ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5064/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul din 19 aprilie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, a inculpatei S.M. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) din același cod. S-a reținut, în esență, că inculpata, în calitate de notar public, a redactat și autentificat actul de vânzare-cumpărare nr. 3176 din 5 august 1998, având ca obiect un teren, bun comun al soților B.H.P.S. și B.R., menționând nereal că ambii vânzători sunt reprezentați în baza procurii speciale autentificată cu nr. 1287/1998, cauzând prin aceasta vătămarea intereselor legale ale părților vătămate.

Procedând la judecarea cauzei în fond, Curtea de Apel Brașov, a pronunțat sentința penală nr. 11/ F din 30 septembrie 2003, prin care a dispus achitarea inculpatei S.M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen. În temeiul art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3176 din 3 august 1998 încheiat la biroul notarului publice S.M. și restabilirea situației anterioare de carte funciară nr. 11882 Brașov, nr. top 8185/1/2/2, teren intravilan, în suprafață de 5.200 mp, cu nr. parcelă A 1428/1/48/2.

Totodată, s-a respins cererea părților civile B.H.P.S. și B.R., privind evacuarea numiților S.I. și S.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că faptele comise de inculpată nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., infracțiunile respective neputând fi comise decât cu intenție nu și din culpă. În considerentele hotărârii se menționează sintagma „cu știință” folosită de legiuitor în definirea celor două infracțiuni trebuie interpretată numai în sensul că făptuitorul, prevăzând că acțiunea sau inacțiunea sa aduce atingere intereselor legale ale unei persoane, urmărește producerea acestui rezultat.

Totodată, se arată că nici infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., nu subzistă, în cauză nefiind realizată condiția cerută de lege referitoare la existența unei vătămări importante a intereselor legale ale unei persoane. Împotriva menționatei hotărâri, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, cerând casarea acesteia în temeiul art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. În motivele de recurs se susține că, în mod greșit, instanța de fond a dispus achitarea inculpatei S.M. pentru cele două infracțiuni care în absența scopului urmărit au fost comise cu intenție indirectă.

Se arată, totodată că inculpata a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu în lipsa unei procuri speciale din partea unuia dintre vânzători respectiv a părții civile B.R., deși potrivit art. 58 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială avea obligația să verifice personal toate actele depuse de părți. Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate, în recursul parchetului, cât și din oficiu, se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, soluția de achitare pronunțată în cauză, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fiind legală și temeinică.

Din probele administrate (plângerile părților vătămate B.R. și B.H.P.S.) procura specială autentificată sub nr. 1287/1990 și traducerea procurii din limba germană, copia CF cu privire la terenul în litigiu, actul notarial de revocare a mandatului, autorizația de traducător nr. 4006, declarațiile celor două părți vătămate și declarațiilor martorilor M.D., S.I., S.Șt. și K.M., coroborate cu declarațiile constante ale inculpatei, care au fost analizate în considerentele hotărârii, rezultă fără dubiu, că la data de 5 august 1998, inculpata S.M., în calitate de notar public, a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3176/1998, având ca obiect un teren în suprafață de 5200 mp situat în municipiul Brașov, vânzători B.H.P.S.

și B.R. fiind reprezentați de S.Șt., conform procurii speciale autentificate cu nr. 1285/1998, cumpărătorul S.I. prezentându-se personal. Deși terenul în litigiu era bun comun al soților B.H.P.S. și B.R., inculpata a procedat la autentificarea actului pe baza procurii speciale prezentată de soț fără să aștepte prezentarea unei asemenea procuri și din partea soției, care în fapt consimțise însă la întocmirea actului de vânzare-cumpărare, așa cum rezultă din cuprinsul plângerii cât și a actului sub semnătură privată aflat la dosar. Ulterior, între părțile contractante intervenind unele neînțelegeri, B.R. a renunțat să mai depună la notariat procura specială promisă, adresându-se, în schimb, cu plângere împotriva inculpatei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Cum din actele dosarului rezultă că inculpata a acționat cu bună credință, procedând la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare pe baza unor documente (procura specială nr. 1287/1998 și respectul actul sub semnătură privată de consimțământ emis de B.R.) care făcea dovada acordului de voință a celor doi soți, în mod just instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. Faptul că inculpata a procedat la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare fără să aștepte trecerea termenului de două săptămâni stabilit pentru depunerea procurii speciale de către B.R., nu justifică angajarea răspunderii penale, întrucât la data întocmirii actului aceasta era încredințată că părțile vătămate au consimțit la vânzarea imobilului.

Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare prevăzute de art. 385 9 alin. ultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov să fie respins ca nefondat. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței penale nr. 11 din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpata S.M. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2004.