ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1443/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 814 din 21

decembrie 1998 pronunțată în dosarul nr. 3609/1998 Tribunalul Vâlcea, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de

reclamantul P.D., ulterior decedat, acțiune preluată de soția supraviețuitoare P.T.P.,

în contradictoriu cu pârâții Orașul Băile Govora, SC G. Băile Govora, D.G.F.P. Vâlcea

și Muzeul județean Vâlcea, având ca obiect revendicarea terenului în suprafață

de 297 mp și a construcției aflate pe acesta, situat în orașul Băile Govora, județul

Vâlcea.

Prin decizia civilă nr. 80/A din 12

iulie 2000 pronunțată în dosarul nr. A/1344/2000, Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.C.P.

Împotriva deciziei respective, la

data de 8 august 2000, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind

nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului

declarat împotriva hotărârii primei instanțe, care să fie schimbată în tot, în

sensul admiterii acțiunii civile în revendicare, așa cum a fost formulată.

Intimata-pârâtă Primăria orașului

Băile Govora a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat

de reclamantă, învederând și faptul că aceasta a solicitat restituirea în

natură a aceluiași imobil și în baza Legii speciale nr. 10/2001, conform

notificării transmisă și înregistrată prin executor judecătoresc, sub nr. 3561

din 26 iunie 2001.

Prin încheierea din 28 septembrie 2001, Curtea

Supremă de Justiție, secția civilă, a suspendat, la cererea

recurentei-reclamante, recursul declarat de aceasta în temeiul dispozițiilor

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoana îndreptățită

poate alege calea acestei legi, renunțând la judecarea cauzei pe dreptul comun

sau solicitând suspendarea acesteia.

Măsura suspendării a fost menținută de către

instanța supremă prin încheierea din 23 mai 2003.

Ulterior, pe data de 31 ianuarie

2006, intimatul-pârât Muzeul Județean Vâlcea a depus la dosar note de ședință

prin care a solicitat menținerea suspendării cauzei, întrucât în baza procedurii

speciale a Legii nr. 10/2001 a soluționat notificarea formulată de reclamant

având ca obiect restituirea aceluiași imobil, emițându-se Dispoziția din 22

ianuarie 2004 prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent, dispoziție contestată în instanță, pronunțându-se sentința civilă

nr. 945 din 8 noiembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea care a dispus restituirea în

natură a imobilului și, anulând decizia respectivă, în prezent Consiliul

județean Vâlcea declarând recurs împotriva hotărârii respective, cât și

împotriva deciziei nr. 153/A din 25 noiembrie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Măsura suspendării a fost menținută

prin încheierea din 3 februarie 2006, iar, ulterior, intimatului-pârât Muzeul

județean Vâlcea a solicitat să se constate perimarea de drept a cauzei, întrucât

sentința civilă nr. 945 din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea a rămas

definitivă prin decizia Curții de Apel Pitești nr. 153/A din 22 martie 2005 și

irevocabilă prin decizia nr. 3069 din 23 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, astfel încât, restituirea imobilului ce face obiectul acțiunii

civile în revendicare a fost obținută de recurenta-reclamantă prin procedura

specială a Legii nr. 10/2001.

Susține că se impune perimarea

cauzei, întrucât, de la data pronunțării deciziei instanței de recurs în

procedura specială a Legii nr. 10/2001 și până în prezent, cauza a rămas în

nelucrare mai mult de un an de zile.

Analizând

această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că,

pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel

spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici

un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta

este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe

temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, măsură dispusă la termenul din

3 februarie 2006 și după pronunțarea deciziei civile nr. 3069 din 23 martie 2006

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, și prin care recurentei-reclamante i s-a restituit același

imobil, pe calea procedurii speciale a Legii nr. 10/2001. Părțile au lăsat să treacă

un interval de timp de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în

vederea reluării judecății recursului.

Prin urmare,

în cauză, termenul de un an de zile prevăzut de dispozițiile art. 248 alin. (1)

C. proc. civ., a început să curgă în cauză de la data pronunțării deciziei

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, nominalizată mai sus, părțile având obligația în toată această

perioadă de timp să învedereze instanței că imobilul ce face obiectul litigiului

a fost obținut de către reclamantă pe calea procedurii speciale a Legii nr.

10/2001.

Cum, după

această perioadă, niciuna dintre părți nu a solicitat reluarea judecății,

avându-se în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, se constată

că se impune măsura perimării recursului.

Reținând,

așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248

alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de

lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C.

proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de reclamanta P.T.P. împotriva deciziei civile nr. 80/A din 12 iulie 2000 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

februarie 2011.