ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2885/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Militar Teritorial

București, prin sentința nr. 106 din 14 iunie 2002, a condamnat pe inculpatul

serg. maj. G.I.E. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Instanța a dispus: scăderea din

pedeapsă a perioadei arestării preventive de la 13 martie 2002, la zi, iar

conform art. 86

1

C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării

ei, pe un termen de încercare de 5 ani.

Hotărând astfel, instanța a reținut,

în fapt, că, inculpatul, subofițer de jandarm a pretins și a primit de la

martorul M.M., la 12 martie 2002, 150 dolari SUA, pentru a interveni la poliția

rutieră în scopul obținerii unei noi categorii la permisul de conducere.

Curtea Militară de Apel, prin

decizia nr. 21 din 4 martie 2003, a respins apelul declarat de Parchetul

Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, privind aplicarea

unei pedepse corect individualizate, în raport cu gradul de pericol social al

infracțiunii și cu calitatea inculpatului.

În termen legal, decizia a fost

atacată cu recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară

de Apel, care apreciază hotărârea netemeinică, în ceea ce privește atât

cuantumul pedepsei aplicate, cât și modalitatea ei de executare, deoarece

inculpatul, în calitate de ofițer de jandarmi, în loc să-și desfășoare

activitatea în spiritul respectării cu strictețe a legii, el a încălcat-o, prin

comiterea unei fapte de corupție.

Examinând hotărârile atacate în

raport de cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14

teza întâi C. proc. pen., cât și din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile

cuprinse în art. 385

9

alin. (3) din același cod, Curtea constată,

recursul fondat, urmând a fi admis.

pedepsei de 2 ani închisoare, precum și la modalitatea ei de executare,

instanțele au luat în considerare în mod corect criteriile generale de

individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., apreciind că tocmai prin

calitatea pe care a avut-o în momentul comiterii faptei, subofițer jandarm,

inculpatul este în măsură să realizeze gravitatea faptei, pe care a

recunoscut-o și a regretat-o, cu mult înainte de a-i fi prezentate probele

incriminatoare.

oficiu, Curtea constată, că instanța a dedus din pedeapsă arestarea preventivă

pentru perioada 13 februarie 2002 – 14 iunie 2002, care nu corespunde datelor

din dosarul cauzei.

În acest sens, prin ordonanța și

mandatul de arestare preventivă (nr. 11) din 13 martie 2002, s-a dispus

arestarea preventivă a inculpatului serg. maj. G.I.E. la 13 martie 2002, iar

prima instanță, în baza art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsă durata arestării

de la această dată, respectiv, 13 martie 2002, la 14 iunie 2002.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa decizia atacată numai

cu privire la deducerea greșită din pedeapsă aplicată a duratei arestării

preventive și va constata că inculpatul G.I.E. a fost arestat de la 13 martie

2002, la 14 iunie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel, împotriva deciziei nr. 21 din 4

martie 2003 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpatul G.I.E.

Casează decizia atacată numai cu

privire la greșita deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, a duratei

arestării preventive.

Constată că inculpatul G.I.E. a fost

arestat preventiv în perioada 13 martie 2002 – 14 iunie 2002.

Onorariul în sumă de 300.000 lei,

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iunie 2003.