ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3912/2003

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 319

din 6 martie 2000 a admis acțiunea reclamantei D.S. Sibiu și a obligat pe

pârâta S.C. G. SRL Sibiu la plata sumei de 38.740.020 lei contravaloare masă

lemnoasă, 24.325.816 lei penalități de întârziere și 4.428.950 lei cheltuieli

de judecată, luându-se act de renunțarea la sechestru asigurător.

Prin decizia civilă nr. 1061 din 21 decembrie

2000, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot

sentința civilă de mai sus și a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială,

prin decizia civilă nr. 3737 din 30 mai 2002, a anulat ca insuficient timbrat

recursul declarat de reclamantă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești, reclamanta a formulat o contestație în anulare, potrivit art. 317

și art. 318 C. proc. civ., susținând că a timbrat recursul cu O.P. nr. 285 din

27 mai 2002.

Contestația în anulare de față este nefondată

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ.,

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța

respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de casare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară

de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se

urmărește anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunțarea ei nu s-au

observat neregularitățile actelor de procedură ori dacă soluția este rezultatul

unei erori materiale evidente (art. 317 și art. 318 C. proc. civ.).

Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ.,

potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost

rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în

legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greșită

a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar

fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este

necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, greșelile instanței de recurs care

pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli

de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor

legale.

În speță reclamanta recurentă susține, printr-un

fax adresat Curții Supreme de Justiție, că depune copia O.P. nr. 285 din 27 mai

2002 prin care a achitat taxa de timbru în recurs.

Cum, de la dosar lipsește acest început de

dovadă de plată, pentru că recurenta avea obligația de a prezenta instanței

originalul ordinului de plată a taxei de timbru indicată de instanță, se constată

că potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de

timbru corect s-a dispus anularea recursului ca insuficient timbrat.

În această situație, nefiind în nici un fel

vorba de o eroare materială a instanței privind neobservarea dovezii de plată a

timbrajului, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 317 și art. 318

C. proc. civ., contestația în anulare urmând a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

contestația în anulare formulată de D.S. Sibiu împotriva deciziei nr. 3737 din 30

mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2003.