ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6889/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58/ P din 4

octombrie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția penală, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

de către petiționara T.E., împotriva rezoluției din data de 21 aprilie 2005,

pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța în dosarul nr.

323/P/2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata

făptuitoare S.D., notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 26 C. pen.

În fapt, partea vătămată T.E. în mod

repetat, în cursul anului 2004, a formulat plângeri la organele de urmărire

penală atât împotriva notarului public S.D. cât și față de alte persoane,

deoarece la data de 12 aprilie 2000, a autentificat contractul de

vânzare-cumpărare nr. 498 între vânzătorii N.I. și M., pentru cumpărătorii P.M.

și A., în legătură cu o suprafață de 397 mp. situat în str. Dragoș Vodă pentru

care s-a pretins că nu au existat acte legale privind proprietatea imobilului

înstrăinat.

S-a stabilit însă că încheierea

contractului vânzare-cumpărare nr. 498/2000 a avut la bază contractul de

vânzare-cumpărare nr. 35 din 16 ianuarie 1997 autentificat de același notar,

act transcris la Judecătoria Babadag sub nr. 63 din 17 ianuarie 1997, având ca

obiect imobilul situat la aceeași adresă compus din locuință și teren în

suprafață de 1581 mp. achiziționat de la vânzătorii F.L., Șt.D., T.E., I.I. și

S.A. (dobândit la rândul lor prin moștenire legală și în condițiile art. 22 din

Legea nr. 18/1991 a Fondului Funciar).

Partea vătămată și alte rude ale

acesteia au mai pretins că prin încheierea celor două contracte au fost lezate

au fost lezate în dreptul lor de proprietate întrucât au moștenit terenuri care

se suprapun cu suprafața de 397 mp. obținută nelegal în 1997 și înstrăinată în

același mod în anul 2000 de către părțile ca contractante.

Demersurile făcute de partea

vătămată pe cale civilă au fost respinse ca nefondate.

Prin rezoluția atacată procurorul a

disjuns cauza față de vânzătorii inițiali și subsecvenți, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., iar față de

notar s-a dispus neînceperea urmăririi penale în legătură cu infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen., făcându-se aplicația art. 120 – art.121 C. pen.,

privind prescripția răspunderii penale (termenul de prescripție de 5 ani,

considerat împlinit în anul 2002 premergător introducerii plângerii lor penale

fiind calculat de procuror în raport de actul nr. 35/1997, singurul apreciat de

acesta a avea justificare legală discutabilă în privința dreptului de

proprietate asupra imobilului în litigiu).

Pentru a hotărî respingerea

plângerii, ca nefondată, instanța a motivat că rezoluția atacată este temeinică

și legală întrucât soluția de neîncepere a urmăririi penale cu referire la

dispozițiile art. 121 – art. 122 C. pen., privind prescripția răspunderii

penale este justificată în raport cu încadrarea juridică dată faptei imputate

aceea prevăzută de art. 246 C. pen., și data la care se poate reține că aceasta

a fost săvârșită și anume 16 ianuarie 1997, când a fost încheiat primul

contract autentic de vânzare cumpărare incriminat nr. 35/1997. Cu referire la

actul de vânzare cumpărare ulterior nr. 498 din 12 aprilie 2000 s-a reținut că a

fost încheiat în condiții legale deoarece la data autentificării acestui

contract vânzătorii N.I. și M. se legitimau în calitate de proprietari ai

terenului vândut cu contractul anterior nr. 35/1997 care nu fusese anulat sau

reziliat.

Împotriva sentinței s-a declarat în

termen recurs de către petiționară cu solicitarea de a se constata că fapta

imputată se încadrează în dispozițiile art. 31 din Legea nr. 36/1995 și art. 246

C. pen., în raport cu care prescripția răspunderii penale nu este împlinită în

cauză [(corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

1

C. proc. pen.)].

Recursul este nefondat.

Dispozițiile art. 31 din Legea nr.

36/1995, abrogate prin O.U.G. nr. 25/2005 aprobată prin Legea nr. 178/2005,

sunt lipsite de semnificație juridică sub aspectul prescripției întrucât nu au

reglementat infracțiuni ci se refereau la faptul că „notarii publici nu pot fi

cercetați, percheziționați, reținuți, arestați sau trimiși în judecată penală

sau contravențională, fără avizul ministrului justiției, pentru fapte săvârșite

în legătură cu exercițiul activității profesionale”

Infracțiunea prevăzută de art. 246 C.

pen., imputată intimatei, este pedepsită de la 6 luni la 3 ani închisoare fiind

împlinit astfel în cauză la data de 15 iulie 2004 și termenul de 7 ani și 6

luni ce atrage prescripția specială a răspunderii penale potrivit art. 124 C.

pen.

Ca atare hotărârea primei instanțe

este temeinică și legală iar recursul petiționarei se va respinge, ca nefondat,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., fiind obligată

aceasta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la suma de 80 RON cheltuieli

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara T.E. împotriva sentinței penale nr. 58/ P din 4

octombrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 80 RON (800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

decembrie 2005.