ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2849/2008

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 97/F din 23 iunie 2008 Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.I. , împotriva rezoluției nr. 452/P/2007a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr. 87/II/2/2008 din 14 februarie 2008 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. A fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 154 din 21 aprilie 2006 a Tribunalului Vrancea, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 33 din 23 februarie 2007 a Curții de Apel Galați s-a aplicat inculpatului M.I.

spre executare pedeapsa rezultantă de 26 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. a) C. pen. și art. 176 lit. c) și d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; art. 78 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. Sentința penală nr. 154/2006, astfel cum a fost modificată, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3327 din 20 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pe tot cursul procesului penal condamnatul M.I.

a susținut că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa , că urmare relațiilor de concubinaj întreținute cu martora T.A.M. , relații cărora li s-a opus tatăl martorei, numitul T.F., s-a dorit cu orice preț condamnarea sa, astfel încât procurorul S.A., a ajuns să influențeze soluția de condamnare prin săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, constând în următoarele acțiuni: - împiedicarea aducerii în fața instanței de judecată a martorilor D.T.D., T.F., T.A.M. și L.E. - a făcut presiuni asupra martorei L.E. să nu se prezinte în fața instanței de judecată, iar dacă se va prezenta să nu uite ceea ce a declarat la parchet. - l-ar fi determinat pe martorul D.T.D., să declare că în penitenciar a fost amenințat de către M.I.

să ­ și schimbe declarația. - după rejudecarea cauzei la Tribunalul Vrancea, același procuror care a efectuat urmărirea penală, a formulat și motivele de apel cu încălcarea dispozițiilor art. 316 C. proc. pen.; - în cursul cercetărilor l-ar fi amenințat pe coinculpatul V.S. că îi va da 20 de ani de închisoare dacă nu va declara împotriva lui M.I. Pentru a dispune astfel , din actele premergătoare începerii urmăririi penale, procurorul care a instrumentat cauza a reținut următoarele: Prin rechizitoriul cu nr. 567/P/2004 din 04 februarie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a dispus, printre altele trimiterea în judecată a numitului M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen.

rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. a) C. pen. și art. 176 lit. c) și d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. ( 2 1 ) lit. a) și c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; art. 78 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. Prin sentința penală nr. 154 din 21 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 241/P/2006, s-a dispus printre altele condamnarea numitului M.I. la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. a) C. pen. și art. 176 lit. c) și d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.

cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; art. 78 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. După audierea petentului, a acesta a precizat că formulează plângerea penală împotriva procurorului șef de secție S.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. Din verificarea actelor dosarului a rezultat că mandatul de arestare preventivă a fost emis de către judecător în lipsa inculpatului, care după ce a fost dat în urmărire generală a fost prins în localitatea Lepșa, dus în fața judecătorului care l-a audiat și în final s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că martora L.E. , nu a fost găsită la domiciliu pentru a se prezenta în fața instanței. S-a apreciat că neexecutarea mandatului de aducere a martorilor T.F. și T.A.M. nu s-a datorat procurorului șef de secție S.A. Astfel s-a concluzionat că fapta sesizată în realitate nu există, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de procurorul șef de secție S.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., aspectele sesizate neconfirmâdu-se. Petentul nu a atacat această rezoluție în termenul prevăzut de art. 278 C. proc. pen., ci după rămânerea definitivă a a hotărârii de condamnare, la data de 03 iulie 2007 și 09 iulie 2007 formulând trei plângeri împotriva penale față de procurorul șef de secție S.A.

, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. Plângerea a fost înregistrată sub nr. 881/11/2/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. Prin rezoluția nr. 881/11/2/2007 din 23 iulie 2007 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins ca tardivă plângerea petentului M.I. Î mpotriva rezoluției nr. 881/11/2/2007 din 23 iulie 2007a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, petentul a formulat plângere în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. , aceasta formând obiectul dosarului nr. 1130/44/ 2007 al Curții de Apel Galați, plângere prin care și-a reiterat motivele enunțate anterior și a solicitat redeschiderea urmăririi penale.

Prin sentința penală nr. 112/F din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei în condițiile art. 285 C. proc. pen. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați reținându-se că memoriile petentului trebuiau interpretate în sensul unei cereri de reluare și redeschidere a dosarului nr. 161/P/2006 sau eventual ca plângeri penale noi, îndreptate împotriva procurorului S.A. După efectuarea actelor premergătoare, prin rezoluția nr. 452/P/2007 din 28 decembrie 2007a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.A.

(fost) procuror șef secție urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen., reținându-se că faptele sesizate nu se confirmă. Pentru a dispune astfel, procurorul a avut în vedere faptul că la data de 22 mai 2005 numitul D.T.D. a depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea o cerere de audiență, ce a fost soluționată la data de 23 martie 2005, fiind audiat de către procurorul șef de secție urmărire penală S.A., declarația acestuia fiind înaintată la Tribunalul Vrancea și la locul de deținere. La data de 02 februarie 2006, același D.T.D., a solicitat audiență la procurorul șef secție S.A., fiind audiat de către acesta la data de 08 februarie 2006, procesul verbal de audiere fiind trimis la Tribunalul Vrancea și la locul de deținere, pentru a se lua măsurile legale de protecție.

La data de 12 mai 2006, făptuitorul S.A., a redactat motivele de apel ce au fost trimise Tribunalului Vrancea, instanță ce urma a verifica hotărârea atacată. Cu privire la cazul de incompatibilitate invocat de către petent, s-a apreciat că acesta nu se regăsește în dispozițiile art. 46 și urm. C. proc. pen. Prin rezoluția nr. 87/11/2/2008 din 14 februarie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a respins ca nefondată plângerea petentului formulată în condițiile art. 278 C. proc. pen. împotriva rezoluției nr. 425/P/2007. Petentul M.I. a formulat plângere în baza art. 278 1 C. proc. pen., susținând că nu s-a efectuat vreun act de cercetare penală, că nu a fost ascultat de procurorul care a instrumentat cauza, reiterând motivele din plângerile inițiale.

Instanța de fond, în urma verificărilor actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat indicii în sensul celor reclamate, în mod corect procurorul a constatat că magistratul intimat nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 alin. (1) și art. 291 C. pen. , probatoriul administrat în acea fază, reliefând fără dubiu că faptele penale invocate nu există și că deci intimatul nu poate fi subiect al acestor infracțiuni și nici a vreunei fapte cu conotație penală. Fată de aceste considerente, instanța de fond a constatat că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

, faptele reclamate neexistând. Instanța a apreciat că nu se poate reține în sarcina procurorului care a efectuat actele de urmărire penală săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 289 alin. (1) și art. 291 C. pen., întrucât acesta a făcut aplicarea dispozițiilor legale în materie, iar prin sentința penală nr. 112 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la procuror pentru acte premergătoare, acte care au fost efectuate. Î mpotriva acestei sentințe, a declarat recurs petiționarul M.I., aflat în stare de deținere, prin apărător ales avocat M.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278 1 C. proc.

pen. La termenul de astăzi 17 septembrie recurentul petiționar prin apărător ales, a solicitat în esență admiterea recursului, rejudecarea pe fond și admiterea plângerii cu trimiterea cauzei la procuror pentru reluarea urmăririi penale. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Astfel, instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimatul magistrat procuror S.A. în calitatea pe care o avea, aceea de procuror șef secție urmărire penală, a efectuat acte de urmărire penală cu respectarea dispozițiilor legale.

Î nalta Curte a apreciat că nu se poate reține în sarcina procurorului care a efectuat acte de urmărire penală săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 289 alin. (1) și art. 291 C. pen., întrucât acesta a făcut aplicarea dispozițiilor legale în materie, iar prin sentința penală nr. 112 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la procuror pentru acte premergătoare, acte care au fost efectuate. Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice încălcare a dispozițiilor procedurale cu ocazia desfășurării activității de urmărire penală a magistratului procuror, angajează răspunderea penală a acestuia, ci doar dacă se dovedește reaua-credință cu care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiuni reclamată.

Eventualele încălcări ale dispozițiilor procedurale cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală de către magistratul procuror, pot fi criticate într-un cadru procesual adecvat, respectiv în fața instanței de judecată, instanță de judecată sesizată cu soluționarea cauzei respective. Î n speță, petiționarul, a avut calitatea de inculpat în dosarul în legătură cu care pretinde că s-au săvârșit faptele reclamate, astfel încât își putea valorifica susținerile în fața instanțelor de judecată. Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.I., împotriva sentinței penale nr. 97 din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2008.