ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 208/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 208/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Galați nr. 499/P/2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați a înaintat adresa nr. 111/II/2/2005 cu plângerea formulată de petenta C.N.A.,

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 137/P/2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, cu precizarea că plângerea

vizează doar infracțiunea de abuz în serviciu săvârșită de agentul șef,

adjutant R.E., descrisă la pct. III din rezoluție.

La termenul din 20 aprilie 2005,

petenta C.N.A. a precizat că obiectul plângerii sale se referă la soluția de

neîncepere a urmăririi penale depusă față de toate persoanele cercetate în

dosarul nr. 137/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Din actele și lucrările dosarului,

Curtea a constatat:

Prin rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale nr. 137/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale, față de:

- judecătorii: S.R., B.C., M.V., J.D.,

C.C., D.V., C.G., N.S., C.A., C.S.M., P.E., T.V., C.L., C.V., O.M., B.A., H.D.,

R.S., N.R. – judecători la Tribunalul Vrancea, M.D.A., C.M., T.C., T.G.L., H.L.,

B.M., F.A., N.V. – judecători la Judecătoria Focșani, pentru săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen.;

- procurorii: L.I., C.V., S.I., R.C.,

S.A., P.D. – procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, G.N., D.L.,

Ț.F., A.S., B.V., Ț.L., M.P. – procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Focșani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., grefierii: A.I., B.S., I.T., D.C.M.,

J.M. – grefieri la Tribunalul Vrancea, C.O., M.A., U.G., M.L., L.M., D.D., I.A.

– grefieri la Judecătoria Focșani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.;

- notarii: O.M., T.R., N.E., P.A.R.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prevăzute de art. 289 C.

pen.;

- polițiștii: comisar șef M.N.,

comisar șef, T.N., comisar P.T., inspector D.S., agent șef, adjunct R.E.,

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.;

- făptuitorii: C.D., O.A., O.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, prevăzută de art.

25 raportat la art. 289 C. pen.

Pentru a dispune astfel, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut, în fapt, că între faptele reclamate

ce formau obiectul dosarului nr. 137/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați și cele care formau obiectul dosarului nr. 141/P/2004 al

aceleiași unități, prin rezoluția nr. 137/ P din 3 decembrie 2004, în temeiul art.

45 alin. (1),cu referire la art. 34 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus reunirea

cauzelor pentru o mai bună desfășurare a urmăririi penale.

Reclamanta, în cuprinsul plângerilor

sale, a susținut că în cele peste 90 dosare pe care le are sau le-au avut pe

rolul instanțelor și a organelor de urmărire penală, toți magistrații care au

soluționat cauzele și toți grefierii care au participat la ședințele de

judecată, și-au îndeplinit, în mod defectuos, atribuțiunile de serviciu ce le

reveneau.

De asemenea, a mai susținut că și

organele de cercetare penală au acționat în detrimentul său, îndeplinindu-și,

cu rea credință, sarcinile de serviciu.

Reclamanta a arătat că notarii

publici, la instigarea făptuitorilor O.G. și C.D. au întocmit în fals diferite

acte, care mai apoi, au fost folosite de către făptuitori în cauzele civile ca

mijloace de probă.

Din conținutul actelor premergătoare

ale cauzei, rezultă următoarele:

Între reclamanta C.N.A. și

făptuitorii O.A., O.G. și C.D. există neînțelegeri cu privire la dreptul de

proprietate asupra unor suprafețe de teren de 1,80 m/20 cm situată în Focșani.

Aceste neînțelegeri au generat mai

multe litigii de natură civilă și penală.

I. În cauzele civile ce s-au aflat

pe rolul instanțelor s-au pus în discuție:

- valabilitatea actelor care făceau

dovada dreptului de proprietate al făptuitorilor asupra terenului intravilan pe

care îl dețin;

- stabilirea titlului dreptului de

proprietate asupra terenurilor intravilane stăpânite de reclamantă și de

făptuitori;

- dreptul reclamantei de a edifica

un imobil de locuit pe terenul situat în Focșani.

Cauzele penale au avut ca obiect

plângerile formulate de reclamantă pe de o parte și de făptuitorii O.A., O.G.

și C.D. pe de altă parte, cu privire la comiterea unor infracțiuni ce erau

generate tot de neînțelegerile referitoare la dreptul de proprietate asupra

terenului situat în Focșani.

Cercetările efectuate în cauză au

stabilit că făptuitorii O.A., O.G. și C.D. au deținut în Focșani, un teren în

suprafață de 2000 m.p. Acest teren a fost stăpânit de către cei trei până în

anul 1988, când statul a preluat suprafața de 1200 m.p., pe care s-au construit

blocuri.

În atare condiții, în posesia

făptuitorilor a rămas suprafața de 731,44 m.p., pe care o posedă și în prezent.

Acest din urmă teren se învecinează

cu cel deținut de reclamanta C.N.A., teren pe care l-a dobândit de la P.E., în

baza actului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 975 din 20 martie 1997.

După încheierea actului de

vânzare-cumpărare, inițial, reclamanta a solicitat S.U. din cadrul Primăriei

Focșani eliberarea unei autorizații pentru construirea unui garaj. Cererea a

fost aprobată, eliberându-se în acest sens, autorizația de construire nr. 131

din 16 aprilie 1997.

După începerea lucrărilor,

reclamanta a revenit cu o nouă cerere solicitând eliberarea unei autorizații

pentru construirea deasupra garajului a unui etaj cu balcon și a unei mansarde.

Primăria Focșani a eliberat autorizația de construire nr. 678 din 17 noiembrie

1998.

Considerând că prin edificarea

construcției de către C.N.A. și soțul acesteia C.C. le-a fost încălcat dreptul

de proprietate, O.A., O.G. și C.D. i-au chemat în judecată pe cei doi, solicitând

grănițuirea celor două proprietăți precum și obligarea acestora să le lase în

deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de cca. 180 m/20

cm; să respecte dispozițiile legale referitoare la distanța construcțiilor și

să-și demoleze construcția care le încalcă proprietatea.

Reclamanta C.N.A., contestând

dreptul de proprietate al numiților O.A., O.G. și C.D., a formulat acțiune

civilă prin care a solicitat:

- anularea actelor cu care aceștia

făceau dovada dreptului de proprietate, respectiv actul de vânzare-cumpărare

din 14 noiembrie 1912 încheiat între R.G. și L.M., în calitate de vânzători și O.A.

și O.V., în calitate de cumpărători;

certificatul de moștenitor nr. 590

din 27 mai 1992 eliberat de Notariatul de Stat Vrancea, precum și a tuturor

actelor încheiate ulterior în considerarea celor două acte contestate;

- să se constate că Primăria Focșani

este titularul dreptului de proprietate atât asupra terenului deținut de către

ea cât și asupra terenului deținut de către O.A., O.G. și C.D.;

- să fie obligați O.A., O.G. și C.D.

să-și retragă gardul la 1,90 m distanță de proprietatea sa.

Acțiunile promovate de către părți

pentru lămurirea aspectelor menționate mai sus au fost: acțiuni în realizarea

(acțiuni în revendicare, grănițuire, servitute și în „obligația de a face”),

acțiuni în constatare, precum și acțiuni în contenciosul administrativ.

De asemenea, reclamanta C.N.A. s-a

mai adresat instanțelor de judecată cu plângeri împotriva unor procese verbale

de contravenție ce i-au fost adresate motivat de faptul că execută lucrările de

extindere a imobilului fără a avea aprobările legale.

Unele dintre aceste cauze se află,

în continuare, pe rolul instanțelor de fond și celor de control.

În cauzele penale în care s-au dat

soluții de netrimitere în judecată, reclamanta C.N.A. a formulat plângeri, în

temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., la instanțele de

judecată. Unele plângeri au fost soluționate prin respingere, iar altele se

află încă pe rol.

În unele cauze penale în care s-au

formulat acțiuni directe, instanțele au pronunțat hotărâri de achitare și în altele

de condamnare.

reclamantei referitoare la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. proc. pen., de

către magistrații care au soluționat cauzele civile și penale, de către

procurorii care au participat la ședințele de judecată și de către grefieri.

Elementul material al laturii

obiective a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., presupune că

făptuitorul, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, să nu îndeplinească sau

să îndeplinească, în mod fraudulos un act.

Or, analiza cauzelor în care

instanțele au pronunțat hotărâri, a celor soluționate de către procuror precum

și a celor aflate încă pe rolul organelor de anchetă sau a instanțelor de

judecată nu a evidențiat elemente care să conducă la concluzia că judecătorii,

procurorii sau grefierii au săvârșit vreun act de natură să fie calificat drept

o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu.

Simplul fapt că reclamanta consideră

unele hotărâri sau soluții ca fiind nelegale și netemeinice nu reprezintă un

argument pentru a se reține comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen.

De asemenea, nu s-a putut reține

nici că procurorii de ședință, prin concluziile puse, și-au încălcat sau

îndeplinit, în mod defectuos, atribuțiile de serviciu, în sensul cerut de

textul încriminator.

II. Cu privire la susținerea

reclamantei referitoare la comiterea de către notari a infracțiunii de fals

intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen.

prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen., reclamată de C.N.A. constând în

întocmirea în fals, la data de 27 mai 1992, a certificatului de moștenitor nr. 590,

eliberat de Notariatul de Stat Vrancea, în dosarul nr. 1053/1992, a intervenit

prescripția răspunderii penale, termenul prevăzut de dispozițiile art. 122 lit.

d) C. pen., împlinindu-se la 27 mai 1997.

De precizat este faptul că

reclamanta a formulat și o acțiune civilă prin care a solicitat să se constate

nulitatea absolută a acestui act. Acțiunea a format obiectul dosarului nr. 7545/2002

al Judecătoriei Focșani.

Prin sentința civilă nr. 5786 din 20

decembrie 2002, acțiunea în constatare a fost respinsă ca fiind formulată de o

persoană fără calitate procesuală. Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă

prin respingerea căilor de atac.

efectueze cercetări față de notarul public P.M. care a autentificat contractul

de vânzare-cumpărare nr. 975 din 20 martie 1997 încheiat între P.E., în

calitate de vânzător și C.N.A., în calitate de cumpărător. A motivat că

presupune că actul a fost întocmit în fals întrucât nu este sigur că persoana

care i-a vândut terenul era proprietara acestui imobil.

Și pentru această faptă, cu privire

la care reclamanta a solicitat să se efectueze cercetări sub aspectul comiterii

infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., a intervenit

prescripția răspunderii penale, termenul prevăzut de dispozițiile art. 122 lit.

d) C. pen., îndeplinindu-se la 20 martie 2002.

efectueze cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 289 C.

pen., față de notarul public R.T. care a autentificat actul de

vânzare-cumpărare nr. 2469 din 22 august 1997 încheiat între P.E. și G.C.

Și pentru această faptă a intervenit

prescripția răspunderii penale, termenul prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen.,

împlinindu-se la 22 august 2002.

reclamanta a solicitat să se efectueze cercetări și față de notarii publici N.E.

și P.A.R. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

A susținut că, la instigarea

făptuitorilor O.A., O.G. și C.D., cele două notare au legalizat un act care

avea valoarea de înscris olograf, dându-i aparența unui înscris autentic. Actul

în discuție privea vânzarea-cumpărarea unui imobil ce a intervenit în anul 1912

între R.G. și L.M. în calitate de vânzători și A.V.C.O. și V.C.O., în calitate

de cumpărători.

Reclamanta a contestat că înscrisul

face dovada dreptului de proprietate al făptuitorilor O.A., O.G. și C.D. asupra

terenului pentru care se judecă cu aceștia, susținând că este un act sub

semnătură privată cu privire la care există îndoieli că a fost încheiat de

părțile menționate în cuprinsul său.

În plângerea formulată, reclamanta C.N.A.,

a susținut că făptuitorii O.A., O.G. și C.D. au prezentat notarilor publici A.P.

și N.E. un înscris sub semnătură privată și de conivență cu aceștia, xerocopia

a fost modificată prin aplicarea, în colțul din dreapta sus a înscrisului, a

unei recipise ce poartă ștampila S.E.G.F.J. Putna, urmărindu-se, astfel, să se

dea aparența unui act încheiat în formă autentică.

Cercetările efectuate în cauză au

stabilit că în anul 1982, la 14 noiembrie la Tribunalul Putna, în fața unui

magistrat, a fost autentificat actul de vânzare-cumpărare intervenit între R.G.

și L.M. în calitate de vânzători și A.V.C.O. și V.C.O., în calitate de vânzători

și A.V.C.O. și V.C.O., în calitate de cumpărători Autentificarea a avut loc în

prezența părții contractante, aspect ce rezultă din procesul verbal încheiat la

acea dată de magistratul C.C., delegat cu primirea și autentificarea actelor.

Taxa de autentificare a fost

achitată cu recipisa nr. 9793 din 1912 eliberată de S.E.G.F.J. Putna.

Actul a fost înscris și în registrul

de transcripțiuni și inscripțiuni al Tribunalului Putna sub nr. 4848 din 14

noiembrie 1912.

Actul în discuție se află la A.N. –

Direcția Județeană Vrancea, de pe el fiind înaintată, la dosar, o xerocopie.

Cu ocazia audierii făptuitoarei C.D.

a fost verificat exemplarul actului de vânzare-cumpărare deținut de către

aceasta, exemplar ce provine de la autorii săi A.V.C.O. și V.C.O.

S-a constatat că acesta poartă în

colțul din dreapta sus, ștampila S.E.G.F.J. Putna care face dovada achitării

taxei de autentificare.

De asemenea, s-a mai constatat că

exemplarul prezintă pe verso procesul verbal de autentificare precum și

mențiunea că actul a fost transcris în registrul de transcripțiuni și

inscripțiuni al Tribunalului Putna sub nr. 4848 din 14 noiembrie 1912.

Actul prezentat de făptuitoarea C.D.

corespunde întrutotul cu copiile legalizate de notarii publici P.A. și N.E.

Aspectele constatate cu ocazia

verificării înscrisului au fost consemnate în procesul verbal încheiat la data

de 14 decembrie 2004.

Din cercetările premergătoare a

rezultat că actul cu care făptuitorii C.D., O.G. și O.A. au făcut dovada

dreptului lor de proprietate asupra terenului pe care îl dețin este un act

valabil, fiind autentificat de către un magistrat al fostului Tribunal Putna,

în prezența părților contractante.

Prin urmare, nu s-a confirmat

susținerea reclamantei C.N.A. că notarii publici P.A. și N.E. au comis vreo

infracțiune de fals, cu ocazia autentificării acestui act. De altfel,

reclamanta a introdus și o acțiune civilă prin care a solicitat să se constate

nulitatea absolută a acestui act, acțiune ce a fost respinsă, ca fiind

introdusă de o persoană fără calitate procesuală și care a rămas definitivă și

irevocabilă, prin respingerea căilor de atac.

Față de conținutul actelor

premergătoare, în cauză, de asemenea, nu s-a putut reține că făptuitorii O.A., O.G.

și C.D. se fac vinovați de comiterea vreunei infracțiuni de fals sub forma

instigării.

Cu privire la susținerile

reclamantei referitoare la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. proc. pen., de

către polițiști.

Reclamanta a solicitat cercetarea

inspectorului de poliție D.S. și a agentului șef adjunct R.E., pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen. A susținut că cei doi, cu ocazia instrumentării

cauzelor în care figura ca parte, și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile

de serviciu, acționând cu rea-credință, în scopul de a-i vătăma interesele.

O plângere similară, îndreptată

împotriva inspectorului de poliție D.S. a format obiectul dosarului nr. 455/P/2004,

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea. În această cauză, prin rezoluția

nr. 455/ P din 28 septembrie 2004, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen.,

cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) din același cod, s-a confirmat

propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauză.

S-a reținut că lucrătorul de poliție

nu se face vinovat de comiterea faptelor reclamate.

Împotriva soluției reclamanta a

formulat plângere, în temeiul art. 278 C. proc. pen.

Plângerea a fost respinsă, ca

neîntemeiată, prin rezoluția nr. 653/II/2 din 22 iulie 2004 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Vrancea.

Din cercetările efectuate în cauză,

nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia că lucrătorii de poliție

au săvârșit vreun act de natură a fi calificat drept o îndeplinire defectuoasă

a atribuțiilor de serviciu și nici nu rezultă că aceștia au acționat în vreun

fel, în detrimentul reclamantei.

Reclamanta a mai solicitat și

cercetarea comisarului șef M.N., șeful Poliției municipiului Focșani și a

comisarului T.N., pentru că au fost de acord cu soluțiile propuse de lucrătorii

din subordine, în dosarele pe care aceștia le-au soluționat și nu au ținut cont

de contestațiile pe care ea le-a formulat.

Din actele premergătoare, nu a

rezultat că cei doi comisari și-au încălcat în vreun fel atribuțiile de

serviciu, ce le reveneau.

Reclamanta a formulat plângere și

împotriva comisarului P.T. susținând că acesta a acționat în mod abuziv, când a

pus în executare un mandat de aducere emis pe numele său de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Focșani. A mai susținut că lucrătorul de poliție a acționat

în acest mod, încurajat fiind de procurorul M.P., care a emis, mandatul cu

încălcarea dispozițiilor legale.

Din cercetările efectuate în cauză,

a rezultat următoarele:

Reclamanta a fost cercetată în

dosarul nr. 2181/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 217 alin. (1) și art. 208

alin. (1) lit. a) și g), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C.

pen. În cauză au fost emise mai multe citații pe numele intimatei, însă,

aceasta a refuzat să se prezinte pentru a fi audiată.

În atare condiții, în temeiul art. 183

C. proc. pen., prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Focșani, D.L., a emis un mandat de aducere pe numele învinuitei.

Mandatul a fost adus la îndeplinire

de comisarul P.T., cu respectarea dispozițiilor art. 184 C. proc. pen.

Din actele premergătoare a rezultat

că nu se confirmă susținerile reclamantei potrivit cărora comisarul P.T. a

acționat în mod abuziv atunci când a executat mandatul și nici acelea potrivit

cărora reclamanta a fost adusă cu cătușe la mâini la sediul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Focșani.

În concluzie, s-a apreciat că nu

există elemente care să conducă la ideea că P.T. a săvârșit vreun act de natură

a fi calificat drept o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu.

Este neîntemeiată și susținerea

reclamantei potrivit căreia procurorul M.P. a acționat în mod abuziv atunci

când a emis mandatul de aducere și când a procedat la audierea sa.

Din cercetări a rezultat că mandatul

de aducere a fost emis de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Focșani, L.D., cu respectarea dispozițiilor înscrise în articolul

183 C. proc. pen. De asemenea, a rezultat că și audierea, în cauză, a

învinuitei, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

Împotriva rezoluției de

neîndeplinire a urmăririi penale nr. 137/P/2004 din 29 decembrie 2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat plângere petenta C.N.A.,

arătând că și procurorul care a instrumentat cauza și a emis rezoluția nr. 137/P/2004

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați „s-a alăturat făptuitorilor

întrucât nu a luat măsuri de anulare a actelor false, că în mod greșit s-a

invocat o decizie civilă prin care i s-a respins cererea de anulare a unui

înscris întrucât o decizie civilă nu poate avea autoritate de lucru judecat, că

nu înțelege de ce a intervenit prescripția răspunderii penale față de notarii

publici O.M. și T.R., că s-a ajuns la concluzii greșite cu privire la

infracțiunile de fals intelectual și instigare la fals intelectual comise de

notarii publici N.E. și P.A.R. și că judecătorii, procurorii și polițiștii care

au instrumentat cauzele, au încălcat dispozițiile legale, comportându-se

abuziv.

Prin rezoluția nr. 111/II/2/2005 din

17 februarie 2005 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați, plângerea formulată de petenta C.N.A. împotriva rezoluției nr. 137/P/2004

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă, ca nefondată,

arătându-se că cercetările s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor legale și

că din cuprinsul actelor premergătoare rezultă că aspectele sesizate de C.N.A.

nu se confirmă situația în care procurorul nu putea să dispună anularea unor

acte civile pe motiv că ar fi false. S-a mai arătat că petenta C.N.A. a

solicitat anularea respectivelor înscrisuri și la instanțele civile, cererile

sale fiind respinse, pe motiv că nu erau întrunite cerințele legale.

Rezoluția nr. 111/II/2/2005 din 17

februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost

comunicată petentei C.N.A. la 20 februarie 2005, fiind primită de aceasta la 24

februarie 2005.

Împotriva acestei rezoluții a

formulat plângere petenta C.N.A., plângere pe care nu a adresat-o instanței de

judecată, conform prevederilor art. 278

1

C. proc. pen., ci

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unitate la care a

fost înregistrată sub nr. 33.121/3351/2004 din 23 martie 2005.

Ulterior, această plângere a fost

remisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați sub nr. 111/II/2/2005,

fiind înaintată instanței de judecată conform art. 278

1

C. proc.

pen. și înregistrată la Curtea de Apel Galați, sub nr. 499/P/2005.

Față de data la care a fost primită

rezoluția 111/II/272005 A Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție (23 martie 2005), inițial, s-a pus în discuție excepția de tardivitate

a plângerii, respectiv, depășirea celor 20 de zile de exercitare a căii de atac

a plângerii, la instanța de judecată.

Instanța, la termenul din 1

septembrie 2005, a amânat pronunțarea asupra excepției până la 6 septembrie

2005, termen până la care petenta C.N.A. a făcut dovada cu copie de pe recipisa

scrisorii recomandate cu confirmare de primire, că a formulat plângere la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 15 martie 2005,

situație în care plângerea fiind făcută în termenul legal chiar și la un organ

necompetent, este considerată ca fiind făcută în termen, astfel că s-a respins

excepția tardivității plângerii și a repus cauza pe rol, în vederea

soluționării pe fond.

La termenul din 1 septembrie 2005,

petenta C.N.A. a arătat că s-a căsătorit, luând numele de M.N.A. și schimbându-și

domiciliul din Focșani.

Din cererile depuse de petentă,

rezultă că după 6 septembrie 2005, petenta a solicitat copii de pe actele din

dosar, ocazie cu care a luat cunoștință de termenul acordat la 3 octombrie

2005, însă, nu s-a mai prezentat, pentru a-și susține plângerea, cu ocazia

judecății în fond.

Pe fondul cauzei, în plângerea

formulată, petenta a invocat aceleași aspecte, ca și în cursul urmăririi

penale, susținând că toți judecătorii, procurorii, grefierii și polițiștii care

au fost implicați în soluționarea celor peste 90 de dosare, reprezentând tot

atâtea litigii între ea, pe de o parte și făptuitorii O.A., O.G. și C.D., pe de

altă parte, legate de o suprafață de teren de 1,80 mp/20 cm, situată în

Focșani, și-au exercitat atribuțiile în mod defectuos, săvârșind infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece nu au soluționat cauzele într-un sens

favorabil petentei.

De asemenea, notarii publici au

întocmit acte false cu încălcarea dispozițiilor legale, la instigarea

făptuitorilor O.A., O.G. și C.D.

Curtea de Apel Galați, secția penală,

prin sentința penală nr. 62/ F din 3 octombrie 2005, în baza prevederilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petenta C.N.A. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale nr. 137/P/2004 din 29 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați, menținută prin rezoluția de respingere a plângerii nr. 111/II/2/2005

din 7 februarie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați.

A menținut rezoluția atacată.

A obligat pe petenta C.N.A. la plata

sumei de 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat și la 698.000 lei

cheltuieli judiciare către intimata C.D.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea a apreciat că plângerea petentei este nefondată.

Rezoluția nr. 137/2004 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați nu reprezintă în fapt soluția pronunțată

într-un dosar de urmărire penală, ci un act de control fiind o sinteză a mai

multor dosare de urmărire penală, în care s-au pronunțat soluții de neîncepere

a urmăririi penale care au fost atacate de petentă pe calea prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., și care au intrat în puterea autorității lucrului judecat.

Astfel, aspectele privind vinovăția

agentului șef adjunct R.E., aceste aspecte au fost lămurite prin rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale nr. 519/P/2004 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Vrancea și rezoluția de respingere a plângerii nr. 115/II/2/2005 a

prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

De asemenea, față de O.A., O.G. și C.D.

a fost dată rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 4328/2001 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani și rezoluțiile nr. 419/II/1/2004 și

nr. 905/2/2004 ale prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria

Focșani.

S-a mai constatat că toate

persoanele care au intervenit, la un moment dat, în virtutea atribuțiilor de

serviciu, în soluționarea dosarelor în care petenta C.N.A. este parte, au

acționat cu respectarea dispozițiilor legale și că nu se poate dovedi o

încălcare a legii cu intenție, astfel încât nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Toate aceste persoane, judecători,

procurori, polițiști și-au exprimat cu probitate și profesionalism părerea în

cauză, potrivit probelor existente, iar părerile lor sunt concordante, sens în

care se poate observa că soluțiile pronunțate în procesele civile, concordă cu

soluțiile pronunțate în dosarele de urmărire penală și în dosarele penale.

În ceea ce privește pe notarii

publici se constată că nu s-a putut dovedi că aceștia au fost instigate de

făptuitorii O.A., O.G. și C.D. să întocmească acte false, iar actele respective

au fost cenzurate de instanțele civile pe calea acțiunilor în anulare promovate

de petentă, ocazie cu care s-a constatat că aceste acte sunt perfect valabile,

acțiunile petentei fiind respinse.

Din cele spuse, se dovedește lipsa

de temeinicie a susținerilor petentei C.N.A., motiv pentru care, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petenta C.N.A. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale nr. 137/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,

menținută prin rezoluția de respingere a plângerii nr. 111/II/2/2005 a

procurorului general de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținând rezoluția

atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea va obliga pe petenta C.N.A. la plata către stat a cheltuielilor

judiciare ocazionate de judecarea prezentului proces penal și care au la bază,

în principal, numărul foarte mare de citații emise și expediate.

La termenul din 1 septembrie 2005,

intimata C.D. a solicitat cheltuieli judiciare în sumă de 698.000 lei

reprezentând deplasarea sa de la Focșani la sediul Curții de Apel Galați iar,

ulterior la termenul din 3 octombrie 2005 s-a constituit parte civilă cu suma

de 10.000 lei noi și daune morale constând în obligarea petentei de a cere

scuze, în mod public, printr-un ziar cu circulație locală.

Daunele civile și daunele morale

solicitate de intimata C.D. se dovedesc neîntemeiate deoarece prezentul proces

penal a avut ca obiect judecarea plângerii formulată de petentă împotriva unei

rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, conform art. 278

1

C. proc.

pen., sens în care intimata C.D. nu a avut calitatea de parte vătămată sau

victimă a unui ilicit penal și, deci, nu se poate constitui parte civilă în

proces.

Urmează ca, în baza art. 193 C.

proc. pen., petenta să fie obligată la plata către intimata C.D. a sumei

solicitate cu titlu de cheltuieli judiciare, această sumă reprezentând

cheltuieli de transport.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs petiționara C.N.A., criticând-o ca fiind

netemeinică și nelegală deoarece în loc să i se admită plângerea și să se

dispună începerea urmăririi penale împotriva celor vinovați de pronunțarea unor

hotărâri judecătorești nelegale, au fost menținute rezoluțiile atacate.

Recurenta a mai susținut că

hotărârea este nelegală și netemeinică și pentru că instanța a reținut greșit

că și-a întemeiat plângerea pe art. 278

1

C. proc. pen., în

realitate, ea nefăcând un astfel de demers.

Recursul este neîntemeiat.

Contrar susținerilor recurentei,

care, ocazionat, de pierderea unor procese referitoare la o suprafață de teren,

a cărei proprietate o revendică, în baza unui contract de vânzare-cumpărare din

1912, în dosar. Nu s-a dovedit nici un abuz în serviciu, din partea vreunui

intimat din cei reclamați, în număr de mai multe zeci, nu s-au dovedit falsuri

ori urme de falsuri, fiecare, judecători, procurori, notari publici sau

polițiști, făcându-și datoria cu ocazia soluționării proceselor petiționarei,

conform competențelor avute. În atare situație, judicios, procurorii au

pronunțat rezoluții de neîncepere a urmăririi penale și procurorii ierarhic

superiori, le-a menținut.

Nefăcându-se dovada comiterii

vreunei infracțiuni de către intimați, prima instanță a procedat corect

respingând plângerea recurentei care nu putea avea alt temei juridic decât art.

278

1

C. proc. pen., temei invocat și în cererea de recurs, încât,

recursul de față va trebui privit, ca nefondat și, respins, ca atare, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel, hotărârea

atacată.

Văzând și reglementările referitoare

la plata cheltuielilor judiciare către stat și părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara C.N.A. împotriva sentinței penale nr. 62/ F din 3

octombrie 2005 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 148

RON cheltuieli judiciare către intimata C.D.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 ianuarie 2006.