ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2849/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2849/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Î
n baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 97/F din 23 iunie 2008
Curtea de Apel
Galați, secția penală, a respins ca nefondată plângerea
formulată
de petentul M.I.
, împotriva rezoluției nr. 452/P/2007a Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția
nr.
87/II/2/2008 din 14 februarie 2008 a Prim Procurorului Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Galați.
A fost
obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Pentru
a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin
sentința penală nr. 154 din 21 aprilie 2006 a Tribunalului Vrancea,
astfel cum
a fost modificată prin decizia penală nr. 33 din 23 februarie
2007 a Curții de
Apel Galați s-a aplicat
inculpatului M.I. spre executare pedeapsa rezultantă de 26 ani închisoare și 7 ani
pedeapsa
complementară a interzicerii unor drepturi, pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175
lit. a) C. pen. și art. 176 lit. c) și d) C. pen. cu
aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 211 alin. (1), alin. (2) lit.
a) și b) și alin. (2
1
)
lit.
a) și c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; art. 78 alin. (1)
din O.U.G. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C.
pen.
Sentința penală nr. 154/2006, astfel cum a fost
modificată, a
rămas definitivă prin decizia penală nr.
3327 din 20 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe tot cursul procesului penal condamnatul M.I. a
susținut că nu se face vinovat de faptele
reținute în sarcina sa , că
urmare relațiilor de concubinaj
întreținute cu martora T.A.M.
, relații
cărora li s-a opus tatăl martorei, numitul T.F.,
s-a dorit cu orice preț condamnarea sa, astfel încât procurorul S.A., a
ajuns să influențeze soluția de condamnare prin săvârșirea
infracțiunii de abuz în serviciu, constând în
următoarele acțiuni:
- împiedicarea aducerii în fața instanței de
judecată a martorilor
D.T.D., T.F., T.A.M. și L.E.
- a făcut presiuni asupra martorei L.E. să nu se
prezinte în fața instanței de judecată,
iar dacă se va prezenta să nu
uite ceea ce a declarat la
parchet.
- l-ar
fi determinat pe martorul D.T.D., să
declare
că în penitenciar a fost amenințat de către M.I. să
și schimbe
declarația.
-
după rejudecarea cauzei la Tribunalul Vrancea,
același
procuror care a efectuat urmărirea
penală, a formulat și motivele de
apel
cu încălcarea dispozițiilor art. 316 C. proc. pen.;
-
în cursul cercetărilor l-ar fi amenințat pe
coinculpatul V.S. că îi va da 20 de ani de închisoare dacă nu va declara împotriva
lui M.I.
Pentru a dispune astfel
, din actele premergătoare începerii
urmăririi penale, procurorul care a
instrumentat cauza a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 567/P/2004 din 04 februarie 2005
al
Parchetului de pe lângă Tribunalul
Vrancea s-a dispus, printre altele trimiterea în judecată a numitului M.I.
pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la
art. 174 C. pen., art. 175 lit. a) C. pen. și art. 176 lit. c) și d) C. pen. cu
aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 211
alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (
2
1
) lit. a) și c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;
art. 78 alin. (1)
din O.U.G.
195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
Prin sentința penală nr. 154 din 21
aprilie 2006, pronunțată de
Tribunalul
Vrancea în dosarul nr. 241/P/2006, s-a dispus printre altele
condamnarea numitului M.I. la o pedeapsă
rezultantă de
18 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26
C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art.
175 lit. a) C. pen. și art.
176
lit. c) și d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 211 alin. (1),
alin. (2) lit. a) și b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen. cu aplic. art. 37
lit.
a) C. pen.; art. 78 alin.
(1) din O.U.G. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a)
C. pen.
După audierea
petentului, a acesta a precizat că formulează
plângerea penală împotriva procurorului șef de secție S.A. din
cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea
pentru săvârșirea
infracțiunii de
abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de
art. 246 C.
pen.
Din verificarea actelor dosarului a rezultat că mandatul de arestare
preventivă a fost emis de către judecător în lipsa
inculpatului, care după ce a fost dat în urmărire generală a fost prins
în localitatea Lepșa, dus în fața judecătorului
care l-a audiat și în final
s-a dispus
punerea în executare a mandatului de arestare preventivă.
Din actele și lucrările dosarului,
rezultă că martora L.E.
, nu a fost găsită la domiciliu
pentru a se prezenta în fața instanței.
S-a apreciat că neexecutarea mandatului de aducere a martorilor T.F. și
T.A.M. nu s-a datorat procurorului șef de secție S.A.
Astfel s-a concluzionat
că fapta sesizată în realitate nu există,
dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de procurorul șef de
secție
S.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.,
aspectele
sesizate neconfirmâdu-se.
Petentul nu a atacat această rezoluție în
termenul prevăzut de
art. 278 C. proc. pen., ci după
rămânerea definitivă a a hotărârii de condamnare, la data de 03 iulie 2007 și
09 iulie 2007 formulând trei plângeri împotriva penale față de procurorul șef
de secție S.A. , sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de
art. 246 C. pen.
Plângerea a fost înregistrată sub nr.
881/11/2/2007 la Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel
Galați.
Prin rezoluția nr. 881/11/2/2007 din 23 iulie 2007
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins
ca tardivă plângerea petentului M.I.
Î
mpotriva rezoluției nr. 881/11/2/2007 din 23 iulie 2007a Procurorului
General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, petentul a formulat
plângere în condițiile art. 278
1
C. proc. pen.
, aceasta formând obiectul dosarului nr. 1130/44/
2007 al Curții de Apel Galați,
plângere prin care și-a reiterat motivele
enunțate anterior și a solicitat redeschiderea urmăririi penale.
Prin sentința penală nr. 112/F din 8
noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați
s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei în condițiile
art.
285 C. proc. pen. la Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Galați reținându-se că memoriile petentului
trebuiau interpretate
în sensul unei cereri de reluare și redeschidere a
dosarului nr.
161/P/2006 sau eventual ca
plângeri penale noi, îndreptate împotriva
procurorului S.A.
După efectuarea actelor premergătoare,
prin rezoluția nr.
452/P/2007
din 28 decembrie 2007a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Galați, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10
lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi
penale față de S.A. (fost) procuror șef secție urmărire penală
în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Vrancea, sub aspectul
infracțiunilor
prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen. și
art. 291 C. pen., reținându-se că faptele
sesizate nu se confirmă.
Pentru a dispune astfel, procurorul a avut
în vedere faptul că la
data
de 22 mai 2005 numitul D.T.D. a depus la
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea o cerere de audiență, ce a fost
soluționată la data de 23 martie 2005, fiind audiat de către procurorul
șef de secție urmărire penală S.A.,
declarația acestuia fiind
înaintată
la Tribunalul Vrancea și la locul de deținere.
La data de 02 februarie 2006, același D.T.D.,
a solicitat audiență la procurorul șef secție S.A., fiind audiat de către
acesta la data de 08 februarie 2006, procesul verbal de audiere fiind
trimis la Tribunalul Vrancea și la locul
de deținere, pentru a se lua
măsurile legale de protecție.
La data de 12 mai 2006, făptuitorul S.A., a redactat
motivele de apel ce au fost trimise Tribunalului
Vrancea, instanță ce
urma a verifica hotărârea atacată.
Cu privire la cazul de
incompatibilitate invocat de către petent,
s-a apreciat că acesta nu se
regăsește în dispozițiile art. 46 și urm. C. proc. pen.
Prin rezoluția nr. 87/11/2/2008 din 14
februarie 2008 a Procurorului
General
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a respins
ca nefondată plângerea petentului
formulată în condițiile art. 278 C. proc. pen. împotriva rezoluției nr.
425/P/2007.
Petentul M.I. a formulat plângere în baza
art. 278
1
C. proc. pen., susținând că nu s-a efectuat vreun
act de cercetare penală, că nu a fost
ascultat de procurorul care a
instrumentat
cauza, reiterând motivele din plângerile inițiale.
Instanța de fond, în urma verificărilor actelor și lucrărilor
dosarului, a constatat că actele premergătoare
efectuate în cauză nu
au relevat
indicii în sensul celor reclamate, în mod corect procurorul a
constatat că magistratul intimat nu se face
vinovat de săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 alin.
(1) și art. 291 C. pen.
, probatoriul
administrat în acea fază, reliefând fără dubiu că
faptele penale
invocate nu există și că deci intimatul nu poate fi subiect al acestor
infracțiuni și nici a vreunei fapte cu conotație penală.
Fată de aceste considerente, instanța de
fond a constatat că în
mod
corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.
pen.
, faptele reclamate neexistând.
Instanța a apreciat că nu se poate reține
în sarcina procurorului
care a efectuat actele de urmărire
penală săvârșirea infracțiunilor
prev. de
art. 246, art. 289 alin. (1) și art. 291 C. pen., întrucât acesta a făcut
aplicarea
dispozițiilor legale în materie, iar prin sentința penală nr.
112 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și
trimiterea la procuror
pentru acte
premergătoare, acte care au fost efectuate.
Î
mpotriva acestei sentințe, a declarat recurs petiționarul
M.I., aflat în stare de deținere, prin apărător
ales avocat
M.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
reiterând criticile din plângerea penală și
plângerea adresată instanței
în baza art. 278
1
C. proc. pen.
La termenul de astăzi 17
septembrie recurentul petiționar prin apărător ales, a solicitat în esență
admiterea recursului, rejudecarea
pe
fond și admiterea plângerii cu trimiterea cauzei la procuror pentru
reluarea
urmăririi penale.
Examinând recursul
declarat de petent sub toate aspectele,
conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, instanța de fond, în baza
materialului probator aflat la
dosarul cauzei, a apreciat
în mod corect că intimatul magistrat
procuror
S.A. în calitatea pe care o avea, aceea de procuror șef
secție urmărire
penală, a efectuat acte de urmărire penală cu respectarea dispozițiilor legale.
Î
nalta Curte a apreciat că nu se poate reține în sarcina
procurorului care a efectuat acte de urmărire
penală săvârșirea
infracțiunilor
prev. de art. 246, art. 289 alin. (1) și art. 291 C. pen., întrucât
acesta
a făcut aplicarea dispozițiilor legale în materie, iar prin sentința penală nr.
112 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și
trimiterea
la procuror pentru acte premergătoare, acte care au fost
efectuate.
Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce
constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie
precizat că nu orice
încălcare a dispozițiilor procedurale cu ocazia
desfășurării activității
de urmărire penală
a magistratului procuror, angajează răspunderea
penală a acestuia, ci
doar dacă se dovedește reaua-credință cu care acționează acesta în scopul
prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță,
lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiuni reclamată.
Eventualele încălcări ale dispozițiilor
procedurale cu ocazia
efectuării actelor de urmărire
penală de către magistratul procuror, pot fi criticate într-un cadru procesual
adecvat, respectiv în fața
instanței de
judecată, instanță de judecată sesizată cu soluționarea
cauzei
respective.
Î
n speță, petiționarul,
a avut calitatea de inculpat în dosarul în legătură cu care pretinde că s-au
săvârșit faptele reclamate, astfel încât își putea valorifica susținerile în
fața instanțelor de judecată.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în
cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt
și în drept, văzând dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen.
, Curtea va respinge
recursul ca nefondat, iar în baza art. 192
alin. (3) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare
către
stat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de petentul
M.I.,
împotriva sentinței penale nr. 97 din
23 iunie 2008 a
Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei
de 100 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17
septembrie 2008.