ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 622/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Judecătoria Târgu Secuiesc, prin

sentința penală nr. 297 din 20 decembrie 2002, condamnă pe inculpatul G.L.C. la

un an închisoare, pentru infracțiunea silvică prevăzută de art. 97 alin. (3)

din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 81 din același cod, a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

S-a reținut că, la 12 și 13

noiembrie 2002, inculpatul a tăiat fără drept 303 pomi de iarnă, din care 263

din fondul forestier național și 40 din pășunea părinților săi.

Tribunalul Covasna, prin decizia

penală nr. 65/ A din 19 martie 2003, admite apelul procurorului, schimbă

încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 97 alin. (3) în

cea prevăzută de art. 97 alin. (3) și (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., menținând celelalte dispoziții

ale sentinței.

Instanța motivează că inculpatul a

comis fapta împreună cu alte persoane, care au acționat fără vinovăție și în

mod repetat.

Procurorul general al parchetului de

pe lângă instanța supremă, în baza art. 409 și art. 410 C. proc. pen.,

declarând recurs în anularea celor două hotărâri, motivând că inculpatul a fost

condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Recursul în anulare este fondat.

În adevăr, potrivit art. 1 lit. n)

din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor

silvice, constituie contravenție silvică și se sancționează cu închisoare de la

2 luni la 6 luni sau cu amendă de la 10.000.000 lei la 30.000.000 lei, tăierea

ori însușirea, fără drept, de arbori ornamentali sau pomi de iarnă din pădurile

proprietate de stat sau privată ori de pe terenuri cu vegetație forestieră din

afara fondului forestier național sau vânzarea ori transportul acestora fără să

fie însoțite de documente legale de proveniență.

Față de aceste dispoziții legale,

instanțele de judecată trebuia să constate că fapta inculpatului nu constituie

infracțiune ci contravenție, și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să-l achite.

Așa fiind, în baza art. 414

1

C. proc. pen., recursul în anulare va fi admis, conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 297 din 20 decembrie 2003 a

Tribunalului Covasna, privind pe inculpatul G.L.C.

Casează hotărârea atacată.

Conform dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe

inculpatul G.L.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 97 alin. (3) și (4)

lit. a) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C.

pen.

Conform art. 12 C. proc. pen. și

art. 346 lit. b) C. proc. pen., sesizează organul competent pentru a lua

măsurile contravenționale prevăzute, respectiv O.S.B., jud. Covasna.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu asigurată intimatului inculpat în sumă de 300.000 lei se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 ianuarie 2004.