ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 719/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea care a făcut obiectul dosarului nr.986/2003, reclamantul S.D.A. a

solicitat Tribunalului Vâlcea ca, în contradictoriu cu pârâta Societatea

Comercială „Băile Govora” SA, și cu pârâtul Ministerul Turismului, să constate

nulitatea absolută a actelor de înstrăinare a imobilului Vila ”N” din Băile

Govora, revendicat de reclamant și înscris în patrimoniul Societății Comerciale

„Băile Govora” SA în baza Ordinului nr. 154 din 26 aprilie 1991 emis de

secretarul de stat, șef al Departamentului Turismului din cadrul fostului

Minister al Comerțului și Turismului.

Tribunalul

Vâlcea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 111 din 4 martie 2003, și-a

declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Curții de

Apel București, secția contencios administrativ. Pentru a adopta o asemenea

soluție, tribunalul a reținut că actul a cărui nulitate absolută se invocă a

fost emis de un organ al administrației publice centrale, precum și competența

stabilită potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Prin

sentința civilă nr. 526 din 16 aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ și-a declinat la rândul său competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. În fundamentarea

sentinței, instanța a reținut că, în fapt, acțiunea reclamantului este o

acțiune în revendicare a imobilului de la detentorul acestuia, Societatea

Comercială „Băile Govora”, precum și în constatarea nulității absolute a

actelor de înstrăinare a imobilului revendicat. Soluția adoptată a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 158 și art. 159 pct. 2 C. proc. civ., precum și

ale art. 13 alin. (1) din același cod.

Împotriva

sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ a declarat recurs reclamantul. În cuprinsul cererii de recurs au

fost reiterate motivele cuprinse în acțiune și s-a susținut că este nelegală

hotărârea de declinare la Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dosarului de revendicare

imobiliară.

Recursul

este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Din

toate lucrările dosarului rezultă, în mod neîndoielnic, că acțiunea care

formează obiectul litigiului este o acțiune în revendicare întemeiată pe

dispozițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. De altfel, însuși

reclamantul menționează în mod expres acest lucru în cuprinsul acțiunii („Vila  N.

pe care o revendic”).

Or,

potrivit dispozițiilor art. 24 alin.(8) și art. 31 alin. (6) din Legea

nr.10/2001, precum și a textelor de trimitere de la art. 25 alin.(6) și art. 33

alin. (3) din același act normativ, competența soluționării litigiilor legate

de aplicarea legii menționate revine tribunalului în a cărui circumscripție

teritorială se află sediul unității deținătoare.

Cum

Societatea Comercială „Băile Govora” S.A. are sediul în Băile Govora, județul

Vâlcea, rezultă că Tribunalul Vâlcea este competent să se pronunțe în cauză.

Având

în vedere reglementările menționate, coroborate cu dispozițiile art.2 pct. 4

din C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul și, casând hotărârea

recurată, să trimită cauza spre soluționare Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de S.D.A. împotriva sentinței civile nr.526 din 16 aprilie

2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Casează

hotărârea atacată și trimite cauza spre soluționare la Tribunalul Vâlcea.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 februarie 2004.