ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2300/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 498 din 22 martie 2001, Tribunalul

Iași a respins acțiunea promovată de reclamanta, sucursala E.L. Iași, în

contradictoriu cu pârâtul, Spitalul de Recuperare Iași, prin care se solicita

obligarea acesteia la plata sumei de 22.679.411 lei, reprezentând majorări de

întârziere în executarea obligației de plată a energiei termice.

În considerentele sentinței, s-a reținut că

neexecutarea la timp a obligației de plată provine dintr-o cauză străină, și

anume, alocarea insuficientă a fondurilor bănești necesare de către C.A.S.S.

prin Casa de Asigurări de Sănătate, fiind, deci, incidente prevederile art. 1082

C. civ.

Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de

reclamantă, prin decizia nr. 424 din 5 noiembrie 2001, a schimbat în tot

sentința, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la plata sumelor de

22.679.411 lei cu titlu de majorări de întârziere și la 1.889.353 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut,

pe baza raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, că pârâtul a

înregistrat economii, ceea ce infirmă motivația sentinței cu privire la reținerea

drept cauză a neexecutării a lipsei fondurilor, nefiind, deci, aplicabil art. 1082

C. civ.

Împotriva deciziei, pârâtul, Spitalul Clinic de

Recuperare Iași, a declarat recurs.

Fără a se face referire la vreunul din motivele de

recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul critică decizia pentru

reținerea concluziilor raportului de expertiză, deoarece acestea contravin

notei de control întocmită de Curtea de Conturi și, în nici un caz, în situația

unităților sanitare nu se poate vorbi de pierderi, economii, realizări, etc.,

indicatori specifici unităților productive.

Intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare,

prin care solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate.

Recursul nu este fondat.

Raportul de expertiză a fost efectuat în cauză cu

respectarea art. 201 și urm. C. proc. civ.

Potrivit art. 208 alin. (2) C. proc. civ., părțile

sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării,

iar experții sunt datori, conform art. 211 C. proc. civ., să se înfățișeze

înaintea instanței spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere.

Din actele de la dosar nu rezultă că recurentul-pârât

a valorificat aceste posibilități, la fel ca, de altfel, nici pe cele de a cere

întregirea expertizei sau motivat o expertiză contrarie.

În atare situație, critica recurentei, care vizează

practic numai constatarea raportului de expertiză, nu poate fi primită.

În consecință, recursul declarat va fi respins, iar

decizia atacată va fi menținută, ca temeinică, în raport cu dispozițiile art. 304

pct. 11 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul, Spitalul

Clinic de Recuperare Iași, împotriva deciziei nr. 424/A din 5 noiembrie 2001,

pronunțată Curtea de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 aprilie

2003.