ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3320/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 203 din 17

februarie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 4571/2003, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul

V.E.D., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția inculpatului de la 20 august 2003, până la 17 februarie 2004.

În conformitate cu art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată B.A.

nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată, în stare de arest

preventiv, inculpatul V.E.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) C. pen.

Prin actul de trimitere în judecată,

s-a reținut că, la data de 19 august 2003, în jurul orei 14,10, inculpatul a

smuls din mâna părții vătămate B.A., un portofel în care se aflau acte de

identitate și suma de 300.000 lei, în timp ce se deplasa pe strada Nicolae

Titulescu.

Cu privire la învinuirea care i s-a

adus, inculpatul a declarat pe parcursul urmăririi penale, că la data de 19

august 2003, în jurul orei 14,00, în timp ce se plimba în zona Gării de Nord, a

observat partea vătămată, care a intrat într-o farmacie, având în mână un

portofel. A hotărât să-l sustragă, a așteptat ca aceasta să iasă din farmacie

și i-a smuls portofelul din mână, îndepărtându-se apoi în fugă. Partea vătămată

a început să strige, solicitând ajutor, alertând apoi cetățenii, care au pornit

în urmărirea sa. În momentul în care aceștia s-au apropiat a aruncat

portofelul, imediat fiind imobilizat de un echipaj de poliție.

Martorul U.C.M. a precizat că, în

ziua de 19 august 2003, în jurul orei 14,00, în timp ce se afla pe strada

Nicolae Titulescu, a observat un individ necunoscut, care a smuls din mâna unei

tinere un portofel. Împreună cu martorul M.D., a plecat în urmărirea autorului

faptei, reușind imobilizarea acestuia, cu un echipaj de poliție sosit în zonă.

Mijloacele de probă administrate în

cursul urmăririi penale au constatat în: declarația părții vătămate, declarațiile

martorilor U.C.M. și D.M., procesul verbal de constatare și declarațiile

inculpatului.

În baza cercetării judecătorești au

fost audiați inculpatul, partea vătămată precum și martorul D.M.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei, declarațiile sale coroborându-se cu cele ale părții vătămate și ale

martorilor U.C.M. și D.M.

S-a considerat că fapta, astfel cum

a fost reținută întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute

de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 203

din 17 februarie 2004 a declarat apel inculpatul criticând-o sub aspectul

pedepsei aplicate, care este prea mare în raport de circumstanțele reale în

care au fost comise faptele și de circumstanțele personale care îl

caracterizează.

Prin decizia penală nr. 269 din 13

aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1130/2004, Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, a respins apelul declarat ca fiind nefondat, considerând că

prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs inculpatul, care a reiterat motivele din apel.

Curtea, examinând decizia atacată

atât prin prisma motivelor invocate, cât și, din oficiu, sub toate aspectele de

fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și temeinică, recursul

declarat fiind nefondat.

Instanța de apel în mod corect a

apreciat că prima instanță a făcut o justă individualizare, în concordanță cu

dispozițiile art. 72 C. pen.

La individualizarea pedepsei

aplicate, s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii comise,

împrejurările în care a fost săvârșită precum și persoana inculpatului, în

favoarea acestuia reținându-se circumstanțe atenuante, pedeapsa fiind redusă în

felul acesta sub minimul special prevăzut de lege.

Față de această situație, Curtea

consideră că decizia atacată este legală și temeinică și în consecință în

conformitate cu art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.,

se va respinge recursul ca fiind nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.E.D., împotriva deciziei penale nr. 269/ A din 13

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 august 2003, la 11 iunie

2004.

Obligă recurentul inculpat să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iunie 2004.