ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 623/2004

Asupra recursului în

anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria

Buftea, prin sentința penală nr. 572 din 28 martie 2002 a condamnat pe

inculpata D.A. la 4 ani închisoare și la 2 pedepse de câte un an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri

oficiale și participare  improprie la uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. (2),

art. 288 alin. (1) și art. 31, raportat la art. 291 C. pen.

În baza

art. 33 lit.a) și a art. 34 lit. b) din același cod, inculpata va executa

pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Hotărând

astfel, instanța a reținut, în fapt, că, în luna mai 1995, inculpata, aprod la

fostul Notariat de Stat S.A.I., a sustras de la registratura acestei unități,

actele de proprietate privind terenul părții vătămate D.N., pe care le-a

înmânat altor persoane (achitate în cauză)  împreună cu o procură falsificată,

căreia i-a dat aparența de autenticitate la fostul Notariat de Stat S.A.I. prin

aplicarea ștampilei și a semnăturii notarului, sub nr. 3062 din 9 mai 1995.

Prin

procură se menționa că, partea vătămată mandatează pe D.M. să-i înstrăineze

terenul, fiind folosită în acest sens, la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare între D.M. și Gh.Gh., autentificat sub nr.1673 din 19 mai

1995 de Notariatul de Stat Bolintin Vale, privind terenul în suprafață de

13.810 mp.

Apelul

declarat de inculpată a fost respins ca tardiv de Tribunalul București, prin

decizia penală nr. 1682 din 16 octombrie 2002.

Conform

art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct.4 teza a doua C. proc. pen.,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare prin care consideră hotărârea instanței de fond

pronunțată cu încălcarea legii, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea de

înșelăciune este în alte limite decât cele legale, iar în fața instanței s-a

solicitat, motiv prioritar, ca, prin admiterea recursului în anulare și casarea

sentinței, să se constate că a intervenit prescripția specială a răspunderii

penale pentru toate infracțiunile, situație în care, în temeiul art.11 pct. 2

lit. b), raportat la art.10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., urmează să se

pronunțe încetarea procesului penal pornit împotriva condamnatei.

Examinând

hotărârea criticată, în raport de cazurile de recurs în anulare invocate,

Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

că acesta este fondat, urmând a fi admis.

1.

În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 121 alin. (1) C. pen.:

„Prescripția înlătură răspunderea penală”, iar termenul de prescripție este de

5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai

mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, conform art. 122 alin. (1) lit. d)

din același cod.

Totodată: „Prescripția

înlătură răspunderea penală ori câte întreruperi ar interveni, dacă termenul de

prescripție prevăzut de art. 122 este depășit cu încă jumătate”.

Se

constată că, inculpata a falsificat procura prin care numitul D.N. împuternicea

pe numitul D.M. să vândă terenul intravilan în suprafață de 13.810 mm situat la

Buftea, la 9 mai 1995, sub nr.3062.

În

baza acestei procuri, D.M. a vândut terenul numitului Gh.Gh., la 19 mai 1995,

pentru suma de 13.810.000 lei, cu o chitanță de mână, întocmindu-se contractul

de vânzare–cumpărare nr.1673 cu aceeași dată.

Așa

fiind, infracțiunile de : înșelăciune, prin folosirea de calități mincinoase,

prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2); fals material în înscrisuri

oficiale prevăzută și pedepsită de art. 288 alin. (1) și participație improprie

la săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 31,

raportat la art. 291 C. pen. s-au comis în intervalul 9 -19 mai 1995, situație

în care răspunderea penală pentru aceste infracțiuni, confom dispozițiilor

legale precitate, s-a împlinit în luna noiembrie 2002.

În

consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând

îndeplinite cerințele cazurilor de recurs în anulare invocate, în baza art. 414

1

,

raportat la art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) din C. proc. pen.,

va admite recursul în anulare, va casa sentința atacată și conform art. 11 pct.

2 lit. b), raportat la art.10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., va înceta

procesul penal, pornit împotriva inculpatei Diaconescu Alexandrina pentru

comiterea infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale

și participație improprie la uz de fals, intervenind prescripția răspunderii

penale.

Înalta

Curte va dispune, totodată, anularea mandatului de executare a pedepsei

închisorii, nr. 1239/2002 din 11 noiembrie 2002, emis de Judecătoria Buftea și

punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 572 din 28

martie 2002 a Judecătoriei Buftea, privind pe inculpata D.A.

În baza

art.11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei D.A., pentru comiterea

infracțiunilor de: înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art.215 alin.2 C.

pen.; fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art. 288

alin. (1) C. pen. și participație improprie la uz de fals, prevăzută și

pedepsită de art. 31, raportat la art. 291 C. pen., intervenind prescripția

răspunderii penale.

Dispune

anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1239/2002 din 11

noiembrie 2002 emis de Judecătoria Buftea și punerea de îndată în libertate a

inculpatei D.A. dacă nu este arestată în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 3 februarie 2004.