ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3912/2003

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 319 din 6 martie 2000 a admis acțiunea reclamantei D.S. Sibiu și a obligat pe pârâta S.C. G. SRL Sibiu la plata sumei de 38.740.020 lei contravaloare masă lemnoasă, 24.325.816 lei penalități de întârziere și 4.428.950 lei cheltuieli de judecată, luându-se act de renunțarea la sechestru asigurător. Prin decizia civilă nr. 1061 din 21 decembrie 2000, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința civilă de mai sus și a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia civilă nr. 3737 din 30 mai 2002, a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamantă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a formulat o contestație în anulare, potrivit art. 317 și art. 318 C. proc. civ., susținând că a timbrat recursul cu O.P. nr. 285 din 27 mai 2002. Contestația în anulare de față este nefondată pentru cele ce se vor arăta în continuare. Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură ori dacă soluția este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317 și art. 318 C. proc.

civ.). Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Prin urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

În speță reclamanta recurentă susține, printr-un fax adresat Curții Supreme de Justiție, că depune copia O.P. nr. 285 din 27 mai 2002 prin care a achitat taxa de timbru în recurs. Cum, de la dosar lipsește acest început de dovadă de plată, pentru că recurenta avea obligația de a prezenta instanței originalul ordinului de plată a taxei de timbru indicată de instanță, se constată că potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru corect s-a dispus anularea recursului ca insuficient timbrat. În această situație, nefiind în nici un fel vorba de o eroare materială a instanței privind neobservarea dovezii de plată a timbrajului, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 317 și art. 318 C. proc.

civ., contestația în anulare urmând a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de D.S. Sibiu împotriva deciziei nr. 3737 din 30 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.