ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 932/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 400 din 19

februarie 2002, Judecătoria Brașov a condamnat pe inculpatul

M.A.

la 8 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de sustragere fără drept de arbori, prevăzută de art. 98

alin. (3) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 74 lit.

b) și c), raportat la art. 76 lit. d) C. pen.

S-a reținut, în fapt că, la 3 martie

2001, inculpatul a sustras din pădurea Ocolului Silvic Săcele, 12 arbori,

doborâți de fenomene naturale, producând o pagubă de 16.621.352 lei (calculul

valorii pagubei, fila 9 din dosarul instanței), de 50 de ori mai mare decât

prețul mediu cub de masă lemnoasă pe picior.

Prin decizia penală nr. 654/ A din

16 septembrie 2002, Tribunalul Brașov a respins apelurile declarate de către

inculpat și partea civilă, iar Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr.

72/ R din 29 ianuarie 2003, a admis recursul declarat de inculpat și, în baza

art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată în întregime și condiționat

pedeapsa aplicată.

În temeiul art. 409 și a art. 410

alin. (1) partea I pct. 7

1

teza întâi C. proc. pen., procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a

declarat recurs în anulare, pentru desființarea deciziei penale pronunțate în

recurs, cu încălcarea legii, respectiv, a dispozițiilor din legea de grațiere,

care exclud recidiviștii.

Examinând decizia atacată în raport

de cazul de recurs în anulare invocat, Înalta Curte constată în baza lucrărilor

și a materialului din dosarul cauzei recursul fondat, urmând a fi admis.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 4 din legea privind grațierea unor pedepse și

înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, prevederile art. 1 din lege, referitoare

la grațierea în întregime a pedepselor cu închisoarea până la 5 ani inclusiv,

nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă

și celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

Din verificarea fișei de cazier

judiciar, rezultă că inculpatul are mai multe condamnări anterioare, care i-au

atras starea de recidivă.

Astfel, a fost condamnat la 4 ani

închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 C. pen. (prin sentința penală nr. 49 din 17 noiembrie 1988

a Tribunalului Județean Brașov, definitivă prin decizia nr. 263 din 21

februarie 1989 a Curții Supreme de Justiție, secția penală) fiind arestat în

executarea acestei pedepse la 15 august 1988 și liberat condiționat la 10

aprilie 1991.

Prin sentința penală nr. 2050 din 2

septembrie 1994 a Judecătoriei Brașov (definitivă prin decizia penală nr. 75/ R

din 22 martie 1995 a Curții de Apel Brașov) inculpatul a fost condamnat la un

an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau

conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de

art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen.; de asemenea, prin sentințele penale nr. 1099 din 2 noiembrie 1988 a

Judecătoriei Brașov (definitivă prin decizia penală nr. 77 din 14 februarie

1989 a Tribunalului Brașov), nr. 2874 din 15 decembrie 1993 (definitivă prin

nerecurare) și, respectiv, nr. 267 din 2 februarie 1994 tot ale Judecătoriei

Brașov, la 2.000 lei, 100.000 lei 50.000 lei, amenzi penale.

În sfârșit, Judecătoria Brașov, prin

sentința penală nr. 2906 din 18 octombrie 1995 (definitivă prin decizia penală

nr. 199 din 26 martie 1996 a Tribunalului Brașov) l-a condamnat pe M.A. la

pedeapsa rezultantă de 50.000 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii

de insultă, prevăzută de art. 205, cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 76

lit. e) C. pen. și art. 217, cu aplicarea art. 74 din același cod, pedeapsă pe

care a executat-o la 28 august 1996.

Totodată, în cazul condamnărilor

succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai

grea, care are cel mai lung termen și curge de la data când a luat sfârșit

executarea ultimei pedepse.

Așa fiind, pedeapsa mai grea a fost

cea de 4 ani închisoare, la care termenul de reabilitare de 6 ani

[

(calculat conform art. 135 alin. (1)

lit. a) C. pen.)], curge de la data de 28 august 1996, când a fost executată

pedeapsa de 50.000 lei amendă penală, și s-a împlinit la 28 august 2002, iar

noua faptă a fost comisă la 3 martie 2001, anterior împlinirii termenului de

reabilitare, reținându-se în mod corect de către instanțele de judecată că

inculpatul este recidivist în condițiile art. 37 lit. b) C. pen.

Nedându-se semnificația cuvenită

acestei situații, instanța de recurs a grațiat pedeapsa de 8 luni închisoare,

cu încălcarea prevederilor exprese ale art. 4 din Legea nr. 543/2002.

În consecință, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului

de recurs în anulare invocat, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2

lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa decizia atacată

numai cu privire la grațierea greșită a pedepsei de 8 luni închisoare, în

sensul că va respinge recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei

penale nr. 654 din 16 septembrie 2002 a Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei penale nr. 72 R din 29 ianuarie 2003 a Curții de

Apel Brașov, privind pe inculpatul M.A.

Casează decizia atacată, numai cu privire la greșita

grațiere a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului, prin sentința

penală nr. 400 din 19 februarie 2002 a Judecătoriei Brașov, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 98 alin. (3) din Legea nr. 26/1996,

cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 și art. 76 C. pen., în sensul că respinge

recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 654 din 16

septembrie 2002 a Tribunalului Brașov.

Onorariul în sumă de 400.000 lei

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 februarie 2004.