ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 622/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Judecătoria Târgu Secuiesc, prin sentința penală nr. 297 din 20 decembrie 2002, condamnă pe inculpatul G.L.C. la un an închisoare, pentru infracțiunea silvică prevăzută de art. 97 alin. (3) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. În baza art. 81 din același cod, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. S-a reținut că, la 12 și 13 noiembrie 2002, inculpatul a tăiat fără drept 303 pomi de iarnă, din care 263 din fondul forestier național și 40 din pășunea părinților săi. Tribunalul Covasna, prin decizia penală nr. 65/ A din 19 martie 2003, admite apelul procurorului, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 97 alin. (3) în cea prevăzută de art. 97 alin. (3) și (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța motivează că inculpatul a comis fapta împreună cu alte persoane, care au acționat fără vinovăție și în mod repetat. Procurorul general al parchetului de pe lângă instanța supremă, în baza art. 409 și art. 410 C. proc. pen., declarând recurs în anularea celor două hotărâri, motivând că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Recursul în anulare este fondat. În adevăr, potrivit art. 1 lit. n) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, constituie contravenție silvică și se sancționează cu închisoare de la 2 luni la 6 luni sau cu amendă de la 10.000.000 lei la 30.000.000 lei, tăierea ori însușirea, fără drept, de arbori ornamentali sau pomi de iarnă din pădurile proprietate de stat sau privată ori de pe terenuri cu vegetație forestieră din afara fondului forestier național sau vânzarea ori transportul acestora fără să fie însoțite de documente legale de proveniență.

Față de aceste dispoziții legale, instanțele de judecată trebuia să constate că fapta inculpatului nu constituie infracțiune ci contravenție, și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să-l achite. Așa fiind, în baza art. 414 1 C. proc. pen., recursul în anulare va fi admis, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 297 din 20 decembrie 2003 a Tribunalului Covasna, privind pe inculpatul G.L.C. Casează hotărârea atacată. Conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpatul G.L.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 97 alin. (3) și (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. Conform art. 12 C. proc. pen. și art. 346 lit. b) C. proc. pen., sesizează organul competent pentru a lua măsurile contravenționale prevăzute, respectiv O.S.B., jud. Covasna.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2004.