ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.10.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4507/2003

HOTĂRÂRE
15.10.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4507/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70 din 25 martie

2003, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în baza art. 197 alin. (3) C. pen., a

fost condamnat inculpatul S.D. la 12 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C.

pen., pe o durată de 5 ani.

S-a admis în parte acțiunea civilă

și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 30 milioane lei despăgubiri

civile către partea civilă G.C.A.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 28 noiembrie 2002,

inculpatul, după ce a tăiat lemne pentru o familie din satul Malcoci, prilej cu

care a consumat un litru de vin, s-a întors în locuința sa.

În zonă l-a observat pe minorul

G.C.A., în vârstă de 8 ani, pe care l-a invitat în casă și i-a cerut să se

dezbrace, apoi a întreținut cu acesta raport sexual anal.

Deși victima încerca să opună

rezistență și plângea, inculpatul a continuat acțiunea sa.

Împotriva hotărârii, de mai sus, a

declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

în sensul că nu se face vinovat pentru fapta pentru care a fost condamnat, iar

în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 192 din 17

iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul S.D.

S-a constatat că prin probele

administrate s-a dovedit vinovăția inculpatului în producerea infracțiunii, iar

pedeapsa aplicată respectă prevederile art. 72 și art. 52 C. pen.

În termen legal, împotriva hotărârii

a declarat recurs inculpatul.

Prin concluziile sale, inculpatul a

criticat hotărârea pentru greșita individualizare a pedepsei, solicitând

reducerea cuantumului acesteia.

Critica formulată se încadrează în

cazul de casare prevăzută de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., dar recursul este nefondat, pentru cele ce urmează:

Procedând la individualizarea

pedepsei, în cauză, instanțele au avut în vedere în totalitate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind o pedeapsă în limitele legale

sancționatoare, aproape de limita minimă legală.

Întreținerea unui raport sexual prin

constrângere cu un minor în vârstă de 8 ani, constituie în drept infracțiunea

de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., care este prevăzută de lege

cu o pedeapsă cuprinsă între 10 – 20 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi.

Stabilind o pedeapsă aproape de

limita sa minimă, instanța a avut în vedere nu numai agresivitatea faptei,

rezultatul produs și consecințele pe care aceasta le-a putut avea în viitor

asupra unui minor de 8 ani, dar și persoana făptuitorului infractor primar.

În acest context, nu se constată

motive care să justifice o reducere a pedepsei la limita minimă legală, aceasta

cu atât mai mult, cu cât, pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o

conduită procesuală nesinceră și oscilantă.

Cum pedeapsa aplicată respectă

prevederile art. 72 C. pen., dar este și aptă să realizeze cerințele art. 52 C.

pen., critica formulată se va respinge ca nefondată.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, cu

obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa

aplicată detenția preventivă la zi.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr.

192/ P din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2002 la 15

octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-13
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2854/2003
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 18 din 13 ianuarie 2003, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul Ș.A. la 7 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de vi
ÎCCJ 2003-05-29
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2559/2003
pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat la zi timpul arestării preventive cu începere de la 3 iulie 2002. Inculpatul a fost obligat la 20.000.000 lei cu titlu de despă
ÎCCJ 2003-02-05
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 554/2003
76 lit.d, art.99 și următoarele și art.13 din Codul penal. Inculpaților li s-au interzis drepturile prevăzute de art.64 din Codul penal în condițiile art.71 din Codul penal. Din pedepsele aplicate inculpaților s-a dedus arestarea preventivă
ÎCCJ 2003-12-18
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6012/2003
. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu a săvârșit fapta reclamată, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de circumstanțele sale personale. Examinând hotărârile atacat
ÎCCJ 2003-05-30
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2597/2003
de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul R.N. Prin recursul declarat, Parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice. Inculpatul R.N. a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Recursurile nu sunt fondate. În urma examinării p
Sursă