ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1443/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 814 din 21 decembrie 1998 pronunțată în dosarul nr. 3609/1998 Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul P.D., ulterior decedat, acțiune preluată de soția supraviețuitoare P.T.P., în contradictoriu cu pârâții Orașul Băile Govora, SC G. Băile Govora, D.G.F.P. Vâlcea și Muzeul județean Vâlcea, având ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 297 mp și a construcției aflate pe acesta, situat în orașul Băile Govora, județul Vâlcea. Prin decizia civilă nr. 80/A din 12 iulie 2000 pronunțată în dosarul nr. A/1344/2000, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.C.P.

Împotriva deciziei respective, la data de 8 august 2000, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, care să fie schimbată în tot, în sensul admiterii acțiunii civile în revendicare, așa cum a fost formulată.

Intimata-pârâtă Primăria orașului Băile Govora a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă, învederând și faptul că aceasta a solicitat restituirea în natură a aceluiași imobil și în baza Legii speciale nr. 10/2001, conform notificării transmisă și înregistrată prin executor judecătoresc, sub nr. 3561 din 26 iunie 2001. Prin încheierea din 28 septembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a suspendat, la cererea recurentei-reclamante, recursul declarat de aceasta în temeiul dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoana îndreptățită poate alege calea acestei legi, renunțând la judecarea cauzei pe dreptul comun sau solicitând suspendarea acesteia.

Măsura suspendării a fost menținută de către instanța supremă prin încheierea din 23 mai 2003. Ulterior, pe data de 31 ianuarie 2006, intimatul-pârât Muzeul Județean Vâlcea a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat menținerea suspendării cauzei, întrucât în baza procedurii speciale a Legii nr. 10/2001 a soluționat notificarea formulată de reclamant având ca obiect restituirea aceluiași imobil, emițându-se Dispoziția din 22 ianuarie 2004 prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, dispoziție contestată în instanță, pronunțându-se sentința civilă nr. 945 din 8 noiembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea care a dispus restituirea în natură a imobilului și, anulând decizia respectivă, în prezent Consiliul județean Vâlcea declarând recurs împotriva hotărârii respective, cât și împotriva deciziei nr. 153/A din 25 noiembrie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Măsura suspendării a fost menținută prin încheierea din 3 februarie 2006, iar, ulterior, intimatului-pârât Muzeul județean Vâlcea a solicitat să se constate perimarea de drept a cauzei, întrucât sentința civilă nr. 945 din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea a rămas definitivă prin decizia Curții de Apel Pitești nr. 153/A din 22 martie 2005 și irevocabilă prin decizia nr. 3069 din 23 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât, restituirea imobilului ce face obiectul acțiunii civile în revendicare a fost obținută de recurenta-reclamantă prin procedura specială a Legii nr. 10/2001. Susține că se impune perimarea cauzei, întrucât, de la data pronunțării deciziei instanței de recurs în procedura specială a Legii nr. 10/2001 și până în prezent, cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an de zile.

Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, măsură dispusă la termenul din 3 februarie 2006 și după pronunțarea deciziei civile nr. 3069 din 23 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, și prin care recurentei-reclamante i s-a restituit același imobil, pe calea procedurii speciale a Legii nr. 10/2001. Părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Prin urmare, în cauză, termenul de un an de zile prevăzut de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., a început să curgă în cauză de la data pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, nominalizată mai sus, părțile având obligația în toată această perioadă de timp să învedereze instanței că imobilul ce face obiectul litigiului a fost obținut de către reclamantă pe calea procedurii speciale a Legii nr. 10/2001. Cum, după această perioadă, niciuna dintre părți nu a solicitat reluarea judecății, avându-se în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, se constată că se impune măsura perimării recursului. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta P.T.P. împotriva deciziei civile nr. 80/A din 12 iulie 2000 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2011.