ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 962/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.N.V. împotriva încheierii

din 16 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea Militară de Apel în dosarul

nr.64/2002.

S-a

prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat V.T.M.,

apărător ales.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și

trimiterea cauzei pentru soluționare la Curtea de Apel București, deoarece,

după apariția Legii nr.360/2002 privind statului polițistului, fapta comisă de

inculpat intră în competența instanței civile.

Procurorul

a pus concluzii de respingere, ca inadmisibil, a recursului.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea pronunțată de Curtea Militară de Apel la 16 ianuarie 2003 – dosar

nr.64/2002 – printre altele, s-a respins, ca nefondată, excepția de

necompetență după calitatea persoanei și, ca o consecință, cererea de declinare

a competenței soluționării cauzei în favoarea unei instanțe civile –Curtea de

Apel București-, formulată de inculpatul apelant P.N.V. condamnat, prin

sentința nr.102 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București,

la 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals intelectual,

prevăzută de art.26 din Codul penal, raportat la art.289 din același cod, și la

3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență,

prevăzută de art.26 din Codul penal, raportat la art.257 din același cod.

În

baza art.33 lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus contopirea

pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a

făcut aplicarea art.71 și a art.64 din Codul penal.

Totodată,

în temeiul art.257 alin.2 din Codul penal, inculpatul a fost obligat să

plătească către stat, suma de 1000 dolari USA sau contravaloarea în lei, la

cursul valutar din ziua plății efective.

Împotriva

sentinței, printe alții, a declarat apel și inculpatul P.N.V., la Curtea

Militară de Apel cauza înregistrându-se sub dosarul nr.64/2002.

Încheierea

pronunțată la 16 ianuarie 2003, a fost motivată în baza următoarelor

considerente.

Art.40

alin.1 din Codul de procedură penală stipulează: „când competența instanței

este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă a judeca

chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate”.

Elementul

determinant în stabilirea competenței este data săvârșirii infracțiunii și nu

cea a schimbării calității inculpaților, a apariției unei legi noi sau a

vreunei alte situații, ea –data- este elementul principal la care se raportează

și alte instituții de drept, cum ar fi recidiva, aplicarea actelor normative de

grațiere, amnistie, stabilirea termenilor procesuale, neretroactivitatea legii

penale, aplicarea legii penale temporale, concursul de infracțiuni,

responsabilitatea, minoritatea, beția.

S-a

mai reținut că în conformitate cu art.1 alin.1 și art.80 alin.1 din Legea

nr.360 din 24 iunie 2002 privind statutul polițistului, de la data de 23 august

2002, polițiștii sunt funcționari publici civili (fără grade militare și doar

cu grade profesionale), astfel că cei care au săvârșit fapte înainte de data

menționată, vor fi judecați și după această dată, tot de instanțele militare,

aplicându-se în cauză dispozițiile art.40 alin.1 din Codul de procedură penală.

Totodată,

instanța a reținut că indiferent cum, de ce, prin ce modalitate inculpatul și-a

pierdut calitatea (în cauză, aceea de militar), instanța sesizată (Curtea

Militară de Apel), rămâne competentă să judece. De la această regulă, face

excepție numai cazul în care o nouă lege are dispoziții prin care se prevede

expres ca acele cauze aflate deja pe rolul unor instanțe, să treacă în

competența altora, dispoziții care însă nu se regăsesc în Legea nr.360/2002.

Art.64

din Legea nr.360/2002 se aplică numai pentru faptele săvârșite după 23 august 2002.

S-a mai

motivat că infracțiunile săvârșite de militarii din Ministerul de Interne care

au acționat în poliția română, potrivit Legii nr.26/1994, deci anterior datei

de 24 august 2002, sunt de competența instanțelor militare (art.26, 28, 28/2

din Codul de procedură penală), în baza dispozițiilor art.40 alin.1 din același

cod, acesta operând cu privire la toate faptele penale comise anterior datei de

24 august 2002.

În

cauza dedusă judecății, faptele s-au săvârșit înainte de data de 5 martie 2001,

coinculpatul T.C.G., în acea perioadă, având calitatea de militar cu gradul de

plutonier major.

Recursul

declarat de inculpat împotriva încheierii, este inadmisibil pentru următorul

considerent.

Potrivit

art.385

1

alin.2 din Codul de procedură penală, încheierile pot fi

atacate cu recurs numai odată cu sentința dau decizia recurată, cu excepția

cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

În

cauză, inculpatul a declarat apel împotriva unei hotărâri pronunțată de

instanța competentă în fond (sentința nr.102 din 7 iunie 2002 a Tribunalului

Militar Teritorial București).

În

timpul soluționării căii de atac a apelului în fața instanței competentă,

inculpatul a declarat recurs împotriva unei încheieri, hotărâre care, potrivit

art.311 alin.ultim din Codul de procedură penală, este în cursul judecății și

prin ea nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.

În

aceste condiții, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 16

ianuarie 2003 a Curții Militare de Apel, este inadmisibil.

În

baza dispozițiilor art.385

15

pct.1 lit.a din Codul de procedură

penală, recursul va fi respins.

Potrivit art.192 din Codul

de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.N.V. împotriva încheierii din

16 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea Militară de Apel în dosarul nr.64/2002.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 25 februarie 2003.