ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5064/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul din 19 aprilie

2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus trimiterea în

judecată în stare de libertate, a inculpatei S.M. pentru infracțiunile de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de

art. 246 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) din același cod.

S-a reținut, în esență, că

inculpata, în calitate de notar public, a redactat și autentificat actul de

vânzare-cumpărare nr. 3176 din 5 august 1998, având ca obiect un teren, bun

comun al soților B.H.P.S. și B.R., menționând nereal că ambii vânzători sunt

reprezentați în baza procurii speciale autentificată cu nr. 1287/1998, cauzând

prin aceasta vătămarea intereselor legale ale părților vătămate.

Procedând la judecarea

cauzei în fond, Curtea de Apel Brașov, a pronunțat sentința penală nr. 11/ F

din 30 septembrie 2003, prin care a dispus achitarea inculpatei S.M., în baza

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals

intelectual, prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen.

În temeiul art. 348 C. proc.

pen., a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3176 din 3 august

1998 încheiat la biroul notarului publice S.M. și restabilirea situației

anterioare de carte funciară nr. 11882 Brașov, nr. top 8185/1/2/2, teren

intravilan, în suprafață de 5.200 mp, cu nr. parcelă A 1428/1/48/2.

Totodată, s-a respins

cererea părților civile B.H.P.S. și B.R., privind evacuarea numiților S.I. și

S.M.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că faptele comise de inculpată nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și art. 289

C. pen., infracțiunile respective neputând fi comise decât cu intenție nu și

din culpă.

În considerentele hotărârii

se menționează sintagma „cu știință” folosită de legiuitor în definirea celor

două infracțiuni trebuie interpretată numai în sensul că făptuitorul, prevăzând

că acțiunea sau inacțiunea sa aduce atingere intereselor legale ale unei

persoane, urmărește producerea acestui rezultat.

Totodată, se arată că nici

infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., nu

subzistă, în cauză nefiind realizată condiția cerută de lege referitoare la

existența unei vătămări importante a intereselor legale ale unei persoane.

Împotriva menționatei

hotărâri, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, cerând

casarea acesteia în temeiul art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen.

În motivele de recurs se

susține că, în mod greșit, instanța de fond a dispus achitarea inculpatei S.M.

pentru cele două infracțiuni care în absența scopului urmărit au fost comise cu

intenție indirectă.

Se arată, totodată că inculpata

a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu în lipsa unei

procuri speciale din partea unuia dintre vânzători respectiv a părții civile

B.R., deși potrivit art. 58 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 privind notarii

publici și activitatea notarială avea obligația să verifice personal toate

actele depuse de părți.

Examinând hotărârile

atacate, în raport de motivele de casare invocate, în recursul parchetului, cât

și din oficiu, se constată că instanța de fond a reținut corect situația de

fapt, soluția de achitare pronunțată în cauză, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fiind legală și

temeinică.

Din probele administrate (plângerile

părților vătămate B.R. și B.H.P.S.) procura specială autentificată sub nr.

1287/1990 și traducerea procurii din limba germană, copia CF cu privire la

terenul în litigiu, actul notarial de revocare a mandatului, autorizația de

traducător nr. 4006, declarațiile celor două părți vătămate și declarațiilor

martorilor M.D., S.I., S.Șt. și K.M., coroborate cu declarațiile constante ale

inculpatei, care au fost analizate în considerentele hotărârii, rezultă fără

dubiu, că la data de 5 august 1998, inculpata S.M., în calitate de notar

public, a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3176/1998, având ca

obiect un teren în suprafață de 5200 mp situat în municipiul Brașov, vânzători

B.H.P.S. și B.R. fiind reprezentați de S.Șt., conform procurii speciale

autentificate cu nr. 1285/1998, cumpărătorul S.I. prezentându-se personal.

Deși terenul în litigiu era

bun comun al soților B.H.P.S. și B.R., inculpata a procedat la autentificarea

actului pe baza procurii speciale prezentată de soț fără să aștepte prezentarea

unei asemenea procuri și din partea soției, care în fapt consimțise însă la

întocmirea actului de vânzare-cumpărare, așa cum rezultă din cuprinsul

plângerii cât și a actului sub semnătură privată aflat la dosar.

Ulterior, între părțile

contractante intervenind unele neînțelegeri, B.R. a renunțat să mai depună la

notariat procura specială promisă, adresându-se, în schimb, cu plângere

împotriva inculpatei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Cum din actele dosarului

rezultă că inculpata a acționat cu bună credință, procedând la autentificarea

contractului de vânzare-cumpărare pe baza unor documente (procura specială nr.

1287/1998 și respectul actul sub semnătură privată de consimțământ emis de

B.R.) care făcea dovada acordului de voință a celor doi soți, în mod just

instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

Faptul că inculpata a

procedat la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare fără să aștepte

trecerea termenului de două săptămâni stabilit pentru depunerea procurii

speciale de către B.R., nu justifică angajarea răspunderii penale, întrucât la

data întocmirii actului aceasta era încredințată că părțile vătămate au

consimțit la vânzarea imobilului.

Întrucât din actele

dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare prevăzute de art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează

ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov să fie

respins ca nefondat.

Onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva

sentinței penale nr. 11 din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind

pe inculpata S.M.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 octombrie 2004.