ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3312/2004

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1725 din 29 septembrie 2003,

Judecătoria Năsăud a admis acțiunea formulată pe calea ordonanței președințiale

de reclamanții C.M. și C.R. împotriva pârâților A.V. și A.A.M. și a obligat

pârâții să înceteze orice lucrare de demolare sau distrugere a construcțiilor

și instalațiilor aferente imobilului situat în Sângeorz-Băi – Cormaia și anume

cabana și construcțiile anexe, trei bazine pentru pești și instalațiile

aferente.

Au fost obligați pârâții să plătească

reclamanților suma de 1.088.000 lei, cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței s-a reținut că între

părți există un litigiu privind stabilirea dreptului de proprietate asupra

imobilelor care formează obiectul prezentei cauze, anume dosarul nr. 2703/2002

al Judecătoriei Năsăud.

Întrucât în cauză se pretinde că pârâții au

început să distrugă o parte din aceste bunuri, instanța a apreciat că sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ. Astfel, urgența se

justifică prin aceea că, sistând lucrările, se previne producerea unei pagube iminente

și ireparabile, vremelnicia este dată de durata măsurilor dispuse, iar

neprejudecarea fondului se realizează prin aceea că instanța nu se pronunță cu

privire la titularul dreptului de proprietate.

În baza art.274 C. proc. civ., pârâții au fost

obligați la plata către reclamanți a sumei de 1.088.000 lei cheltuieli de

judecată, reprezentând onorar avocațial, taxă de timbru și timbru judiciar.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții,

cerând admiterea lui, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii

introduse de reclamant.

Hotărârea atacată, susțin recurenții, a fost

dată cu aplicarea greșită a legii, anume a prevederilor art. 581 C. proc. civ.,

măsura dispusă de instanță neavînd caracterul vremelnic cerut de textul de lege

evocat.

De asemenea, s-au aplicat greșit prevederile

art. 274 și art. 275 C. proc. civ., prin obligarea recurenților la plata

cheltuielilor de judecată, deși cauza s-a judecat fără citarea părților,

situație în care recurenții-pârâți nu puteau fi obligați să suporte

cheltuielile de judecată ale intimaților reclamanți.

Instanța de fond a admis acțiunea fără să

administreze nici o probă, recurenții pârâți sunt proprietarii tabulari ai

imobilelor și nu au executat pretinsele lucrări de demolare sau distrugere la

care intimații reclamanți fac referire.

Se invocă prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ.

Recursul părților este nefondat și urmează a se

respinge.

Prima critică, referitoare la lipsa caracterului

vremelnic a măsurii dispuse de instanță, este neîntemeiată. Sistarea oricăror

lucrări de demolare sau distrugere a construcțiilor și instalațiilor

imobilelor, ordonată de instanță are o limită în timp, fiind destinată să

dureze până când cauza se va soluționa în fond, anume dosarul nr. 2703/2002 al

Judecătoriei Năsăud chiar dacă hotărârea pronunțată nu cuprinde nici o mențiune

în acest sens, ea fiind subînțeleasă.

Privitor la critica vizând acordarea

cheltuielilor de judecată, la baza obligației de restituire a acestora stă

culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul, declanșat de

efectuarea de către intimații pârâți a lucrărilor de demolare și distrugere,

trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea reclamantă, fiind

fără relevanță judecarea cauzei fără citarea părților, dacă cheltuielile

efectuate sunt justificate și dovedite.

În pronunțarea hotărârii, instanța de fond a

verificat și analizat probele existente în dosarul nr. 2703/2002, aflat pe

rolul Judecătoriei Năsăud la acea dată, în care părțile tind să stabilească

dreptul de proprietate asupra imobilelor, așadar nici critica privind lipsa

dovezilor nu poate fi primită.

Drept urmare, se va respinge ca nefondat

recursul pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâții A.V. și A.A.M. împotriva sentinței civile nr. 1725 din 29 septembrie

2003 a Judecătoriei Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 mai 2004.