ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 719/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr.986/2003, reclamantul S.D.A. a solicitat Tribunalului Vâlcea ca, în contradictoriu cu pârâta Societatea Comercială „Băile Govora” SA, și cu pârâtul Ministerul Turismului, să constate nulitatea absolută a actelor de înstrăinare a imobilului Vila ”N” din Băile Govora, revendicat de reclamant și înscris în patrimoniul Societății Comerciale „Băile Govora” SA în baza Ordinului nr. 154 din 26 aprilie 1991 emis de secretarul de stat, șef al Departamentului Turismului din cadrul fostului Minister al Comerțului și Turismului. Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 111 din 4 martie 2003, și-a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ.

Pentru a adopta o asemenea soluție, tribunalul a reținut că actul a cărui nulitate absolută se invocă a fost emis de un organ al administrației publice centrale, precum și competența stabilită potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 526 din 16 aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și-a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. În fundamentarea sentinței, instanța a reținut că, în fapt, acțiunea reclamantului este o acțiune în revendicare a imobilului de la detentorul acestuia, Societatea Comercială „Băile Govora”, precum și în constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare a imobilului revendicat.

Soluția adoptată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 158 și art. 159 pct. 2 C. proc. civ., precum și ale art. 13 alin. (1) din același cod. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a declarat recurs reclamantul. În cuprinsul cererii de recurs au fost reiterate motivele cuprinse în acțiune și s-a susținut că este nelegală hotărârea de declinare la Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dosarului de revendicare imobiliară. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Din toate lucrările dosarului rezultă, în mod neîndoielnic, că acțiunea care formează obiectul litigiului este o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. De altfel, însuși reclamantul menționează în mod expres acest lucru în cuprinsul acțiunii („Vila N. pe care o revendic”).

Or, potrivit dispozițiilor art. 24 alin.(8) și art. 31 alin. (6) din Legea nr.10/2001, precum și a textelor de trimitere de la art. 25 alin.(6) și art. 33 alin. (3) din același act normativ, competența soluționării litigiilor legate de aplicarea legii menționate revine tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare. Cum Societatea Comercială „Băile Govora” S.A. are sediul în Băile Govora, județul Vâlcea, rezultă că Tribunalul Vâlcea este competent să se pronunțe în cauză. Având în vedere reglementările menționate, coroborate cu dispozițiile art.2 pct. 4 din C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul și, casând hotărârea recurată, să trimită cauza spre soluționare Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de S.D.A. împotriva sentinței civile nr.526 din 16 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre soluționare la Tribunalul Vâlcea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2004.