ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2300/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 498 din 22 martie 2001, Tribunalul Iași a respins acțiunea promovată de reclamanta, sucursala E.L. Iași, în contradictoriu cu pârâtul, Spitalul de Recuperare Iași, prin care se solicita obligarea acesteia la plata sumei de 22.679.411 lei, reprezentând majorări de întârziere în executarea obligației de plată a energiei termice. În considerentele sentinței, s-a reținut că neexecutarea la timp a obligației de plată provine dintr-o cauză străină, și anume, alocarea insuficientă a fondurilor bănești necesare de către C.A.S.S. prin Casa de Asigurări de Sănătate, fiind, deci, incidente prevederile art. 1082 C. civ.

Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de reclamantă, prin decizia nr. 424 din 5 noiembrie 2001, a schimbat în tot sentința, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la plata sumelor de 22.679.411 lei cu titlu de majorări de întârziere și la 1.889.353 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, pe baza raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, că pârâtul a înregistrat economii, ceea ce infirmă motivația sentinței cu privire la reținerea drept cauză a neexecutării a lipsei fondurilor, nefiind, deci, aplicabil art. 1082 C. civ. Împotriva deciziei, pârâtul, Spitalul Clinic de Recuperare Iași, a declarat recurs. Fără a se face referire la vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., recurentul critică decizia pentru reținerea concluziilor raportului de expertiză, deoarece acestea contravin notei de control întocmită de Curtea de Conturi și, în nici un caz, în situația unităților sanitare nu se poate vorbi de pierderi, economii, realizări, etc., indicatori specifici unităților productive. Intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate. Recursul nu este fondat. Raportul de expertiză a fost efectuat în cauză cu respectarea art. 201 și urm. C. proc. civ. Potrivit art. 208 alin. (2) C. proc. civ., părțile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării, iar experții sunt datori, conform art. 211 C. proc.

civ., să se înfățișeze înaintea instanței spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere. Din actele de la dosar nu rezultă că recurentul-pârât a valorificat aceste posibilități, la fel ca, de altfel, nici pe cele de a cere întregirea expertizei sau motivat o expertiză contrarie. În atare situație, critica recurentei, care vizează practic numai constatarea raportului de expertiză, nu poate fi primită. În consecință, recursul declarat va fi respins, iar decizia atacată va fi menținută, ca temeinică, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul, Spitalul Clinic de Recuperare Iași, împotriva deciziei nr. 424/A din 5 noiembrie 2001, pronunțată Curtea de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2003.