ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 351/2003

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la 4 iulie 2002, contestatoarele SC T. SRL Botoșani și SC C.G. SRL au solicitat anularea deciziei nr. 4585 din 4 ianuarie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, prin care a fost anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 19 din 29 octombrie 1999, pronunțată de Curtea de Apel Suceava. În motivarea contestației, petiționarele au susținut că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale. Deși au achitat taxele de timbru conform mențiunilor făcute în citații, totuși, instanța supremă a anulat recursul ca insuficient timbrat, fără a observa dovezile depuse la dosarul de recurs.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Au fost depuse copiile sentinței civile nr. 81 din 1 martie 1999, pronunțată de Tribunalul Botoșani, adresele judecătorului sindic privind deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, precum și copia deciziei atacate. Totodată, au fost atașate dosarele prin care s-a soluționat litigiul dintre părți. Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de casare. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se tinde la anularea unei hotărâri irevocabile, în condițiile în care soluția pronunțată este rezultatul unei erori materiale (art. 318 C. proc.

civ.) sau dacă, la pronunțarea hotărârii, actele de procedură au fost neregulat întocmite. Cerințele legii taxei de timbru, respectiv, Legea nr. 146/1997, impun, sub sancțiunea anulării acțiunii sau cererii deduse judecății, plata anticipată a taxelor de timbru (art. 1 și 20 din legea sus menționată). Examinând lucrările dosarului a cărei hotărâre judecătorească este atacată, se constată că sunt depuse taxele de timbru în cuantumul stabilit de instanță, care, însă, nu au fost observate la momentul deliberării. Omisiunea instanței de a verifica taxele de timbru plătite de recurent, care au condus la anularea ca insuficient timbrată a cererii, se încadrează în dispozițiile legale menționate, iar soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale.

Urmează, așadar, ca, în temeiul textelor de lege citate, Curtea să admită contestația în anulare și, anulând decizia atacată, să fixeze un nou termen pentru judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anularea deciziei nr. 4585 din 4 octombrie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, formulată de contestatoarele SC T. SRL Botoșani, prin administrator T.L. și SC C.G. SRL Botoșani, prin administrator E.P., anulează decizia contestată. Fixează termen pentru judecarea recursului la data de 4 aprilie 2003, cu citarea părților. Respinge cererea de suspendare, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 ianuarie 2003.