ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3563/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14 din 12

noiembrie 2001, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată

inculpatul B.G., din 3 infracțiuni de fals prevăzute de art. 289 C. pen.,

într-o singură infracțiune de fals, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea

art. 41 C. pen. și l-a achitat pe inculpat pentru această infracțiune, făcând

aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b

1

) C.

proc. pen. și art. 18

1

C. pen.

De asemenea, instanța a schimbat

încadrarea juridică dată unui număr de 3 infracțiuni de abuz în serviciu,

reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, într-o singură infracțiune,

prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. și a dispus

încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10

lit. f) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în fapt că la data de 28 martie 1996 inculpatul B.G. a

autentificat trei contracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri, atestând

contrar realității că aceste terenuri se află situate în intravilan și că

vânzătorii D.M., P.I. și M.I. s-au prezentat la sediul biroului notarial și au

consimțit la autentificarea actelor, pe care le-au și semnat.

Prin decizia nr. 509 din 3 februarie

2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva acestei sentințe pe

care a casat-o numai cu privire la achitarea inculpatului pentru infracțiunea

de fals intelectual, la încetarea procesului pentru infracțiunea de abuz în

serviciu și la nesoluționarea laturii civile a procesului, iar în rejudecare, a

dispus condamnarea inculpatului la un an și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 13 C. pen., constatând totodată că pedeapsa aplicată a fost

grațiată, în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997. De asemenea, instanța de

recurs a dispus trimiterea dosarului la prima instanță, pentru judecarea cauzei

cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 246, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și soluționarea cauzei civile.

Prin sentința penală nr. 8 din 28

ianuarie 2003, pronunțată după rejudecarea dispusă de Curtea Supremă de Justiție,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a încetat, în baza art. 11 pct.

2 lit. b), raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., procesul penal pornit

împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și l-a obligat pe acesta la despăgubiri

către părțile civile P.I., C.L., V.P., D.V., G.C., M.M. și V.R.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs inculpatul, care a susținut că i s-a încălcat dreptul la

apărare, deoarece instanța nu a administrat toate probele necesare stabilirii

adevărului și a solicitat, fie achitarea sa, dat fiind că nu se face vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., fiind indus în eroare de

cumpărătorul care i-a prezentat acte false, fie restituirea dosarului la prima

instanță pentru administrarea tuturor probelor cerute de inculpat.

Recursul nu este fondat.

Faptele inculpatului B.G. au fost

dovedite cu probele administrate în cauză, stabilindu-se cu certitudine că

acesta a autentificat cele trei contracte de vânzare-cumpărare în absența

cumpărătorilor. În condițiile în care inculpatul a acceptat să autentifice

actele și să ateste prezența cumpărătorilor deși aceștia erau absenți, nu se

poate reține că acesta a acționat fiind indus în eroare, încălcarea de către

inculpat a obligațiilor sale profesionale, care-i impuneau identificarea

părților contractante și a validității actelor prezentate de acestea fiind

evidentă.

Nu este întemeiată nici susținerea

inculpatului în sensul că organele judiciare ar fi refuzat administrarea unor

probe de natură să dovedească vinovăția sa. Atât organele de urmărire penală,

cât și instanțele care au judecat cauza în fond au administrat probe suficiente

pentru stabilirea adevărului, ne mai fiind necesară administrarea altor probe.

În consecință, recursul urmează să

fie respins ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul B.G., împotriva sentinței penale nr. 8 din 28 ianuarie 2004

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, de la

data de 25 iunie 2004.