ÎCCJ, decizie (scj.ro #85203)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85203) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Conflict
de competență. Acțiune în baza Legii nr.10/2001 formulată împotriva unui act al
unei autorități publice centrale.
Competența soluționării
litigiilor legate de aplicarea Legii nr.10/2001 revine tribunalului în a cărui
circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare a imobilului.
Secția
de contencios administrativ, decizia nr.719 din 20 februarie 2004
Prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr.986/2003, reclamantul S.D.A. a
solicitat Tribunalului Vâlcea ca, în contradictoriu cu pârâta Societatea
Comercială „Băile Govora” SA, și cu pârâtul Ministerul Turismului, să constate
nulitatea absolută a actelor de înstrăinare a imobilului Vila ”N” din Băile
Govora, revendicat de reclamant și înscris în patrimoniul Societății Comerciale
„Băile Govora” SA în baza Ordinului nr. 154 din 26 aprilie 1991 emis de
secretarul de stat, șef al Departamentului Turismului din cadrul fostului
Minister al Comerțului și Turismului.
Tribunalul Vâlcea, secția civilă și-a declinat competența materială de
soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția contencios
administrativ. Pentru a adopta o asemenea soluție, tribunalul a reținut că
actul a cărui nulitate absolută se invocă, a fost emis de un organ al
administrației publice centrale, avându-se în vedere și competența stabilită
potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și-a declinat la
rândul său competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Râmnicu
Vâlcea. În fundamentarea sentinței, instanța a reținut că, în fapt, acțiunea
reclamantului este o acțiune în revendicare a imobilului de la detentorul
acestuia, Societatea Comercială „Băile Govora”, precum și în constatarea
nulității absolute a actelor de înstrăinare a imobilului revendicat. Soluția
adoptată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 158 și art. 159 pct. 2 C. proc.
civ., precum și ale art. 13 alin. (1) din același cod.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ a declarat recurs reclamantul. În cuprinsul cererii de
recurs au fost reiterate motivele cuprinse în acțiune și s-a susținut că este
nelegală hotărârea de declinare la Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dosarului de
revendicare imobiliară.
Recursul este fondat.
Din toate lucrările dosarului rezultă, în mod neîndoielnic, că acțiunea care
formează obiectul litigiului este o acțiune în revendicare întemeiată pe
dispozițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. De altfel, însuși
reclamantul menționează în mod expres acest lucru în cuprinsul acțiunii
(„Vila N. pe care o revendic”).
Or, potrivit dispozițiilor art. 24 alin.(8) și art. 31 alin. (6) din Legea
nr.10/2001, precum și a textelor de trimitere de la art. 25 alin.(6) și art. 33
alin. (3) din același act normativ, competența soluționării litigiilor legate
de aplicarea legii menționate revine tribunalului în a cărui circumscripție
teritorială se află sediul unității deținătoare.
Cum Societatea Comercială „Băile Govora” S.A. are sediul în Băile Govora,
județul Vâlcea, rezultă că Tribunalul Vâlcea este competent să se pronunțe în
cauză.
Având în vedere reglementările menționate, coroborate cu dispozițiile art.2
pct. 4 din C. proc. civ., Curtea a admis recursul și, casând hotărârea
recurată, a trimis cauza spre soluționare Tribunalului Vâlcea.