime din capitalul social (condiții care trebuiesc respectate și în cazul în care hotărârea este luată chiar la a doua convocare, așa cum s-a întâmplat în speță) rezultă că Hotărârea nr. 1 din 27 februarie 2001 (a cărei anulare s-a solicitat) care a fost adoptată cu prezența și votul acționarilor, reprezentând 23,12% din capitalul social, a fost luată fără a fi îndeplinite condițiile de cvorum și majoritate prevăzute de lege, astfel că aceasta nu poate produce efecte, nefiind validă.

Se mai susține și faptul că reprezentantul acționarului majoritar, A.P.A.P.S., a participat la prima convocare nu este de natură să influențeze condițiile de cvorum și majoritate în lipsa unor dispoziții legale exprese cerute pentru convocările ulterioare, aceasta în afara faptului că voința societății este de natură deliberativă și, ca atare, se formează numai în urma dezbaterilor, context în care opțiunea eventuală a consimțământului în parte de la fiecare acționar, neputând constitui expresia voinței societății, situație față de care adresa nr. 304/235 din 19 februarie 2001, comunicată de acționarul majoritar A.P.A.P.S. societății comerciale debitoare nu echivalează cu exprimarea votului în forma prevăzută de lege și, deci, nu poate produce efecte.

În consecință se solicită admiterea recursului în anulare, casare parțială a hotărârilor atacate, iar pe fond, admiterea acțiunii formulate de A.P.A.P.S. Se constată că, în cauză, au fost formulate două cereri de intervenție. Astfel, printr-o primă cerere formulată în interes propriu, intervenienta SC E.I.E. SRL București solicită, în esență, admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și, pe fond, să se dispună reincluderea sa pe tabelul creditorilor SC O.L.I. SA, cu o creanță în valoare de 295.083,57 franci francezi, din care a fost eliminată în baza unui raport fals, întocmit de administratorul judiciar, situație coroborată și cu neconvocarea sa la adunarea creditorilor.

De asemenea, a formulat cererea de intervenție în interesul pârâtei, SC O.L.I. SA Oradea, SC T.T.I. SA Cluj Napoca, prin care aceasta solicită, pentru motive de oportunitate, respingerea recursului în anulare învederând că, în cazul anulării hotărârii A.G.E.A. din 27 februarie 2001 a SC O.L.I. SA Oradea, ar suporta un grav prejudiciu material, deoarece, ca urmare a dobândirii pachetului majoritar de acțiuni, a procedat la efectuarea unor substanțiale investiții al căror cost nu ar mai putea fi recuperat și, ca urmare, această situație ar echivala cu o afacere ratată. Examinând cu prioritate cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC E.I.E. SRL București, se constată că acesta putea fi făcută potrivit art. 50 alin. (3) C. proc.

civ., cel târziu în instanța de apel. Or, cum această cerere a fost introdusă într-o cale extraordinară de atac, rezultă, potrivit textului legal precitat, că aceasta a fost formulată tardiv și, pe cale de consecință, urmează a fi respinsă ca atare. Cu privire la recursul în anulare, se constată că în mod justificat s-au formulat critici prin acesta împotriva hotărârilor atacate, din moment ce, la pronunțarea acestora, au fost încălcate dispozițiile imperative ale legii, respectiv, cele ale art. 115 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, care prevăd că, pentru validitatea deliberării Adunării Generale Extraordinare, la convocările următoare (cazul în speță) este necesară prezența acționarilor, reprezentând jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin o treime din capitalul social.

În speță, Hotărârea nr. 1 din 27 februarie 2001 a A.G.E.A. SC O.L.I. SA Oradea, prin care s-a aprobat conversia în acțiuni a creanței deținută de SC T.T.I. SRL Cluj Napoca și majorarea capitalului social al societății, stabilindu-se, totodată, o nouă valoare a capitalului social, cu consecințe în modificarea structurii acționariatului (fără a se lua în considerare condițiile impuse de acționarul majoritar A.P.A.P.S., care a lipsit de la această adunare) a fost adoptată în prezența și cu votul acționarilor reprezentând doar 23,12% din capitalul social, deci, cu încălcarea condițiilor de cvorum și majoritate, prevăzute imperativ de textul legal precitat și, ca atare, în mod corect se susține în recursul în anulare că aceasta este lipsită de validitate și nu poate să producă efecte juridice.

Pe de altă parte, faptul că reclamanta A.P.A.P.S. a decis prin Hotărârea nr. 914 din 19 februarie 2001 (comunicată pârâtei SC O.L.I. SA Oradea cu adresa nr. 304/235 din 19 februarie 2001) să acorde reprezentantului său în A.G.E.A. (care a lipsit de la a doua adunare) un mandat special pentru aprobarea conversiei în acțiuni a creanței SC T.T.I. SA Cluj și majorării capitalului social al acesteia cu diferența de valoare și cu un număr de acțiuni raportat la valoarea nominală, nu este de natură să conducă la concluzia că, prin exprimarea consimțământului de către acționarul majoritar în acest fel, s-ar fi înlăturat consecințele legate de adoptarea Hotărârii nr. 1 din 27 februarie 2001 a A.G.E.A.

SC O.L.I. SA Oradea, cu încălcarea condițiilor de participare a acționarilor și cvorum, respectiv, numai cu 23,12% din capitalul social, prevăzute de textul legal precitat [art. 115 alin. (3) din Legea nr. 31/1990]. De asemenea, se constată că bine se susține în recursul în anulare că acordul reclamantei, A.P.A.P.S., cu privire la conversie în condițiile arătate, comunicat cu adresa nr. 304/235 din 19 februarie, nu putea avea vreun efect în cauză și, ca atare, nu putea valida Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 27 februarie 2001, întrucât voința socială, în cadrul societăților comerciale pe acțiuni, se naște numai din dezbaterile care au loc într-o anumită adunare și sub anumite forme, astfel că acordul acționarului majoritar, A.P.A.P.S., cu privire la adoptarea măsurii prezentate în scris, nu poate constitui expresia voinței societății și, ca urmare, sub acest aspect, Hotărârea nr. 1 din 27 februarie 2001 luată de A.G.E.A.

a SC O.L.I. SA Oradea este nelegală. Așa fiind, urmează a se admite recursul în anulare, a se modifica în parte decizia instanței de recurs, a se admite recursul declarat de A.V.A.S. București (fostă A.P.A.P.S.) împotriva sentinței instanței de fond, pe care o schimbă, în sensul că admite acțiunea formulată de A.V.A.S. București și dispune anularea Hotărârii A.G.E.A. a SC O.L.I. SA Oradea nr. 1 din 27 februarie 2001, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței. Cu privire la cererea de intervenție formulată de SC T.T.I. SA Cluj Napoca, în interesul pârâtei, SC O.L.I. SA Oradea, prin care se solicită respingerea recursului în anulare și menținerea hotărârilor atacate, se constată că aceasta nu poate fi primită, din moment ce, prin decizia de față, s-a constatat că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat, în parte, o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Așa fiind, urmează a se respinge ca neîntemeiată și cererea de intervenție introdusă de intervenienta în nume propriu SC T.T.I. SA Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge cererea de intervenție formulată de SC E.I.E. SRL București, în interes propriu, ca tardiv formulată. Admite recursul în anulare, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței nr. 59/PT din 20 martie 2001, pronunțată de Tribunalul Bihor și a deciziei nr. 271 din 1 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, modifică în parte decizia 271 din 1 noiembrie 2001, admite recursul A.V.A.S. București, declarat împotriva sentinței atacate, pe care o schimbă, în sensul că admite acțiunea A.V.A.S. București și dispune anularea Hotărârii A.G.A. a SC O.L.I. SA Oradea nr. 1 din 27 februarie 2001. Menține restul dispozițiilor sentinței.

Respinge cererea de intervenție formulată de SC T.T.I. SA Cluj Napoca, în interesul intimatei debitoare, SC O.L.I. SA Oradea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 mai 2004.