ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.01.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 343/2003

HOTĂRÂRE
24.01.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 343/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, Autoritatea pentru

Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, a chemat în judecată pe

pârâta S.C. C.D. S.A. și a solicitat obligarea la plata daunelor moratorii,

pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate către F.P.S., pentru

exercițiul financiar al anului 1997.

Tribunalul Brăila, prin sentința

civilă nr. 159 din 14 martie 2001, a respins acțiunea reclamantei, reținând, în

esență, că stabilirea unui termen de plată a dividendelor aprobate de A.G.A.

este unilateral și abuziv, iar plata de către pârâtă a dividendelor, fără a fi

pusă în întârziere exclude răspunderea acesteia.

Curtea de Apel Galați, sesizată cu

apelul declarat împotriva sentinței susmenționate, prin decizia civilă nr.

391/A din 9 mai 2001, a respins cererea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Instanța de apel a considerat că

dispozițiile Legii nr. 31/1990 nu prevăd decât dreptul acționarilor de a primi

dividende și cuantumul lor, iar A.G.A. din 30 martie 1998 a stabilit plata

dividendelor, când societatea comercială va avea disponibilități financiare.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva deciziei astfel pronunțate, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

Evocând nelegalitatea și

netemeinicia deciziei atacate, recurenta susține că scopul societăților

comerciale este realizarea de beneficii, iar obligația de a distribui dividende

își are izvorul în contractul de societate, plata cu întârziere angajând

răspunderea potrivit art. 43 C. com.

Pe de altă parte, recurenta mai

susține că, potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990, cuantumul și distribuția

dividendelor se stabilesc de A.G.A. odată cu aprobarea bilanțului contabil.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru următoarele considerente.

Dispozițiile art. 111 din Legea nr.

31/1990 prevăd ca dată a scadenței plății dividendelor, data aprobării

bilanțului contabil. Odată stabilite dividendele, acestea capătă caracterele

unor drepturi de creanță ale acționarilor față de societate, cu consecința

obligativității acesteia din urmă de a le plăti.

Termenul generic de care se prevalează

pârâta, “până când societatea va avea disponibilități financiare”, nu poate

avea consecințe juridice. La data la care au fost stabilite, prin aprobarea

bilanțului contabil, disponibilitățile financiare la capitolul beneficii,

existau. Ele au fost aprobate de A.G.A. în urma întocmirii balanței de venituri

și cheltuieli și a calculelor eficienței economice a întreprinderii. De aceea,

creanța a devenit scadentă la data aprobării bilanțului contabil, iar incidența

dispozițiilor art. 43 C. com. este efectivă – datoriile comerciale lichide și

plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.

Cu privire la cuantumul dobânzilor

solicitate, printr-o normă imperativă, O.U.G. nr. 9/2000, legiuitorul a

stabilit dobânzile legale ca fiind acelea practicate de B.N.R., situație față

de care stabilirea de către instituții bugetare, a altor valori decât cele

expres menționate, este nepermisă și nu poate fi luată în calcul.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei

391/A din 9 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Galați și, admițând apelul

declarat împotriva sentinței civile nr. 159 din 14 martie 2001, va admite

acțiunea și va obliga pe pârâtă la 50.325.700 lei daune moratorii.

Admite recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru

Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, împotriva

deciziei nr. 391 din 9 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, modifică decizia atacată, admite

apelul aceleiași părți, împotriva sentinței nr. 159 din 14 martie 2001 a

Tribunalului Brăila, pe care o schimbă în tot și, pe fond, admite în parte

acțiunea și obligă pârâta la plata sumei de 50.325.700 lei daune moratorii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-15
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3658/2005
Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 4123/2000 A.P.A.P.S., a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC C. SA Brăila să oblige pârâta la plata sumei de
ÎCCJ 2001-03-14
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2843/2003
elor cuvenite acționarilor, fără a stabili, însă, o dată certă pentru plata acestora. Deoarece părțile nu au convenit, de comun acord, un termen de plată și nici legea nu prevede un astfel de termen, apare excesivă, unilaterală și abuzivă,
ÎCCJ 2004-04-21
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1395/2004
actul normativ sus-evocat, cuantumul și distribuirea dividendelor către acționarii societății se stabilesc de A.G.A. la momentul aprobării bilanțului contabil. Reclamantul a calculat daune-interese moratorii, pentru plata cu întârziere a di
ÎCCJ 2003-02-26
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1187/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 octombrie 2000, reclamantul, Fondul Proprietății de Stat, în prezent, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Part
ÎCCJ 2003-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 43/2003
pentru anul 1997, că urmare a aprobării bilanțului la 14 aprilie 1998, dar nu poate fi obligată la daune interese moratorii, întrucât aportul asociaților la capitalul social nu este purtător de dobânzi. Împotriva acestei decizii, în termen
Sursă