ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3622/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3622/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 147 din 30

septembrie 2003, a Tribunalului Militar Teritorial București, inculpații plt. (rez.)

G.A., serg. maj. (rez.) M.C. și serg. maj. (rez.) M.R. au fost condamnați la

câte 4 ani închisoare fiecare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și c) C. pen., pe timp de 2 ani pentru infracțiunea de luare de mită,

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Prin aceeași sentință, inculpatul

jandarm B.N. a fost condamnat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea

de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C.

pen.

În baza art. 86

1

și art.

86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate

subofițerilor de poliție sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare

de 7 ani.

Potrivit art. 81 și art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului

B.N. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Inculpaților G.A., M.C. și M.R. li

s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., iar

inculpatului B.N. i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.,

privind revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere și, respectiv,

revocarea suspendării executării pedepsei.

Conform art. 88 C. pen., s-a

computat din durata pedepselor aplicate fiecărui inculpat, perioada detenției

de la 20 februarie 1997 până la 3 aprilie 1997, inclusiv.

S-a constatat inaplicabilitatea

dispozițiilor art. 255 alin. (5) C. pen., pentru martorii denunțători B.R. și K.D.,

iar în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat cu titlu special în

favoarea statului suma de 400 dolari S.U.A., depusă la B.N.R., sucursala

Municipiului București, Serviciul Tezaur și Casierie, precum și suma de 100 dolari

S.U.A. de la inculpatul jandarm B.N.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut că, în noaptea de 18 din 19 februarie 1997, inculpatul B.N.,

la acea dată angajat în cadrul U.M. (Comandamentul de jandarmi Brăila) s-a

aflat în serviciul de patrulare pe străzile municipiului Brăila, împreună cu

inculpatul G.A. din cadrul Poliției Brăila.

În jurul orelor 03,30, împreună cu

inculpatul serg. maj. M.C. și inculpatul serg. maj. M.R. au oprit pentru

control autoturismul, înmatriculat în Ucraina, în care se aflau cetățeanul

bulgar B.R. și cetățeanul ucrainian K.D.

Pentru a nu îl sancționa

contravențional, conform Decretului nr. 328/1966, la solicitarea celor 3

inculpați polițiști partea vătămată B.R. i-a dat inculpatului B.N. suma de 500 dolari

S.U.A., care la rândul său i-a dat-o inculpatului M.R.

După ce suma în valută a fost

primită, celor 2 ocupanți ai autoturismului li s-a permis să-și continue drumul

către Republica Moldova, fiind însoțiți de autoturismul condus de inculpatul G.A.,

până în apropierea municipiului Galați.

În momentul când partea vătămată B.R.

a ajuns la Punctul de trecere a frontierei Oancea, jud. Galați a reclamat fapta

vameșilor români, care la rândul lor au sesizat I.P.J. Brăila, fiind declanșate

cercetările.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial

București și inculpații G.A., M.C., M.R. și B.N.

Parchetul Militar a criticat

hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate atât sub

aspectul cuantumului și al modalității de executare. De asemenea, s-a susținut că

greșit a fost confiscată suma de 500 dolari S.U.A. în folosul statului, aceasta

trebuind să fie restituită părții vătămate potrivit dispozițiilor art. 255 alin.

(5) C. pen.

Inculpații prin apelul lor au

solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există. În subsidiar, s-a cerut aplicarea

dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

Prin decizia nr. 16 din 4 martie

2004, Curtea Militară de Apel a admis apelul Parchetului Militar de pe lângă

Tribunalul Militar Teritorial București și a dispus înlăturarea dispozițiilor art.

86 și art. 86

2

C. pen., pentru inculpatul B.N. S-a dispus restituirea

sumei de 400 dolari S.U.A., către cetățeanul bulgar B.R.

Apelurile inculpaților au fost

respinse ca nefondate.

Împotriva deciziei sus-menționate au

declarat recurs cei patru inculpați.

Inculpatul M.C. a susținut că i s-a

încălcat dreptul la apărare, întrucât la urmărirea penală a solicitat ca, în

continuare, să fie audiat în prezența avocatului U.V., pe care l-a angajat, dar

totuși a fost audiat fără asistența acestui avocat. A mai susținut că greșit a

fost condamnat pentru infracțiunea de luare de mită, căci nu a pretins și

primit bani pentru a face sau a nu face un act ce intra în atribuțiile sale de

serviciu și deci nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei

infracțiuni. A solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea ambelor

hotărâri și restituirea cauzei la procuror și, în subsidiar, schimbarea

încadrării juridice în complicitate la infracțiunea de înșelăciune și a se

constata că pedeapsa ce se va aplica, pentru această infracțiune este grațiată.

Într-un alt subsidiar mai îndepărtat, a solicitat aplicarea art. 81 C. pen.

Ceilalți inculpați, prin apărătorul

desemnat din oficiu, au solicitat schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. și să se constate

grațiate pedepsele ce vor fi aplicate în baza acestui text de lege, iar în

subsidiar, suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pentru

infracțiunea reținută.

Critica formulată de recurentul

inculpat M.C. în sensul că la urmărirea penală i s-a încălcat dreptul de

apărare, deoarece i s-au luat declarații în lipsa apărătorului ales D.V.U.,

este nefondată, pentru următoarele considerente.

Din verificarea lucrărilor

dosarului, se constată că la urmărirea penală inculpatul M.C. a fost asistat

inițial de avocatul B.M., apărător desemnat din oficiu, iar ulterior, de către

avocatul V.I.P., apărător ales.

Procurorul care a efectuat urmărirea

penală a avut în vedere cererea inculpatului din 29 octombrie 2001, de a fi

audiat în continuare numai în prezența apărătorului ales D.V.U. și constatând

că nu s-a depus la dosar delegația de asistare, a luat legătura telefonică cu acesta,

căruia i-a spus că lipsește delegația de asistență juridică și că trebuie să

fie prezent la termenul de 15 ianuarie 2002, pentru a-l asista pe inculpat.

Avocatul a răspuns că nu se poate prezenta în localitatea Brăila unde se

efectua urmărirea penală, dar va trimite delegația.

Avocatul respectiv nu s-a mai

prezentat la organul de urmărire penală, inculpatul fiind asistat de celălalt

apărător ales, iar delegația (împuternicirea avocațială) a fost depusă abia la

prima instanță.

În această situație, nu se poate

susține că s-a încălcat dreptul de apărare al inculpatului M.C.

Motivul de recurs comun prin care se

susține că încadrarea juridică a faptei este greșită, căci nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită și că fapta

constituie infracțiunea de înșelăciune, este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 254 C.

pen., constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului care,

direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase, care nu i se

cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în

scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act

privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act

contrar acestor îndatoriri.

În cauză, inculpații au pretins și

primit valuta pentru a nu întocmi procesul-verbal de contravenție sau de

constatare a unei infracțiuni la legea circulației pe drumurile publice, pe

care au pretins că cetățeanul străin a încălcat-o, deși însuși inculpații au

recunoscut că n-a fost nici o încălcare și nici nu s-a dovedit cu probe că ar

fi existat în realitate.

A fost vorba de inducerea în eroare

a cetățeanului străin, prin prezentarea de către inculpați ca adevărată a unei

fapte mincinoase (nereale) că acesta a comis o contravenție sau infracțiune la

legea circulației pe drumurile publice, sancționată aspru (cu amendă mare sau

închisoare), în scopul de a obține un folos material injust.

Această faptă constituie

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. și nu

infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cum

greșit s-a considerat și aplicat, de cele două instanțe de judecată.

În consecință, se impune schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215

alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpații G.A., M.C.

și M.R. și art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., pentru complicele B.N.

și a aplica pedepse, în raport de noua încadrare, cu respectarea criteriilor de

individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Ca urmare a încadrării faptelor în

textul menționat, devin aplicabile dispozițiile art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997,

privind grațierea unor pedepse.

Pe de altă parte, se constată că, de

vreme ce partea vătămată, cetățeanul bulgar B.R. nu s-a prezentat la instanță

pentru a se constitui parte civilă, iar citația pe cale diplomatică a fost

restituită cu mențiunea că destinatarul nu locuiește la adresa indicată, greșit

instanța de apel a dispus restituirea către acesta a sumei de 400 dolari S.U.A.

De asemenea, greșit a dispus obligarea inculpatului B.N. la restituirea către

aceeași parte vătămată a sumei de 400 dolari S.U.A.

Dispoziția din sentință pentru

confiscarea, în baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., este corectă, urmând a se

menține.

Considerând că erorile instanțelor

care au fost învederate, constituie cazurile de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 17

1

C. proc. pen., urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursurile declarate de cei

patru inculpați, a se casa decizia atacată precum și hotărârea primei instanțe

cu privire la încadrarea juridică a faptelor și la dispozițiile de restituire a

sumei de 500 dolari S.U.A. către B.R.

În baza art. 334 C. proc. pen., se

va schimba încadrarea juridică pentru inculpații G.A., M.C. și M.R. în infracțiunea

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen. și pentru inculpatul B.N. în complicitate la infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen. și în baza acestor

texte de lege, a condamnat pe fiecare inculpat la câte 2 ani închisoare.

În baza art. 1 lit. a) din Legea nr.

137/1997, se va constata că pedepsele aplicate inculpaților sunt grațiate

integral, condiționat.

Se va atrage atenția inculpaților

asupra dispozițiilor art. 10 din aceeași lege.

Se va înlătura dispoziția de

restituire către B.R., a sumei de 400 dolari S.U.A., precum și obligarea

inculpatului B.N. la restituirea către acesta a sumei de 100 dolari S.U.A.

Dispozițiile din sentință privind

confiscarea specială a sumei de 400 dolari S.U.A., în baza art. 118 lit. d) C.

pen., se vor menține.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpaților B.N., G.A. și M.R., în sumă de 1.800.000 lei, urmează

a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații B.N., G.A., M.C. și M.R., împotriva deciziei penale nr. 16 din 4

martie 2004 a Curții Militare de Apel.

Casează decizia sus-menționată

precum și sentința penală nr. 147 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Militar

Teritorial București, cu privire la încadrarea juridică a faptelor și

dispozițiile de restituire a sumei de 500 dolari S.U.A., către martorul B.R.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptelor după cum urmează:

- pentru inculpații G.A., M.C. și M.R.

din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.

215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., texte de lege în

baza cărora condamnă pe inculpați la câte 2 ani închisoare fiecare;

- pentru inculpatul B.N., din

complicitate la infracțiunea de luare de mită faptă, prevăzută și pedepsită de art.

26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia îl

condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 1 lit. a) din Legea nr.

137/1997, constată grațiate integral și condiționat pedepsele aplicate

inculpaților.

Atrage inculpaților atenția asupra

dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997.

Înlătură dispoziția de restituire a

sumei de 400 dolari S.U.A. către martorul B.R. și obligarea inculpatului B.N.

la restituirea sumei de 100 dolari S.U.A. către același martor.

Menține dispozițiile sentinței cu

privire la confiscarea sumei de 400 dolari S.U.A., în temeiul art. 118 lit. d) C.

pen.

Onorariul apărătorului din oficiu

desemnat pentru inculpatul B.N., G.A. și M.R., în sumă de 1.800.000 lei se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 iunie 2004.