ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3770/2011

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Tribunalul Maramureș prin Sentința penală nr. 287 din 17 mai 2011 în temeiul art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.O. , în prezent aflat în Penitenciarul Gherla la 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 25 martie 2011 la zi.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 17 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen.a obligat inculpatul la plata către partea vătămată V.G., reprezentat legal de V.A., a sumei de 50.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 150 RON onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției către d-na av. M.A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul V.O. și partea vătămată V.G. locuiesc în cartierul Ponorîta, situat pe raza localității Vălenii Lăpușului, județul Maramureș și sunt rude în grad îndepărtat, împrejurare în raport de care primul cunoștea faptul că partea vătămată este minoră, în vârstă de 13 ani și 7 luni.

Din declarațiile inculpatului, coroborate conform art. 69 C. proc. pen. cu declarațiile părții vătămate, a rezultat că la data de 20 martie 2011, în jurul orei 16,00, V.O. s-a întâlnit cu minorul V.G. în pădurea situată în apropierea locuințelor acestora. Aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, conform propriilor susțineri, inculpatul V.O. l-a imobilizat pe minor și după ce i-a îndepărtat pantalonii, i-a pus mâna la gură ca să nu țipe și a întreținut cu acesta relații sexuale anale.

Inculpatul a fost surprins de martorul C.P. și întrucât s-a speriat, a părăsit în grabă locul faptei, iar partea vătămată s-a deplasat la locuința sa, unde i-a relatat ce s-a întâmplat mamei sale V.L., aceasta sesizând organele de poliție.

Potrivit raportului de constatare medico-legală din 25 martie 2011 întocmit de Serviciul Medico-Legal județean Baia Mare - Maramureș, partea vătămată V.G. a prezentat la data examinării leziuni anale care s-au putut produce în cadrul unui contact sexual anal și pot data din 20 martie 2011.

Inculpatul V.O. a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat, iar prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 24 martie 2011 întocmit de Cabinetul medico-legal Sighetu Marmației s-a concluzionat că acesta prezintă diagnosticul "retardare mentală ușoară cu tulburări de comportament", însă are capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale, discernământul fiind păstrat.

În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpatul V.O., constând în aceea că la data de 20 martie 2011, prin violență, a întreținut relații sexuale anale cu partea vătămată V.G., în vârstă de 13 ani și 7 luni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen.

Având în vedere incidența în cauză a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., instanța a reținut că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. se reduc cu o treime, și ținând seama de dispozițiile art. 72 C. pen. instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 C. pen.

Împotriva hotărârii, în termen legal, inculpatul a declarat apel criticând-o pentru netemeinicie.

A cerut desființarea sentinței și în rejudecare să fie redusă pedeapsa, ținând cont de condițiile în care a comis fapta și de circumstanțele personale și reale, că a cooperat cu organele judiciare, a recunoscut și regretat infracțiunea comisă.

Secția penală și de minori de la Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 126 A din 23 iunie 2011 a respins apelul ca nefondat .

Nemulțumit și de această hotărâre inculpatul a atacat-o cu recurs.

Inculpatul nu și-a motivat recursul, iar prin apărător și personal a cerut casarea deciziei și sentinței, pentru motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. A arătat că a recunoscut fapta, că este bolnav, concluziile raportului de expertiză psihiatrică fiind în sensul că prezintă sindrom de retard mintal asociat cu tulburări de comportament, astfel că se impune o reducere a pedepsei.

Verificând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Așa cum a motivat curtea de apel, din probele administrate a rezultat că inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice l-a imobilizat pe minorul în vârstă de 13 ani și 7 luni, în timp ce acesta aduna lemne în pădurea din spatele casei, și prin violență a întreținut cu acesta relații sexuale anale.

Fapta inculpatului de a comite infracțiuni privitoare la viața sexuală asupra unui copil în vârstă de 13 ani și 7 luni este gravă, potrivit art. 197 alin. (1) și 3 C. pen. fiind sancționată cu pedeapsa cuprinsă între 10 și 25 ani.

Având în vedere modul concret de săvârșire a faptei dar și persoana inculpatului tânăr, fără instruire școlară, prezentând retardare mentală pedeapsa de 12 ani orientată spre minimul special este singura în măsură să realizeze scopul de a-l preveni pe inculpat de a săvârși alte infracțiuni.

Prin cererea inculpatului și apărătorului acestuia nu au fost aduse argumente sau acte care să justifice o reindividualizare a pedepsei stabilite de prima instanță.

Așa fiind, Înalta Curte constată că hotărârile supuse recursului sunt legale și temeinice și urmează ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul ca nefondat.

În baza art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 25 martie 2011 la data deciziei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.O. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 25 martie 2011 la 25 octombrie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25 octombrie 2011.