ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 58/2012

Asupra recursului penal de față; Prin plângerea penală înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești, petiționarul Ț.N. a solicitat efectuarea de cercetări față de notarul public S.A. și numiții C.E., C.G. și C.N.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în declarații prevăzute de art. 215 alin. (2) și ( 3) C. pen. și art. 292 C. pen., constând în modalitatea defectuoasă de întocmire a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1511/05.1997 având ca obiect bunurile aparținând bunicilor petiționarului. Plângerea a fost declinată spre soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov unde a fost înregistrată sub nr. 1001/P/2010. Prin rezoluția nr. 1001/P/2011 din 10 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul S.A.

și numiții C.E., C.G. și C.N.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 292 C. pen., pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. În motivarea soluției, procurorul de caz a reținut că actul întocmit de notarul public S.A., respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 1511 din 5 decembrie 1997 s-a încheiat pe baza înscrisurilor depuse de părți care făceau dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor obiect al contractului, respectiv extrase CF și certificate de moștenitor. Totodată, s-a reținut că în sarcina numiților C.E. și C. G. nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni întrucât aceștia au făcut dovada calități de moștenitor cu testamentul și cu un certificat de moștenitor emis în anul 1962 în care figura mama petiționarului ca moștenitor legal.

Plângerea formulată de petiționar, în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva soluției procurorului a fost admisă, în parte, prin rezoluția nr. 183/11/2/2010 din 16 martie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, dispunându-se infirmarea soluției și reluarea cercetărilor în vederea adoptării unei soluții cu privire la toate faptele reclamate de petiționar. După reluarea cercetărilor, prin rezoluția nr. 1001/P/2011 din 30 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public S.A. și numiții C.E., C.G. și C.N.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu în formă calificată, primire de foloase necuvenite și trafic de influență prevăzute de art. 246, art. 248 1 , art. 256 și art. 257 C. pen.

În motivarea rezoluției susmenționate s-a reținut că, în speță, nu sunt întrunite elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248 1 , art. 256 și art. 257 C. pen., întrucât actul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 1511 din 05 decembrie 1997 s-a încheiat pe baza înscrisurilor depuse de părți, înscrisuri ce făceau dovada dreptului de proprietate. Prin rezoluția nr. 327/II/2/2011 din data de 29 aprilie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul Ț.N. împotriva rezoluției nr. 1001/P/2010 din data de 30 martie 2011. Nemulțumit de modul de rezolvare a plângerilor sale, petiționarul a formulat o nouă plângere, întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc.

pen., pe care a adresat-o Curții de Apel Brașov. Prin sentința penală nr. 63/ F din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul Ț.N. împotriva rezoluțiilor nr. 1001/P/2010 din data de 10 februarie 2011, precum și din data de 30 martie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținându-se rezoluțiile atacate. La data de 13 septembrie 2011, petiționarul Ț.N. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 63/ F din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 469/64/2011.

La termenul fixat pentru soluționarea recursului, 16 ianuarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 385 pct. l teza a Il-a C. proc. pen., raportat la art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar. Analizând recursul declarat de petiționarul Ț.N., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. l, 5, 6 și 13 din C.A.D.O.L.F.

În consecință, revine părții interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală. Astfel, corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare. Dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alineatului 8 al aceluiași text de lege, este definitivă.

Prin urmare, se constată că sentința penală nr. 63/ F din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată sub imperiul modificărilor legislative instituite de Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului. În consecință, recursul declarat de petiționarul Ț.N. împotriva unei hotărâri care nu intră în categoria hotărârilor prevăzute de art. 385 1 C. proc. pen., ce pot fi recurate, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul Ț.N. împotriva sentinței penale nr. 63/ F din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2012.