ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2082/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 275 din 11

decembrie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul M.B.N. la 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1)

și (3) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 26 iunie 2002 la zi.

Pe latură civilă, inculpatul a fost

obligat să plătească suma de 1.447.682 lei cheltuieli de spitalizare cu dobânda

legală până la achitarea debitului către partea civilă Spitalul orășenesc

Siret.

Prin aceeași sentință, au fost

respinse, ca nefondate, despăgubirile civile solicitate de partea vătămată

A.M.I., prin reprezentanții săi legali A.M.D. și A.M.M.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 20 iunie 2002, în jurul

orelor 14,00, după efectuarea unor activități agricole și consumarea a 100 ml.

lichior de mere, inculpatul s-a reîntors la domiciliul bunicului său unde l-a

întâlnit pe minorul A.M.I. în vârstă de 10 ani, care suferă de „deficiență

mintală severă”, fiind încadrat în gradul I de handicap.

După ce inculpatul a intrat în

bucătăria de vară a bunicului său, minorul l-a urmat, împrejurare în care s-a

hotărât să-l oblige să întrețină cu el raporturi sexuale anale. În aceste

împrejurări, inculpatul a imobilizat-o pe partea vătămată, aducând-o în

imposibilitatea de a se apăra și profitând și de deficiența mintală a acesteia,

a întreținut cu minorul un raport sexual anal, după care l-a trimis acasă, iar

el a părăsit casa bunicilor, reîntorcându-se la domiciliul părinților săi din

orașul Siret.

În ziua de 23 iunie 2002, victima a

fost internată în spital și a fost examinată medico-legal, concluzionându-se că

aceasta prezenta „o fisură postero-anală” ce atesta realitatea raportului

sexual.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului în săvârșirea violului au fost stabilite în baza procesului-verbal

de sesizare, procesului-verbal de audiere, certificatul medico-legal,

declarațiile martorilor coroborate cu cele ale inculpatului de recunoaștere a

săvârșirii infracțiunii.

Instanța a înlăturat apărarea

formulată de inculpat în faza cercetării judecătorești, în sensul revenirii

asupra declarațiilor de recunoaștere a faptei și susținerii că este nevinovat,

ca fiind nesusținută de nici o altă probă.

Prin decizia penală nr. 41 din 3

februarie 2003, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de inculpatul

M.B.N., a desființată în parte sentința primei instanțe, în sensul că, prin

aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen., a redus pedeapsa la 5 ani

închisoare.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar, privind criticile formulate de apelant a reținut că în cauză

s-au administrat probe temeinice de vinovăție a inculpatului, care prin

constrângere și profitând de faptul că minorul parte vătămată nu se putea apăra

datorită deficienței mintale severe de care suferă, a întreținut raport sexual

anal cu acesta și că retractarea de către inculpat în instanță a declarațiilor

date la urmărirea penală, nu este justificată.

S-a considerat întemeiată critica

privind individualizarea pedepsei, în sensul că, prin aplicarea dispozițiilor

art. 76 lit. a) C. pen., se impune reducerea pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul care, a susținut că prin condamnarea sa

pentru infracțiunea de viol s-a săvârșit o eroare gravă de fapt.

S-a solicitat casarea hotărârilor și

achitarea pentru inexistența faptei.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.

197 alin. (1) și (3) C. pen., constând în aceea că, în ziua de 20 iunie 2002, în

locuința bunicului său a întreținut un act sexual anal cu minorul A.M.I., în

vârstă de 10 ani și cu o deficiență mintală severă.

Susținerea inculpatului în instanță

că declarațiile date în faza de urmărire penală nu reflectă realitatea și că

este nevinovat de fapta imputată a fost în mod justificat înlăturată de

instanța de control judiciar, din probe rezultând că minorul a fost violat în

ziua de 20 iunie 2002 de către acesta.

Astfel, părinții minorului au

declarat că, chiar în ziua de 20 iunie 2002, când s-au întors de la lucru l-au

găsit pe fiul lor plângând, acesta explicându-le mamei și bunicii, că a fost

violat de inculpat.

Părinții nu au anunțat imediat

poliția, însă a doua zi, minorul acuzând dureri, l-au dus la spital unde

examinat medico-legal s-a confirmat realitatea raportului sexual.

Așa fiind, soluția de condamnare

confirmată de instanța de control judiciar este concordantă cu probele de

vinovăție administrate și nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.

Întrucât critica din recurs este

neîntemeiată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența

unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca

nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată,

durata reținerii și arestării preventive de la 26 iunie 2002 la 7 mai 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.B.N., împotriva deciziei penale nr. 41 din 3 februarie

2003 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsă, perioada

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 26 iunie 2002 la 7 mai

2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

mai 2003.