ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3320/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 203 din 17 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 4571/2003, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.E.D., la pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului de la 20 august 2003, până la 17 februarie 2004. În conformitate cu art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a luat act că partea vătămată B.A. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul V.E.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. Prin actul de trimitere în judecată, s-a reținut că, la data de 19 august 2003, în jurul orei 14,10, inculpatul a smuls din mâna părții vătămate B.A., un portofel în care se aflau acte de identitate și suma de 300.000 lei, în timp ce se deplasa pe strada Nicolae Titulescu. Cu privire la învinuirea care i s-a adus, inculpatul a declarat pe parcursul urmăririi penale, că la data de 19 august 2003, în jurul orei 14,00, în timp ce se plimba în zona Gării de Nord, a observat partea vătămată, care a intrat într-o farmacie, având în mână un portofel.

A hotărât să-l sustragă, a așteptat ca aceasta să iasă din farmacie și i-a smuls portofelul din mână, îndepărtându-se apoi în fugă. Partea vătămată a început să strige, solicitând ajutor, alertând apoi cetățenii, care au pornit în urmărirea sa. În momentul în care aceștia s-au apropiat a aruncat portofelul, imediat fiind imobilizat de un echipaj de poliție. Martorul U.C.M. a precizat că, în ziua de 19 august 2003, în jurul orei 14,00, în timp ce se afla pe strada Nicolae Titulescu, a observat un individ necunoscut, care a smuls din mâna unei tinere un portofel. Împreună cu martorul M.D., a plecat în urmărirea autorului faptei, reușind imobilizarea acestuia, cu un echipaj de poliție sosit în zonă.

Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale au constatat în: declarația părții vătămate, declarațiile martorilor U.C.M. și D.M., procesul verbal de constatare și declarațiile inculpatului. În baza cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, partea vătămată precum și martorul D.M. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile sale coroborându-se cu cele ale părții vătămate și ale martorilor U.C.M. și D.M. S-a considerat că fapta, astfel cum a fost reținută întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. Împotriva sentinței penale nr. 203 din 17 februarie 2004 a declarat apel inculpatul criticând-o sub aspectul pedepsei aplicate, care este prea mare în raport de circumstanțele reale în care au fost comise faptele și de circumstanțele personale care îl caracterizează.

Prin decizia penală nr. 269 din 13 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1130/2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelul declarat ca fiind nefondat, considerând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care a reiterat motivele din apel. Curtea, examinând decizia atacată atât prin prisma motivelor invocate, cât și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și temeinică, recursul declarat fiind nefondat. Instanța de apel în mod corect a apreciat că prima instanță a făcut o justă individualizare, în concordanță cu dispozițiile art. 72 C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate, s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii comise, împrejurările în care a fost săvârșită precum și persoana inculpatului, în favoarea acestuia reținându-se circumstanțe atenuante, pedeapsa fiind redusă în felul acesta sub minimul special prevăzut de lege. Față de această situație, Curtea consideră că decizia atacată este legală și temeinică și în consecință în conformitate cu art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul ca fiind nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.E.D., împotriva deciziei penale nr. 269/ A din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 august 2003, la 11 iunie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2004.