ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3182/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 712 din 10

decembrie 2002, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul G.V. la:

- 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 3 ani;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând să fie executată

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., timp de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 64 și art.

71 C. pen.

A fost menținută arestarea

preventivă și s-a dedus prevenția de la data de 20 februarie 2002.

Inculpatul a fost obligat să

plătească 2.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

pentru asistența juridică din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului

Justiției.

Instanța a reținut următoarea

situație de fapt:

În vara anului 1999, inculpatul

G.V., cioban la stâna numitului V.V. din comuna Ciurea, județul Iași, l-a

cunoscut pe minorul parte vătămată G.I., în vârstă de 11 ani, întrucât și acesta

din urmă a lucrat la aceeași stână.

De la început cei doi au dormit în

același pat, inculpatul în acest timp făcându-i avansuri sexuale minorului.

Fiind refuzat, inculpatul l-a

amenințat pe minor cu bătaia, obligându-l astfel la întreținerea de relații

sexuale anale și bucale și, de asemenea să-l masturbeze, în mod repetat.

Cei doi s-au despărțit,

reîntâlnindu-se întâmplător la data de 18 decembrie 2002 când partea vătămată

G.I., trecea prin fața barului Z. din comuna Dobrovăț, județul Iași. Inculpatul

l-a acostat pe minor și asigurându-se că nu este însoțit de vreo persoană, l-a

atras în bar, servindu-l cu votcă după care, pretextând că are și el de

rezolvat unele probleme în satul Slobozia, spre care se îndrepta partea

vătămată, a plecat împreună cu aceasta. Pe traseu, străbătând o vie, inculpatul

i-a propus minorului să întrețină relații sexuale „dacă tot a băut din paharul

său de votcă”. Fiind refuzat, inculpatul l-a prins pe G.I., care încercase să

fugă, și l-a condus forțat, inițial la o colibă și apoi într-un loc mai ferit

din vie unde, prin amenințare cu un clește pentru cuie, l-a obligat să se

dezbrace de pantaloni și l-a forțat la relații sexuale anale, fără să reușească

însă să-i introducă penisul în anus. În continuare inculpatul l-a obligat pe

minor la relații bucale și, în cele din urmă, să-l masturbeze.

După circa 30 minute inculpatul l-a

dus pe minor în satul Dobrovăț la martorul V.P. și, în jurul orelor 19,00, l-a

condus din nou în via în care anterior au consumat relații sexuale, cu scopul

de a dormi peste noapte într-o colibă.

Amenințându-l cu bătaia, inculpatul

l-a determinat pe minor să se dezbrace și să practice relații sexuale anale.

Nereușind intromisiunea și întrucât partea vătămată a țipat de durere,

inculpatul a continuat cu obligarea acesteia la relații sexuale orale și să-l

masturbeze.

A doua zi dimineața, întrucât s-a

trezit înaintea inculpatului, partea vătămată a părăsit coliba și, după ce i-a

povestit mamei sale cele ce i s-au întâmplat, a fost sesizat organul de

poliție.

Raportul de constatare medico-legală

consemnează o fisură perineu-rectală, echimoză și escoriație fesieră stg, care

s-au putut produce în cadrul unei agresiuni sexuale.

Inculpatul a recunoscut atât în

cursul urmăririi penale, cât și la instanță săvârșirea faptelor astfel cum au

fost reținute.

Asupra acestuia organul de poliție a

găsit la data de 19 februarie 2002 cleștele pentru cuie, iar urmare cercetării

colibei în care s-au consumat relațiile sexuale a fost descoperit un nasture de

la pantalonii părții vătămate.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de fond inculpatul a declarat apel, invocând neadministrarea de probe

din care să rezulte vinovăția sa și greșita individualizare a pedepsei, care

este prea severă.

Prin decizia penală nr. 124 din 8

aprilie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului,

constatând că mijloacele de probă administrate confirmă vinovăția inculpatului,

iar pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen.

Decizia penală sus-arătată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, solicitând prin memoriul scris să se

constate că faptele au fost comise cu consimțământul minorului, iar prin

apărător, să-i fie redusă pedeapsa.

Verificând hotărârea atacată pe baza

lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că recursul

inculpatului este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate.

Situația de fapt a fost corect

reținută și temeinic dovedită prin mijloacele administrate.

Așa cum s-a arătat, în baza declarațiilor

părții vătămate, care a indicat obiectul cu care a fost amenințat, organul de

poliție, efectuând o percheziție corporală inculpatului, a descoperit asupra

acestuia cleștele pentru cuie, iar în coliba în care au fost comise faptele a

fost găsit un nasture smuls de la pantalonii minorului.

Actul medio-legal confirmă

agresiunea sexuală.

Aceste constatări obiective se

coroborează cu declarațiile constante ale inculpatului din cursul urmăririi

penale și, mai apoi, cu cea din fața instanței, administrată cu respectarea

dispozițiilor procedurale privind nemijlocirea, contradictorialitatea,

publicitatea și asistența juridică, prin care a recunoscut folosirea

mijloacelor de constrângere pentru practicarea relațiilor sexuale.

Prin aducerea la cunoștința mamei sale,

de îndată, agresiunii sexuale la care a fost supus, partea vătămată a

exteriorizat fără echivoc constrângerea sub stăpânirea căreia a fost victima

practicilor sexuale nefirești.

Toate aceste elemente de fapt și

aprecieri ale probelor susțin săvârșirea actelor sexuale de către inculpat,

prin constrângerea minorului.

Încadrarea juridică, însă, în

dispozițiile art. 197 alin. (3) teza I C. pen. și, respectiv, art. 202 alin.

(1) C. pen., a faptelor săvârșite de către inculpat, este greșită.

Potrivit art. 197 alin. (1) C. pen.,

constituie infracțiunea de viol „actul sexual, de orice natură, cu o persoană

de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de

imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința”.

Elementul material din conținutul

laturii obiective a infracțiunii de viol constă, așadar, atât în raportul

sexual, ca act sexual firesc, cât și în actele, relațiile de perversiune

sexuală.

Pe de altă parte, prin art. 201

alin. (4) C. pen., sunt încriminate „actele de perversiune sexuală cu o

persoană în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin

constrângere”.

Ne aflăm, astfel, în fața unor

încriminări paralele a actelor de perversiune sexuală atunci când acestea se

săvârșesc cu o persoană în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima

voința sau prin constrângere.

Curtea constată această realitate

legislativă atipică și apreciază că faptele inculpatului de a practica relații

sexuale prin constrângere cu minorul parte vătămată G.I. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de perversiune sexuală, forma agravată, prevăzută

de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., aflate în concurs real, având în vedere

limitele speciale, minimă și maximă, mai mici ale pedepsei pentru această

infracțiune față de cele prevăzute pentru forma agravată a infracțiunii de

viol.

Pe de altă parte, și reținerea,

distinct, a infracțiunii de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1)

C. pen., în legătură cu actele cu caracter obscen, săvârșite de către inculpat

asupra minorului parte vătămată cu prilejul comiterii actelor de perversiune

sexuală, este greșită.

Fiind stabilit că inculpatul G.V.

și-a propus și a realizat prin constrângere acte de perversiune sexuală, asupra

minorului, actele cu caracter obscen care au premers și însoțit pe cele de

perversiune se înscriu în activitatea pregătitoare și de realizare a

elementului material al infracțiunii prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C.

pen.

Față de cele ce preced, văzând și

prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea ia în considerare din oficiu cazul de casare privind greșita încadrare

juridică a faptelor și admițând recursul inculpatului, va casa hotărârile

pronunțate, dispunând schimbarea încadrării juridice din infracțiunile reținute

în infracțiunile prevăzute de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (două fapte), în baza cărora vor fi stabilite pedepse

în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Conform art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive a inculpatului de la

20 februarie 2002, la 2 iulie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

G.V. împotriva deciziei penale nr. 124 din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel

Iași.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 712 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Iași, numai cu privire la

încadrarea juridică a faptelor.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a), b), d) și e) C. pen., în pedepsele componente de 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (3) teza I, cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 13 C. pen., 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 202 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 197

alin. (3) teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 3 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 202 alin. (1), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 197

alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte) și de art. 202

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte), în două

infracțiuni prevăzute de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen. și în baza acestui

text condamnă pe inculpatul G.V. la câte 9 ani închisoare și câte 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a),

b), d) și e) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 februarie 2002, la 2 iulie

2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2003.