ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3037/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Odorheiu Secuiesc, prin

sentința penală nr. 485 din 25 noiembrie 2002, a condamnat pe inculpatul D.M.

la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori,

prevăzută de art. 97 alin. (1), (2) și (4) C. silvic, cu aplicarea art. 37 lit.

b) și art. 74 și art. 76 C. pen.

S-a reținut că, la 12 iunie 2002, pe

timp de zi, inculpatul D.M., împreună cu martorii D.L., T.K.P. și F.G., a

tăiat, fără drept, trei arbori din pădurea statului, producând un prejudiciu de

4.499.975 lei.

Tribunalul Harghita, prin decizia

penală nr. 59 din 11 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

penală, prin decizia nr. 300/ R din 18 iunie 2003, a admis recursul

inculpatului și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pentru infracțiunea dedusă judecății.

S-a reținut că, urmare modificării

Codului Silvic prin O.G. nr. 96/1998, cerințele legii penale, în sensul că

„volumul masei lemnoase tăiate să fie peste 5 mc., sau volumul acesteia să fie

sub această limită, dar fapta să fie săvârșită de cel puțin două ori în

interval de 2 ani” nu sunt întrunite, în cauză volumul masei lemnoase fiind de

4,357 mc. ceea ce atrage caracterul de contravenție al faptei.

Împotriva acestor hotărâri,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 409 și

art. 410 alin. (1) partea I pct. 6 teza I și pct. 7 C. proc. pen., susținând că

achitarea inculpatului de către instanța de recurs, cu motivarea că fapta

săvârșită nu este prevăzută de legea penală, este eronată și că faptei s-a dat

o greșită încadrare juridică.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 31 alin. (1) din O.G.

nr. 96/1998, astfel cum a fost republicat (M. Of. nr. 23/24.01.2000), privind

reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național,

constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau

cu amendă, tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, din păduri,

indiferent de forma de proprietate, de arbori și lăstari, de către proprietar,

deținători sau orice altă persoană, dacă volumul masei lemnoase astfel extrase

este de peste 5 mc. sau dacă volumul acesteia este sub această limită, iar

fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de 2 ani.

În art. 40 al aceluiași act

normativ, se arată că prevederile referitoare la infracțiunile din prezenta

ordonanță se completează cu cele cuprinse în titlul VI „Răspunderi și sancțiuni”

C. silvic.

De asemenea, conform art. I pct. 18

din Legea nr. 75 din 16 ianuarie 2002 (M. Of. nr. 74/31.01.2002) pentru

modificarea și completarea O.G. nr. 96/1998, art. 31 alin. (1) va avea

următorul cuprins:

Tăierea sau scoaterea din rădăcini,

fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național,

indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deținători sau de

către oricare altă persoană, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare

decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă

valoarea este sub această limită, dar faptă a fost săvârșită de cel puțin două

ori în interval de 2 ani se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau

cu amendă.

Din interpretarea textelor de lege

invocate reiese că, după intrarea în vigoare a acestui ultim act normativ (31

ianuarie 2002) una din condițiile impuse de lege pentru ca fapta descrisă în

art. 31 să constituie infracțiune este ca valoarea pagubei să fie de peste 5

ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

În cuprinsul recursului în anulare, se învederează

că, la 12 iunie 2002, inculpatul D.M., împreună cu mai multe persoane, a tăiat

fără drept din pădurea statului trei arbori esență molid, cauzând o pagubă de

4.499.975 lei. Se mai arată că, în condițiile în care la momentul săvârșirii

faptei deduse judecății prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior era de

151.000 lei, rezultă că fapta comisă de inculpat constituie infracțiunea

silvică, cerința legală anterior menționată, stabilită prin prevederile legale

în vigoare la acea dată, precum și în prezent, fiind îndeplinită (4.499.975 :

151.000 = 29,80).

Este însă de observat că atât

prejudiciul de 4.499.875 lei, cât și prețul mediu a unui mc. de masă lemnoasă

pe picior la data constatării faptei (12 iunie 2002) au fost stabilite

printr-un calcul al Ocolului Silvic Homorod care este parte civilă în cauză și

care a aplicat T.V.A. la valoarea globală a pagubei, omițând aceasta la

calculul prețului mediu a unui mc. de masă lemnoasă pe picior.

Este deci necesar, pentru a se

stabili corect cele două valori pe baza cărora urmează a se face încadrarea

juridică a faptei, să se efectueze o expertiză tehnică.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, în

cuprinsul recursului în anulare, se apreciază că sunt incidente în cauză

dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 96/1998, republicată în ianuarie 2000,

potrivit cărora răspunderea penală se agravează substanțial în situația în care

fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de 20 ori mai mare decât prețul

mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

În consecință, potrivit celor

menționate recursul în anulare este întemeiat și va fi admis, cu consecința

casării hotărârilor atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța

de fond pentru a se stabili pe cale de expertiză atât cantitatea de lemn tăiată

și valoarea acesteia, cât și prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe

picior, la data comiterii faptei.

În funcție de valorile ce se vor

stabili urmează a se face și încadrarea juridică a faptei ținându-se cont de

modificările legislative menționate.

Onorariul cuvenit avocatului

desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 485 din 25 noiembrie 2002 a

Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, deciziei penale nr. 59 din 11 martie 2003 a

Tribunalului Harghita și deciziei penale nr. 300/ R din 18 iunie 2003 a Curții

de Apel Tg. Mureș, privind pe inculpatul D.M.

Casează hotărârile atacate și

trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Odorheiu Secuiesc.

Onorariul de avocat, în sumă de

400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2004.