ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 58/2012

Asupra recursului penal de față;

Prin plângerea penală înregistrată

inițial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești, petiționarul Ț.N. a

solicitat efectuarea de cercetări față de notarul public S.A. și numiții C.E.,

C.G. și C.N.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de înșelăciune și fals în declarații prevăzute de art. 215 alin. (2) și (

3)

C. pen. și art. 292 C. pen., constând în modalitatea defectuoasă de întocmire a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1511/05.1997 având ca obiect bunurile

aparținând bunicilor petiționarului.

Plângerea a fost declinată spre

soluționare Parchetului de pe lângă

Curtea

de Apel Brașov unde a fost înregistrată sub nr. 1001/P/2010.

Prin rezoluția nr.

1001/P/2011 din 10 februarie 2011 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul S.A. și numiții C.E., C.G. și

C.N.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 292 C.

pen., pe temeiul prevăzut de art.

10 lit. d) C. proc. pen.

În motivarea soluției, procurorul de

caz a reținut că actul întocmit de notarul public S.A., respectiv contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1511 din 5 decembrie 1997 s-a încheiat pe baza

înscrisurilor depuse de părți care făceau dovada dreptului de proprietate

asupra imobilelor obiect al

contractului,

respectiv extrase CF și certificate de moștenitor.

Totodată, s-a reținut că în sarcina

numiților C.E. și C.

G. nu se poate reține

săvârșirea vreunei infracțiuni întrucât aceștia au

făcut dovada calități

de moștenitor cu testamentul și cu un certificat de moștenitor emis în anul

1962 în care figura mama petiționarului ca moștenitor legal.

Plângerea formulată de petiționar, în

temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva soluției procurorului a fost admisă,

în parte, prin rezoluția nr. 183/11/2/2010 din 16 martie 2011 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, dispunându-se

infirmarea soluției și reluarea cercetărilor în vederea adoptării unei soluții

cu privire la toate faptele reclamate de petiționar.

După reluarea

cercetărilor, prin rezoluția nr. 1001/P/2011 din 30 martie

2011 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Brașov s-a dispus

neînceperea

urmăririi penale față de notarul public S.A. și numiții

C.E., C.G. și C.N.L.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor,

abuz în serviciu în formă

calificată, primire de foloase necuvenite și trafic de influență prevăzute de art.

246, art. 248

1

, art. 256 și art. 257 C. pen.

În motivarea rezoluției susmenționate

s-a reținut că, în speță, nu sunt întrunite elementelor constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248

1

, art. 256 și art. 257

C. pen., întrucât actul de vânzare-cumpărare

cu

clauză de întreținere nr. 1511 din 05 decembrie 1997 s-a încheiat pe baza

înscrisurilor depuse de părți, înscrisuri ce făceau dovada dreptului de proprietate.

Prin rezoluția nr. 327/II/2/2011 din

data de 29 aprilie 2011 a Procurorului

General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a fost respinsă, ca

neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul Ț.N. împotriva

rezoluției

nr. 1001/P/2010 din data de 30 martie 2011.

Nemulțumit de modul de rezolvare a

plângerilor sale, petiționarul a formulat o nouă plângere, întemeiată pe

dispozițiile art. 278 C. proc. pen., pe care a adresat-o Curții de Apel Brașov.

Prin sentința penală nr. 63/ F din 28

iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a

fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul Ț.N. împotriva

rezoluțiilor nr. 1001/P/2010 din data de 10 februarie 2011, precum și din data

de 30 martie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

menținându-se rezoluțiile atacate.

La data de 13

septembrie 2011, petiționarul Ț.N. a declarat

recurs împotriva sentinței penale nr. 63/ F din 28 iunie

2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 469/64/2011.

La termenul fixat pentru soluționarea

recursului, 16 ianuarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 385 pct.

l teza a Il-a C. proc. pen., raportat la art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen., a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de

petiționar.

Analizând recursul declarat de

petiționarul Ț.N., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Legea procesuală penală a stabilit un

cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită,

cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției

judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. l, 5,

6 și 13 din C.A.D.O.L.F.

În consecință, revine părții

interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea

procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.

Astfel, corespunzător principiului

constituțional al exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, legea

procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile

susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii

acestora, precum și cazurile de casare.

Dispozițiile art. XVIII pct. 39 din

Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit

alineatului 8 al aceluiași text de lege, este definitivă.

Prin urmare, se constată că sentința

penală nr. 63/ F din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată sub imperiul modificărilor legislative

instituite de Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu face parte din

categoria hotărârilor supuse recursului.

În consecință, recursul declarat de

petiționarul Ț.N. împotriva unei hotărâri care nu intră în categoria

hotărârilor prevăzute de art. 385

1

C. proc. pen., ce pot fi

recurate, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 300 lei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționarul Ț.N. împotriva sentinței penale nr. 63/ F din 28 iunie

2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

ianuarie 2012.