ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3312/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1725 din 29 septembrie 2003, Judecătoria Năsăud a admis acțiunea formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamanții C.M. și C.R. împotriva pârâților A.V. și A.A.M. și a obligat pârâții să înceteze orice lucrare de demolare sau distrugere a construcțiilor și instalațiilor aferente imobilului situat în Sângeorz-Băi – Cormaia și anume cabana și construcțiile anexe, trei bazine pentru pești și instalațiile aferente. Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 1.088.000 lei, cheltuieli de judecată. În motivarea sentinței s-a reținut că între părți există un litigiu privind stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilelor care formează obiectul prezentei cauze, anume dosarul nr. 2703/2002 al Judecătoriei Năsăud.

Întrucât în cauză se pretinde că pârâții au început să distrugă o parte din aceste bunuri, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ. Astfel, urgența se justifică prin aceea că, sistând lucrările, se previne producerea unei pagube iminente și ireparabile, vremelnicia este dată de durata măsurilor dispuse, iar neprejudecarea fondului se realizează prin aceea că instanța nu se pronunță cu privire la titularul dreptului de proprietate. În baza art.274 C. proc. civ., pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a sumei de 1.088.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocațial, taxă de timbru și timbru judiciar. Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții, cerând admiterea lui, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii introduse de reclamant.

Hotărârea atacată, susțin recurenții, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, anume a prevederilor art. 581 C. proc. civ., măsura dispusă de instanță neavînd caracterul vremelnic cerut de textul de lege evocat. De asemenea, s-au aplicat greșit prevederile art. 274 și art. 275 C. proc. civ., prin obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, deși cauza s-a judecat fără citarea părților, situație în care recurenții-pârâți nu puteau fi obligați să suporte cheltuielile de judecată ale intimaților reclamanți. Instanța de fond a admis acțiunea fără să administreze nici o probă, recurenții pârâți sunt proprietarii tabulari ai imobilelor și nu au executat pretinsele lucrări de demolare sau distrugere la care intimații reclamanți fac referire.

Se invocă prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Recursul părților este nefondat și urmează a se respinge. Prima critică, referitoare la lipsa caracterului vremelnic a măsurii dispuse de instanță, este neîntemeiată. Sistarea oricăror lucrări de demolare sau distrugere a construcțiilor și instalațiilor imobilelor, ordonată de instanță are o limită în timp, fiind destinată să dureze până când cauza se va soluționa în fond, anume dosarul nr. 2703/2002 al Judecătoriei Năsăud chiar dacă hotărârea pronunțată nu cuprinde nici o mențiune în acest sens, ea fiind subînțeleasă.

Privitor la critica vizând acordarea cheltuielilor de judecată, la baza obligației de restituire a acestora stă culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul, declanșat de efectuarea de către intimații pârâți a lucrărilor de demolare și distrugere, trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea reclamantă, fiind fără relevanță judecarea cauzei fără citarea părților, dacă cheltuielile efectuate sunt justificate și dovedite. În pronunțarea hotărârii, instanța de fond a verificat și analizat probele existente în dosarul nr. 2703/2002, aflat pe rolul Judecătoriei Năsăud la acea dată, în care părțile tind să stabilească dreptul de proprietate asupra imobilelor, așadar nici critica privind lipsa dovezilor nu poate fi primită.

Drept urmare, se va respinge ca nefondat recursul pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții A.V. și A.A.M. împotriva sentinței civile nr. 1725 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2004.