ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1598/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1598/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83 din 16

aprilie 2003, Tribunalul Militar Teritorial a condamnat pe inculpații mr.

(rez.) P.S. și s.c. C.S., după cum urmează:

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.;

În temeiul dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și

sancțiuni în referire la Decizia Curții Constituționale nr. 89/2003 și O.U.G.

nr. 18/2003 constată grațiată în întregime și condiționat pedeapsa aplicată.

Pune în vedere inculpatului

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind cazurile de revocare a

grațierii condiționate a pedepsei.

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută

de art. 249 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 în referire la Decizia Curții Constituționale nr. 89/2003 și O.U.G.

nr. 18/2003, constată că pedeapsa aplicată este grațiată în întregime și

condiționat.

Atrage atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind cazurile de revocare a

grațierii condiționate a pedepsei.

Admite acțiunea civilă exercitată de

partea civilă Ministerul Apărării Naționale, în parte, și obligă inculpații în

solidar să plătească acestei părți civile suma de 151.477.347 lei plus

dobânzile legale de la data rămânerii definitive a hotărâri până la acoperirea

integrală a prejudiciului.

În baza art. 163 alin. (5) C. proc.

pen., dispune instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și

imobile ale inculpaților până la concurența sumei sus-amintite.

Obligă pe fiecare inculpat la câte

3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În cursul lunii

decembrie 1998, inculpatul mr. P.S. a deținut funcția de comandant al U.M.

01825/G – Reșița, subunitate subordonată U.M. 01825 Giarmata jud. Timiș.

În perioada 7 decembrie 1998 – 20

decembrie 1998, inculpatul mr. (rez.) P.S. a fost planificat în concediu de

odihnă, la comanda unității fiind desemnat prin ordin de zi pe unitate mr. A.Z.

Deși s-a aflat în concediu de

odihnă, în fapt, s-a deplasat la subunitate, împrejurări în care de la mr. A.Z.

a aflat că unele cadre și salariați civili de la eșalonul superior din

Timișoara, au solicitat telefonic a li se procura brazi, pentru sărbătorile de

iarnă la un preț mai mic decât cel practicat în piețele din municipiul

Timișoara.

În aceste condiții, inculpatul s-a

implicat în organizarea acțiunii de procurare și de transport a acestora.

În parcul de autovehicule al

subunității s-au aflat două autocamioane marca DAC ambele încadrate la grupa

„Luptă și Front”. Datorită destinației speciale a acestor autovehicule, ieșirea

lor în cursă trebuia aprobată, în prealabil, de către U.M. 01835 București

(conform adresei nr. A 1286/2000).

Nesocotind aceste dispoziții,

inculpatul P.S. a dispus ieșirea în cursă a autocamionului marca DAC aflat în

primirea s.c. C.S.

Astfel, în dimineața zilei de 16

decembrie 1998, orele 8,00, după ce discutase cu factorii de conducere ai

Ocolului Silvic Reșița, inculpatul mr. (rez.) P.S. a ordonat inculpatului mr.

A.Z. să dirijeze autovehiculul spre sediul O.S. În autovehiculul condus de

către inculpatul s.c. C.S. au urcat și martorii plt. P.D. ca șef de mașină,

plt. maj. S.F., serg. ang. I.C.L. și militarii în termen serg. (rez.) V.A.I.,

sold. (rez.) P.P. și sold. (rez.) P.E.

După ce au tăiat brazii marcați de

către reprezentantul O.S. Reșița și i-au încărcat în autocamion, în jurul orelor

22,00, la reîntoarcere spre subunitate, într-o curbă de 90 grade, datorită

nereducerii vitezei, neatenției, a drumului acoperit de zăpadă și a ninsorii

abundente, inculpatul s.c. C.S. a pierdut controlul mașinii astfel că aceasta a

derapat răsturnându-se în făgașul unui pârâu. Autocamionul a fost avariat însă

conducătorul auto și martorii care l-au însoțit nu au suferit leziuni.

Cu toate că fusese informat de către

martorul plt. P.D. despre producerea evenimentului încă din seara zilei de 16

decembrie 1998, orele 23,00, inc. mr. P.S. nu l-a raportat eșalonului superior.

Mai mult a dispus subordonaților săi aflați în serviciu pe subunitate, slt.

B.C., cpt. P.G. și mr. T.Z. să nu spună nimănui ce se întâmplase. Inculpatul

mr. A.Z. fiind în perioada 16 decembrie 1998, orele 3,00 – 17 decembrie 1998,

orele 18,30 la U.M. 01825 Giarmata Timișoara, în misiune, a purtat discuții

telefonice cu inculpatul mr. P.S. și cpt. P.G. fără ca aceștia să-i fi spus de

cele întâmplate.

După ce a revenit la subunitatea din

Reșița, în seara zilei de 17 decembrie 1998, orele 23,00, inculpatul mr. A.Z. a

aflat de la inculpatul mr. P.S. despre faptul că autocamionul se răsturnase și

se afla împotmolit în făgașul pârâului.

Îngrijorat fiind de situația ce se

crease, mai ales că în perioada cât inculpatul mr. A.Z. lipsise din subunitate

a fost numit la comandă, și dată fiind și funcția sa de locțiitor tehnic al

comandantului, martorul mr. T.Z. a raportat telefonic evenimentul la data de 16

decembrie 1998 orele 19,00 la U.M. 01825 Giarmata. Urmarea acestui demers, la

Reșița s-a deplasat o comisie de cercetare administrativă a evenimentului

condusă de către comandantul U.M. 01825 Giarmata, colonel C.I., comisie din

care au mai făcut parte lt. Col .A.A. și cpt. B.E.

Deplasându-se la fața

locului în cursul zilei de 18 decembrie 1998, col. C.I. a ordonat inc. mr.

(rez.) P.S. să se preocupe de scoaterea autocamionului din făgașul pârâului și

aducerea în unitate. Cu toate că, imediat după ce aflase de răsturnarea

autocamionului, inculpatul s-a preocupat de găsirea de soluții pentru scoaterea

autovehiculului din viroagă, ulterior deși primise ordin în acest sens nu a mai

asigurat nici măcar paza locului pentru evitarea sustragerilor de piese. În

aceste condiții în perioada 24 decembrie 1998 – 29 decembrie 1998, autori

nedescoperiți au incendiat autocamionul, fapt constatat la data de 29 decembrie

1998 de către inculpatul mr. (rez.) P.S. cu prilejul deplasării la fața

locului.

În prima fază, comisia a stabilit,

în baza cercetării efectuate, că autocamionul a fost avariat în proporție de 25

%, prejudiciul cauzat fiind de 151.477.347 lei. Luându-se în calcul valoarea

prejudiciului după incendierea autocamionului, aceeași comisie a stabilit că

acesta a fost de 605.909.389 lei.

Cercetările efectuate în prezenta

cauză privitor la împrejurările în care a fost incendiat autocamionul nu au

permis a fi identificat autorul (autorii) faptei. Deși s-au făcut speculații în

privința unor persoane chiar și cadre militare, neagreate și în relații de

dușmănie cu inculpatul mr. P.S. și care ar fi comis incendierea din răzbunare

și cu scopul vădit de a-i crea probleme, nu s-a putut stabili că autorul faptei

ar fi un cadru militar.

În acest context trebuie remarcat

că, între faptele inculpatului mr. (rez.) P.S. și cele ale inculpatului s.c.

C.S. și incendierea autocamionului nu a existat raport de cauzalitate și ca

atare, acestora le este imputabil doar prejudiciul cauzat prin răsturnarea

autovehiculului și avarierea acestuia.

Starea de fapt reținută prin actul

de sesizare a instanței, este confirmată de probele administrate în cauză, în

faza de urmărire penală, precum și în faza de cercetare judecătorească.

Astfel vor fi avute în vedere: actul

de constatare nr. A 2025 din 30 decembrie 1998 încheiat de către comisia de cercetare

a evenimentului numită în baza O.Z.U. nr. 247 din 18 decembrie 1998 de

comandantul U.M. 01825 Giarmata în care se descriu împrejurările în care,

autocamionul a fost avariat prin căderea în râpă; extrasele din O.Z.U. nr. 237

din 5 decembrie 1998 prin care inculpatul mr. P.S. a intrat în concediu de

odihnă în perioada 15 decembrie 1998 – 20 decembrie 1998; O.Z.U. nr. 239 din 8

decembrie 1998; O.Z.U. nr. 245 din 16 decembrie 1998 și numirea înlocuitorului

la comandă; adresele nr. A 1286 din 19 august 2000 a U.M. 01825 Giarmata din

care rezultă că „pentru ieșirea în cursă a autocamionului DAC 10215/A – 72792

de la grupa „Luptă și Front” conform Regulamentului asigurării tehnice și

blindate, automobile și tractoare T.A. 1/1987, art. 217, organul abilitat pentru

acordarea aprobării era U.M.01835 J – București” și S/A – 34 al aceleiași

unități militare în conținutul căreia se precizează că din „evidența B.D.S. și

arhiva pe linie de mobilizare nu există documente prin care să se aprobe

scoaterea camionului A-72792 de la grupa „Luptă și Front” la grupa „Transport”;

adresa S/A 34 privind situația autocamionului DAC 655 T-A-72792 și aprobările

ieșirilor în cursă, planșele fotografice cu imagini de la fața locului, precum

și după dezmembrarea în piese componente și aducerea la subunitate.

Au fost avute în vedere și

declarațiile martorilor A.Z., T.Z., B.C.C., P.D., P.G., S.F., I.C.L., V.A.,

P.P., P.E., T.S., N.S., D.D., D.I., B.E., C.I., A.A., V.F.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpatul maior (rez.) P.S. și partea civilă Ministerul Apărării Naționale.

Prin apelul declarat, inculpatul

maior (rez.) P.S. a solicitat admiterea apelului și achitarea sa în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Partea civilă a solicitat admiterea

apelului și obligarea, în solidar, a inculpaților la plata sumei de 605.909.389

lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Prin decizia penală nr. 53 din 28

octombrie 2003, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul maior (rez.) P.S. și a admis apelul declarat de partea civilă

Ministerul Apărării Naționale, desființând sentința apelată numai sub aspectul

laturii civile, în sensul că a obligat, în solidar, pe intimații inculpați

maior (rez.) P.S. și civil C.S. la plata către aceasta a sumei de 605.909.389

lei cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat apelantul inculpatul maior

(rez.) P.S. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000

lei.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul C.S., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate

pentru motivele prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 17

1

și 18

C. proc. pen. și, pe fond, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și exonerarea de la plata

despăgubirilor civile.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată următoarele:

Instanțele au stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului C.S., procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptei comise de acesta.

Susținerile recurentului inculpat,

în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de neglijență în

serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. sunt nefondate în raport de probatoriul

administrat în cauză, neputând fi exonerat de la plata despăgubirilor civile.

Starea de fapt reținută în cauză

este confirmată de probele administrate în faza de urmărire penală și în faza

de cercetare judecătorească, și anume: actul de constatare nr. A 2025 din 30

decembrie 1998 încheiat de către comisia de cercetare a evenimentului, numită

în baza O.Z.U. nr. 247 din 18 decembrie 1998 de comandantul U.M. 01825

Giarmata, în care se descriu împrejurările în care autocamionul a fost avariat

prin căderea în; extrasele din O.Z.U. nr. 237 din 5 decembrie 1998 prin care

inculpatul mr. P.S. a intrat în concediu de odihnă în perioada 15 decembrie

1998 – 20 decembrie 1998; O.Z.U. nr. 239 din 8 decembrie 1998; O.Z.U. nr. 245

din 16 decembrie 1998 și numirea înlocuitorului la comandă; adresele nr. A 1286

din 29 august 2000 a UM 01825 Giarmata din care rezultă că „pentru ieșirea în

cursă a autocamionului DAC 10215/A – 72792 de la grupa „Luptă și Front” conform

„Regulamentului asigurării tehnice de blindate, automobile și tractoare” T.A.

1/1987, art. 217, organul abilitat pentru acordarea aprobării era UM 01835 J –

București; adresa nr. S/A – 34 a UM 01825 Giarmata în care se precizează că

„din evidențe B.D.S. și arhiva pe linia de mobilizare nu există documente prin

care să se aprobe scoaterea camionului A-72792 de la grupa „Luptă și Front” la

grupa „Transport”; adresa S/A – 34 privind situația autocamionului DAC 655 T-A

– 72792 și aprobările ieșirilor în cursă, planșele fotografice cu imagini de la

fața locului și după dezmembrare în piese componente și aducerea la subunitate.

La acestea se adaugă și declarațiile

martorilor A.Z., T.Z., B.V.C., P.D., P.G., S.F., I.C.L., V.A., P.P., P.E.,

T.S., N.S., D.D., D.I., B.E., C.I., A.A., V.F.

În consecință, fapta inculpatului

C.S. constând în ceea că, la data de 16 decembrie 1998 a condus autocamionul

marca DAC 6655 T nr. A-72792, proprietatea UM 01825/G Reșița Caraș Severin și

datorită neatenției a determinat răsturnarea și avarierea acestuia în râpa unui

pârâu, cauzând astfel o tulburare însemnată bunului mers al unității militare

în care își desfășura activitatea, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen.

Așa încât, motivul de recurs

formulat de inculpat și care vizează achitarea apare ca fiind nefondat.

Pe aspectul laturii civile, Curtea

constată că instanța de control judiciar, în mod greșit, a admis apelul părții

civile, majorând daunele civile la plata cărora au fost obligați, în solidar,

inculpatul C.S. și inculpatul P.S..

În mod greșit, Curtea Militară de

Apel a reținut că cei doi inculpați datorează, în solidar, Ministerului

Apărării Naționale suma de 605.909.389 lei, cu titlu de despăgubiri civile,

mare parte din această sumă nefiind imputabilă acestora.

Astfel, din probele administrate,

rezultă că în primă fază, Comisia de cercetare administrativă a U.M. 01825

Giarmata a stabilit, în baza cercetării administrative efectuate, că

autocamionul a fost avariat în urma accidentului în proporție de 25 %,

prejudiciul cauzat fiind de 151.477.347 lei.

Aceeași comisie a stabilit că

valoarea prejudiciului, după incendierea autocamionului, a fost de 605.909.389

lei.

Față de această situație, Curtea

apreciază că diferența dintre cele două valori nu este imputabilă inculpatului,

întrucât comanda unității trebuia să ordone paza autocamionului după luarea la

cunoștință a evenimentului rutier.

Mai mult, nu există un raport de

cauzalitate între faptele inculpaților și prejudiciul constatat de Comisia de

cercetare administrativă după incendierea autocamionului.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să fie admis

recursul declarat de inculpat, casându-se decizia penală nr. 53 din 28

octombrie 2003 a Curții Militare de Apel cu privire la obligarea inculpatului

C.S., în solidar cu inculpatul maior (rez.) P.S. la plata sumei de 605.909.389

lei, cu titlu de despăgubiri către partea civilă Ministerul Apărării Naționale.

Se va menține obligarea inculpatului

la despăgubiri către partea civilă astfel cum s-a stabilit prin sentința penală

nr. 83 din 16 aprilie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 53 din 28 octombrie 2003 a Curții

Militare de Apel.

Casează decizia penală nr. 53 din 28

octombrie 2003 a Curții Militare de Apel cu privire la obligarea inculpatului

C.S., în solidar cu inculpatul maior (rez.) P.S., la plata sumei de 605.909.389

lei, cu titlu de despăgubiri către partea civilă Ministerul Apărării Naționale.

Menține obligarea inculpatului la

despăgubiri către partea civilă, astfel cum s-a stabilit prin sentința penală

nr. 83 din 16 aprilie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 martie 2004.